Despre frumos

pixabay

Unde pleacă frumusețea din fapte, din întîmplări?

De ce se termină tot ce e frumos, de ce urîtul rezistă mai mult mereu? Fără hashtag…

Încă un citat celebru desființat pentru mine: nimeni nu-ți poate lua frumosul din suflet. Parcă Goga a spus-o, nu mai vreau să mai scriu documentîndu-mă pe google, mai bine greșesc.

Cînd fapte ulterioare sfarmă acel frumos în mii de țăndări, de n-ai ce să mai aduni oricît ai vrea, se duce de unde a venit și frumosul.

… Chiar așa, de unde a venit atunci…? Din cine, din ce, dacă poate fi făcut praf?

Nu, probabil că nu-ți poate lua ție frumosul tău din sufletul tău, dar împrejurările urîte îți pot lua pînă și amintirile frumoase sau dorința de un alt frumos.

Sau poate că frumosul e o noțiune abstractă, ca fericirea, un moment, un crîmpei, o clipă. Altfel s-ar banaliza și el și n-am mai avea după ce umbla.

Ce faci cu un frumos care se dovedește abject? Ce faci cu ce ai investit în frumosul crezut?

Clachezi sau cauți, aștepți alt frumos?

Sau concluzionezi ca… frumosul „filosof cu bandană”, nothing lasts forever

Ori ca poetul din închisoare, adevăratele înfrîngeri sînt renunțările la vis.

Sau vorba aia, chiar am să-i caut etimologia, habar n-am cine și de ce a zis-o, că orice minune adevărată ține trei zile. Nu-i chiar așa eufemistic cum pare…

Tot ce-am învățat pînă acum la școala vieții, la cursuri intensive de zi sau la unele fără frecvență, e că frumosul nu durează. Rămîne un cotidian tern cu care trebuie să te obișnuiești, atunci cînd nu se transformă într-un urît veritabil.

32 de comentarii

  1. De multe ori identificăm ”frumosul” cu floarea de grădină, cu ceva fragil care merită cultivat și care nu ar supraviețui de unul singur în lumea rea. ”Urâtul” sunt buruienile rezistente, cele care se descurcă singure conform legii selecției naturale.

    Cultivând flori de grădină vrem să transcendem logica implacabilă a acestei lumi. Frumosul este undeva dincolo de ea, dincolo de supraviețuire și moarte.

    Apreciat de 2 persoane

    • Nu știu dacă tot ce e concret face parte din lumea guvernată de legile fizicii.

      Cert e că oamenii continuă să caute frumosul în lucruri. Acum câteva sute de ani, unii oameni înțelegeau că o zi însorită sau o livadă cu fructe sunt frumoase, dar nu pricepeau de ce ar putea fi frumoase lucruri ca o zi cețoasă, o mlaștină, ori chiar un munte prăpăstios. Din acest punct de vedere cred că există un progres; lărgim domeniul frumosului (câtă vreme nu îl pervertim, uitând și ceea ce înțelegeam).

      Apreciat de 1 persoană

    • Mda. Eu m-am ferit să zic lucruri, tocmai de aia am ales întîmplări. M-am ferit, din același motiv, să zic și frumosul din oameni, că și ăsta e foarte subiectiv.
      Dacă frumosul e în lucruri, în natură, atunci trebuie să fie și întîmplarea, nu?, ca să fii acolo la momentul oportun, să îl vezi.
      Dacă frumosul e în natură mereu (soare egal, mlaștină, noroi etc), atunci nu ne trebuie întîmplări ca să-l vedem, ci doar capacitatea respectivă.
      Cu siguranță că toate astea au mai fost spuse și para-spuse.
      Eu mă gîndeam la frumosul dintre oameni în mod deosebit. Dar, cum nici în natură floarea nu ține o veșnicie și cea mai măreață furtună are un final și ea, așa probabil, proporțional, e și între noi. Iată o paralelă pe care n-am făcut-o pînă acum…

