O experiență… canină

Nu știam despre câini mai mult decât ce-am tot văzut pe la Cezar Milan prin reportajele de specialitate, dar el e psiholog de câini, iar eu nici măcar psiholog de oameni nu sunt.

Mai știam, de la câinii din curtea de la țară, că latră și că-s foarte drăguți și că, dacă le dai drumul din lanț, sunt în stare să te dărâme de bucurie, oricât de micuți de statură ar fi ei.

Și câte mai poți ști într-o viață obișnuită, fără să crești vreodată unul de la A la… cât se poate.

Acestea fiind zise și având deja și un copil mic, m-am trezit într-o zi cu un vecin drag, împreună cu care îngrijeam cât puteam animalele de-atunci din jurul blocului, că-mi aduce acasă un cățeluș. Mic, negru, pufos, cu două mărgeluțe rotitoare, curioase foc, pe post de ochișori, tot negre și ele. Și mă roagă să îl țin eu vreo două săptămâni, până când avea să-l dea cuiva sigur, cu care vorbise deja.

Arhivă personală

Nu l-am putut refuza, avea deja acasă destule animăluțe și el și mi-am zis că n-o fi mare lucru un cuțu așa de mic și de drăguț, crescusem destule pisici…

Mare greșeală de gândire, mi-am dat seama destul de repede, căci diferența e una majoră: pisica nu trebuie scoasă afară din casă de măcar două ori pe zi, indiferent de anotimp și chef.

Punând și copilul la socoteală, am avut parte de ceva plimbări neplănuite, soldate cu două hamuri, de unul trăgea copilul într-o parte, de lesă – cățelușul în cealaltă… Ambii știau să meargă, numai că niciunul cum și unde voiam eu.

Altfel, erau prieteni la cataramă, copilul și Sasha, o botezaserăm deja pe mica prințesă neagră.

Arhivă personală

E relativ ușor de imaginat cum se schimbase viața noastră peste zi: mai multe jucării împrăștiate, mai mult dezastru într-un orar zilnic încă într-o continuă schimbare…

Dar tot greul a fost în egală măsură și frumos. Până în ziua dinaintea plecării Sashei la stăpânul de drept, când copilul meu s-a gândit, cred, că arta vorbitului n-o stăpânea încă bine, că ar trebui să dăm cățelul spălat, curat, aranjat…

Doar secunde i-au trebuit să-l ducă-n baie și să dea pe el cu toate șampoanele și cremele cărora le-a putut desface capacele. Nici apa n-am auzit-o curgând, încă nu-i dăduse drumul, unul nu scotea un sunet, cățelușa era toată un luciu gros și un miros de parfumuri îmbinate de mi se făcuse și mie rău.

Am spălat-o cât am putut de bine și de repede, nu știu ce mai făcuseră ele acolo în clipele alea, dar Sasha nu părea chiar în regulă, mi-am lăsat copilul la primul vecin acasă și-am dus-o pe Sasha la primul veterinar găsit în cartier…

Și-așa a stat Sasha la noi o săptămână în plus, cu drumuri zilnice pentru săruri, vitamine și probabil și altele în fiola aceea mică la care nici măcar un geamăt nu scotea.

Ziua în care, tot încercând-o între timp, că nici nu mai mânca micuța nimic, mi-a hăpăit un ou fiert din mână până să-mi dau seama de mișcare, a rămas și azi un crâmpei de amintire fericită.

Ce-am învățat din această întâmplare…? Pe lângă alte mărunțișuri despre câini, copii, chiar și despre mine, am învățat mai bine decât din toate cărțile de parenting pe care le aveam că, atunci când un copil mic e treaz și e o liniște desăvârșită în casă, sigur e ceva în neregulă.

Aș retrăi totul. Aș rescrie totul, până la un punct anume.

Și, dincolo de acel punct, aș ști azi că există Furnizorul tău de experiențe.

Au multe cursuri de Experiențe dezvoltare personală, printre care și unul de dresaj canin. Sunt toate cam la același preț cu unul de durată, dar, în funcție de scop, evident, mult mai interesante.

