Locuința mea de vară e la țară… chiar la o margine de pădure, cu vulpi care fură găini și căprioare ce ne mănâncă vara varza în curtea din spate, cu arici care traversează noaptea curtea, stârnind interesul câinilor. Cu licurici luminând ca scânteile unui jar stins. Cu ulii care strigă cât e cerul de lung și de lat, într-un scop comun cu vulpile, apoi poposesc pe câte-o creangă de pom și tac chitic, când tocmai crezi că au plecat, în așteptarea prăzii. Cu lac în fiecare curte, să bea păsările și animalele apă, nu sapi în munte fântâni ca-ntr-o câmpie, mai degrabă mergi pe poteci la un izvor, cunoscut sau proaspăt descoperit. Cu Calea Lactee și ploile de meteoriți din august, ce nu se văd mai bine din nicio altă parte.

Arhivă personală

Există și o expresie la noi, Cuca Măcăii… Mai mult decât adevărată, Cuca există, chiar așa îl cheamă pe satul nostru, e imediat lângă Măcăi, un sat vecin, probabil că de la inaccesibilitatea de pe orice drum național sau măcar județean provine împreunarea numelor celor două într-o sintagmă cam peiorativă.

N-ar fi departe de București. Pe drumul între Vâlcea și Pitești oprești undeva anume, unde vezi un drumușor urcând șerpuit și plin încă de gropi dure pentru roțile mașinilor mici. Cum însă numai ele ar putea străbate pe acolo cei vreo cincisprezece km, în afara cailor, căruțelor sau a propriilor picioare…

Odată ajuns, simți imediat cum merită totul. E o liniște anume, pe care numai într-un sat de munte, cu casele răsfirate pe el, majoritatea în pantă, o găsești.

Tot idilismul acesta însă ar fi puțin inutil dacă n-am fi avut și unde să stăm.

Căsuța bunicilor și a străbunicilor se aplecase deja într-o parte de bătrânețe, treptele și prispa-i deveniseră dinți tociți, acoperișul – umbrelă spartă de vânt, cam ce face timpul cu toate cele peste care trece.

Astfel că ne-am hotărât să o păstrăm în forma inițială, reconsolidând-o pe ici, pe colo, în punctele interioare și exterioare esențiale.

Am început cu exteriorul: prispă, trepte, pereți exteriori, acoperiș, geamuri, uși, scurgerea apei de ploaie.

Cum ar fi s-o îmbrăcăm în lemn pe dinafară și în lambriuri de lemn pe dinăuntru și să folosim piatră decorativă, doar suntem la munte. Dar nu lemnul pădurii din spatele casei, ci al celor de la vindem-ieftin.ro.

Vindem ieftin

Despre această casă de comenzi online am mai povestit, nu vreau să plictisesc. Revin la ea pentru că este imbatabilă la prețuri, economie de timp, la calitate și, mai ales, la faptul că îți alegi tot ce îți dorești tu în loc să te mulțumești cu ce găsești sau rămâne pe stoc cine știe pe unde. Poza de mai jos de pe site-ul lor de sub orice rubrică îmi pare foarte relevantă. Astfel că prin materiale de construcții online din Pitești vom comanda tot ce ne mai trebuie.

Vindem ieftin

Ne-am mai împlinit și un vis mai vechi, să transformăm podul casei într-o mansardă locuibilă, cu niște ferestre de mansardă deosebite, destul bântuiseră viespile și bărzăunii pe acolo, era rândul nostru să ne facem comozi. Numai eu știu cât mi-am dorit să-i învingem cumva, cândva definitiv.

Tavanele, pereții, izolația termică, îmbunatățirea sistemelor termic și electric și alte mărunțișuri rămân un proiect realizabil într-un viitor imediat.

Cu vindem-ieftin.ro ne cumpărăm un mic și peren lux personal.

… Poate într-o zi și niște stâlpi de gard noi între care să prindem o plasă de protecție mai serioasă față de vulpi și căprioare, deși casa străbunicilor e acum doar casă de vacanță și nu mai cultivăm legume și creștem păsări. Iar pădurea din spatele casei, prin care trece drumul spre izvor, n-ar mai avea același farmec fără frumoasele sălbăticiuni.

______________________

Articolul Locuința mea de vară… a fost scris pentru Spring SuperBlog 2020. Sponsor – vindem-ieftin.ro.