      Apreciat de 1 persoană

  2. În fapt, suntem animale (sau croiți după același calapod?) așa încât trăsătura dominantă este frica. Doar cel care contabilizează cât mai exact experiențele sale negative și trage învățături din ele supraviețuiește suficient pentru a avea urmași ( Darwin/Blyth).
    Un semn, o mișcare, o adiere de vânt, un miros… toate declanșează, mai întâi amintirile negative apoi, după o triere atentă, dacă mai rămâne ceva(!), vei putea lega senzațiile și cu o privire estimativ binevoitoare, cu o apropiere, cu adierea reavănă al primăverii, cu mirosul ierbii strivite atunci când…
    😉

    Apreciat de 1 persoană

  3. „Unde pleacă frumusețea din fapte, din întîmplări?”
    Pleacă cu omul care nu știe să fie mulțumit, care e sub o stare de calitate minimă. Poți fi sigură, Issa, noi am zăbovit mai mult pe blogul tău, pentru că de la tine frumusețea nu pleacă, e legată de ceea ce se petrece aici. Mulțumim frumos!

    Apreciat de 1 persoană

  4. De cele mai multe ori frumosul e dincolo de ceea ce vedem. Poate fi într-un obiect pe care-l atingem, pipăim, poate fi în trăsăturile cuiva, poate fi într-un fenomen care ne încântă, dar toate astea pentru că ni le imaginăm frumoase. Pentru că așa le percepem fiecare. Ce poate eu văd frumos, altuia nu-i place.
    Schimbând registrul, cui nu-i place oare Deep Purple și Guns N’ Roses?

    Apreciat de 1 persoană

    • Mulțumesc… ești tu un drăguț. Poate am frumusețe. Dar aș fi mult mai mulțumită să am și calmul tău și al Potecuței, de exemplu. Și nu prea mă simt în stare :)))

      Apreciază

    • De-aia-i bine să dezbați idei… 🙂
      Pornesc de la a păstra frumosul și, cînd îmi argumentați mai mulți valabil că nu-i ceva fix, parcă văd și eu altfel 🙂
      Mulțumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  5. Se mai estompează frumosul, oricât de frumos ar fi, da. Şi uneori, râvnim la alt frumos (nu la alt bărbat frumos 😀 ) dar şi ăla devine banal şi tot aşa… Cu transformarea frumosului în urât nu ştiu, chiar nu ştiu cum e.

    Apreciat de 1 persoană

    • :))) de paranteză rîd, nu-s oricum profană din fire, dar așa de profană chiar n-aș fi vreodată :))
      Cît despre partea a doua, îți doresc să nici nu afli niciodată 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  6. Evident că frumusețea-i în ochii privitorului, deci ai scris un articol foarte subiectiv. Fiind subiectiv, nu ne putem băga cu bocancii la dat sfaturi personale. Și nici nu putem da verdicte, adică nu putem spune, ca fizicienii, că universul tinde spre dezordine, deoarece, din nou, nu-i despre universul obiectiv din afară, ci despre universul relațiilor noastre, adică despre universul subiectiv. Ce ne rămâne atunci de comentat, nouă, celor care citim aceste rânduri? 🙂

    Soluția la problemele subiective trebuie căutată în disciplinele care și-au propus să abordeze subiectul. Filosofia, religia, zenul, yoga, budismul, whatewer works for you. Dar abordare ceva mai serios, că oamenii ăia le practicau pe bune, nu spuneau, ca noi, că au o stare zen când se simt mai bine sau mai detașați. 🙂

    PS: De ce ai oroare de a te informa cu ajutorul lui Google?

    Apreciază

    • Păi uite c-ai găsit de comentat, mă refer la PS :))))
      Cum să zic, am ajuns să mă verific cam des, sau poate mi se pare mie, ori e lene, ori nu mai am siguranța veche… cînd trebuia să știi și atît daca voiai sa argumentezi ceva. Farmecul într-o discuție contradictorie live e să fii prins în ofside, nu…? Într-una virtuală – mai greu, că dai search imediat și nu gresești.
      Ceva gen „love to hate you” e google pentru mine 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.