Primul mărțișor al viitorului meu soț avea să fie unul foarte valoros, din mai multe puncte de vedere.

A venit în seara premergătoare acelui martie fredonând I believe I can fly, I believe I can touch the sky, cu un laptop roșu sub braț și am crezut, încântată, că acela este.

– Nu, zice, după ce ne-am așezat confortabil, ca de-o sfadă lungă și dulce, am primit cadou de promovare un buget nelimitat de redecorare a casei, laptopul l-am luat doar ca să alegi mai ușor…

Am început instant cu gândurile. Intersecții de idei, de vise vechi și mai noi, de dorințe, parcă nu mai aveam răbdare să le așez pe un drum definit. Cu ce să-ncep…

Cu baia, firește, așa spune toată lumea, și design dar și utilitate absolută. Nu, baia e obligatorie, deci îi vine rândul oricum, dormitorul parc-ar fi mai important. Sau, mai degrabă, sufrageria, aici ne adunăm la voie și nevoie. Sau camera de zi, doar amândoi mai lucrăm și de acasă.

– De ce nu holul de la intrare, râde prietenul meu de mine, doar aici intri întâi după ce deschizi ușa.

– Da, și după aia în bucătărie, să-ți lași…

… Asta era: bucătăria! Nu excelam în gătit și nu era un dor ascuns să fiu gospodina perfectă, dar primisem ocazia de a-mi mobila bucătăria deja mare ca o semi-cameră de zi, ceea ce chiar aș fi vrut. Și, ca niște angajați ai unor lideri mondiali ce suntem, de unde din altă parte, decât tot de la un lider mondial: Franke.

It’s all about the moment – cafeaua a fost primul lucru la care m-am gândit. Am înțeles repede de pe site-ul lor că nu-i de uz casnic ce văd, dar am fost așa de încântată de videoclipuri, că m-am uitat până la capăt, înainte să trec la alegeri mai serioase.

Serioase e un fel de a spune, că visam în continuare, neputând să mă decid între stilurile minimalist și boem, celelalte nu mă interesau atât de tare…

Aș putea îndrăzni și un stil propriu, o combinație reușită între cele două, o bucătărie alb-negru ca o tablă de șah în care eu, regina, mut pionii – fructele și legumele – cum vreau, pe ture și nebuni – scaunele de mai multe feluri – îi las într-o dezordine aparentă, pe cai – ustensilele – îi țin bine-n frâu. Și toate în așteptarea cinei de taină cu regele…

M-am adunat zilele următoare, când mi-am dat seama că e o treabă cât se poate de adevărată și cu „repercusiuni” în timp și m-am concentrat, în sfârșit, asupra începutului – alegerea unei chiuvete din mulțimea de chiuvete de bucătărie.

Mai precis, o baterie Franke întâi, după ce m-am documentat înainte despre materialele lor unice, accesorii și alte facilități, în afară de aspect. Chiuveta, cu bateria ei, e ca eșarfa unei femei, nelipsită, necesară, frumoasă, cu singura deosebire că nu ar trebui să o schimbi zilnic. Și Franke garantează asta.

Ce-ar urma…? O plită Franke. O mică fericire casnică, abia așteptam să-mi închei socotelile cu vechiul și clasicul aragaz, cu care începusem deja să am unele disensiuni. O plită care recunoaște dimensiunea oalelor și încălzește numai zona corespunzătoare. Cu o hotă Franke silențioasă, ce pornește automat.

Era rândul unui cuptor. L-am lăsat la urmă, căci aici aveam de citit întâi despre DCT (Dynamic Cooking Technology), mă simțeam deja de parcă lucram la un proiect particular… De fapt, chiar așa era. Eram propriul meu home deco designer. Un cuptor Franke care să-mi permită să gătesc alimentele în funcție de tipul lor, direcționând căldura. Plus program de autocurățare…

– Poate că asta te ținea până acum la o oarecare distanță de bucătărie… aud un glas lângă mine.

Al prietenului meu, că mai comentam singură în timp ce mă documentam, sau al conștiinței mele…? Nici până azi n-am căutat să aflu.

Terminând cu începutul, adică cu bucătăria, mobilierul și funcționalitățile pentru restul camerelor au mers cumva mai ușor și mai rapid, căpătasem deja experiență în ales. Cu timp și ocazii la îndemână, poate vorbim și despre ele în viitoarele articole.

Până atunci, cu drag, din bucătăria mea Franke, vă doresc o primăvară caldă și senină ca o prăjitură cu fructe abia scoasă din cuptor lângă o cafea încă aburind.

______________________

Articolul Și bucătăriile au poveștile lor a fost scris pentru Spring SuperBlog 2020, sponsor Franke România.