Colaj Canva – foto și text experimentează.ro

Nu pleci de la ei, ce-i drept, cu o diplomă de absolvire, dar concentrezi câteva luni anoste de stat în bănci și luat notițe la cursuri clasice în câteva zile trăite în afara sferei cotidianului, de obicei în locații pliate pe obiectul cursului sau la hoteluri deosebite, cu specialiști adevărați în domeniul respectiv.

Util și plăcut într-un cadou binemeritat, pe care îl poți primi, dărui sau ți-l poți face singur: experimentează.ro.

Și, poate, într-o zi, o altă Sasha.

Foto experimentează.ro

_________________________

Articolul O experiență… canină a fost scris pentru Spring SuperBlog. Sponsor – experimentează.ro.

32 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. ina02s spune:

    Ce frumoasa amintire! Voi și Sasha. ☺️ Parca o vad, ghemotoc negru. Fain ai scris. Pupici și bafta! ♥️😘

    Apreciat de 2 persoane

    1. Issabela spune:

      Da, a fost ceva inedit, cu destule amintiri 🙂
      Mulțumesc, Ina, pupici!!

      Apreciază

  2. KhristianP spune:

    Mișto, experiențele cu cei mici și cu atât mai frumoase dacă se adaugă și animalele.
    Și da, în calitate de părinte al unui copil foarte energic (cum ar trebui să fie, dealtfel, orice copil sănătos, zic eu…) confirm că atunci când e prea multă liniște, ceva important se întâmplă. 😀😀
    PS: mult succes la SuperBlog, Issa! ☺️

    Apreciază

    1. Issabela spune:

      E deja lege nescrisă, am mai trecut și prin alte „tăceri dubioase”. Probabil că mulți dintre noi :)))
      Mulțumesc mult!

      Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      De bine, presupun 🙂

      Apreciază

    2. Mihail Toma spune:

      Yap!
      Cred că am astenie de primăvară, nu mi-s boii acasă… n-am chef de nimic.
      Da-mi trece mie.
      🙂

      Apreciat de 1 persoană

    3. Issabela spune:

      După o iarnă așa lungă și grea…

      Apreciat de 1 persoană

  3. Cred că ai avut parte de mult divertisment în acea perioadă și sunt convinsă că Sasha și copilul se înțelegeau bine, cu excepția băii.🙂
    Baftă, Issa!
    Tu cu câini, eu cu cai.🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. * se înțelegeau

      Apreciază

    2. Issabela spune:

      Ei da, eu nu mă mai înțelegeam cu ei :)) Aștept galopul 🙂
      Mulțumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  4. George spune:

    Frumoase amintiri!
    Excelent articol!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Mulțumesc 🙂

      Apreciază

  5. Aldus spune:

    Domesticirea e acel proces prin care omul își cumpără un animal de companie, care să-i devină stăpân.

    Apreciază

    1. Issabela spune:

      Daa, mai era și aia cu cats don’t have owners, they have staff 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  6. ecoarta spune:

    M-au trecut fiorii! Amintiri cu animale, una mai trăsnită ca alta, am o căruță! Ai descris minunat nebunia totală din casa unde este şi un cățel, nu numai un copil! Da’, umblat-ai mătăluță cu o cioară rănită şi cu copilul după tine pe la veterinar!??

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Nuuuuu……. ciori n-am atins nicicum, deși le ador! Am o grămadă la bloc și le admir de cîte ori pot. Și mîța aia mică la fel, de pe geam :)))
      Să-mi sau să ne povestești 🙂 ❤

      Apreciat de 1 persoană

    2. ecoarta spune:

      Issa, ciori, coțofene, arici, iepuri sălbatici, mâțe, câini, un pui de căprioară, hamsteri, un fluture…şi vorba tatei, nu copilul este „anormal”, ci mă-sa, adică eu! Că dacă mama „e dusă cu pluta”, copilul cum să fie!?? Am atâtea poveşti că mi-ar trebui încă o viață să tot trăncănesc!

      Apreciat de 2 persoane

    3. Issabela spune:

      … Toate ca toate, dar cu fluturele chiar vreau să știu…! Presimt ceva „anormal” tare mișto ❤
      Chiar, mi-ai adus aminte de melcul din Corabia :)))

      Apreciat de 1 persoană

    4. ecoarta spune:

      O să scriu despre „Albişor”. Promit.

      Apreciat de 1 persoană

    5. Issabela spune:

      ❤ cu mare drag, aștept oricît 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  7. Ana May spune:

    A fost o lecție cu multe învățături!
    Un articol cu multă dăruire!
    😘🤗💐

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Mulțam frumos 🙂

      Apreciază

  8. racoltapetru6 spune:

    Niciodată nu-i târziu să mai învățăm câte ceva de la copii și animăluțe. Plus că e și amuzant pentru noi, cei care ți-am citit aventura. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  9. Atipica spune:

    Sa-ti povestesc eu despre zilele in care fie-mea impartea inghetata pe bat cu Max – lupul meu cu suflet de om ? 😀 😀 Adica o muscatura ea, una Max…si povestea continua pana ramanea doar batul pe care Max il lingea constiincios 😀 😀
    Sau periutele de dinti – multe la numar – pe care le gaseam prin curte pentru ca ” trebuie sa-l spalam si pe Max pe dinti asa cum ne spalam noi” 😀
    Te saluta Atipica – o bloggerita noua in blogosfera asta mare 🙂 tare mi-a placut blogul tau 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    1. Issabela spune:

      Bine-ai venit 🙂
      Muuuulte povești gen (vorba copiilor noștri)…
      Aia cu înghețata chiar e delicioasă, de vizualizat :)))
      Ale mele-s cu pisici și puțin altfel, cum ar veni că mîța-i fură copilului crenvuștiul din mînă și fuge și copilul urlă de mamă-mamă :)))

      Apreciat de 1 persoană

  10. Poteci de dor spune:

    Nu vreau să mă gândesc cam câte ţi-au trecut prin cap când ai văzut minunea din baie 😀
    Bine că s-a terminat cu bine!
    Fain ai legat povestea de experienţa oferită de site! 😉

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      :)) totu-i bine cînd se termină cu bine; și dac-am ști dinainte…
      Mulțumesc, Potecuță!

      Apreciat de 1 persoană

  11. condeiblog spune:

    Super! Felicitări! Foarte bine! Acum, hai să intru puțin în detalii… Am cochetat cu gândul să mă înscriu și eu la Super Blog… Puțin! Tocmai de aceea înclin să fiu apreciativ cu toți participanții, fiindcă ei au depășit deja obstacolele în care m-am împotmolit eu. Chiar dacă îmi dau seama de la primele rânduri despre ce e vorba, citesc cu luare aminte dar și cu ușoară îngăduință, așa cum spuneam. Iată însă că o poveste scrisă bine, mă poate „fura” și să nu-mi dau seama decât tocmai la ultimele propoziții că era înscrisă în concurs. Și de aceea am simțit nevoia să aplaud mai mult de data aceasta, pentru că merita cu prisosință.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Mulțumesc 🙂
      Numai că nu sînt cel mai bun exemplu pentru SB… Deoarece am hotărît să nu mai fac rabat poveștii din spatele reclamei. Or asta e, pentru concurs, relativ, în funcție de sponsorul respectiv. Unii le apreciază și cîștigi, alții sînt mai seci și preferă înșiruiri obiective de laude, mascate sau nu. Unii au simțul umorului, alții – nu; și puține premii sînt motivante cu adevărat. SB este doar „furnizorul tău de experiențe” (sic!) emoționale, dacă le cauți, pe acestea le vei găsi sigur 🙂
      Ce merită cu adevărat la SB este comunitatea și faptul că la sfîrșitul fiecărei ediții te poți cunoaște live, ceea ce bate virtualul de departe.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.