Clovnul

wikilinks.fr

Tristețea unui clovn de dincolo de scenă,
Când cade cortina peste orice spectacol
Și pleacă pe rând cei ce-au clamat în arenă
N-o poate ghici nici măcar un oracol.

Cum spune el, clovnul, adevărul în glumă,
Toți râdem, nu credem din toate o iotă,
E rolul lui să ne-nchidă în baloane de spumă
Și propriul lui rol să-și ascundă-n mascotă.

Cum face el tumbe în cercul bine decis
De mai marii arenei care l-au angajat,
Cum ne face să credem că cercu-i un vis,
Nicicum vicios în luminile rampei vreodat’.

Cum se strâmbă, strigă, cântă, mimează,
Pe roți și pe sârme se-nvârte ca uns,
În pași de vals cu leii și lupii dansează,
Numai gândul lui intim e tot nepătruns.

Doar în cabină, când reflectoare se sting
Și costumu-i pe scaun zace gol și-aranjat,
Pe obraji pudre și farduri curg, se preling
În oglinda cu luciul de ceața ochilor mat…

22 de comentarii

  1. Meserie dificilă, viață dificilă. Oricum viața e o luptă, cu tine însuți, a fi sau a nu fi, cutare sau cutare… asta-i întrebarea! Omul, în fiecare clipă are de ales. Bravo, Issa, o nouă poezie, scoasă din joben… ne răsfeți.

    Apreciat de 2 persoane

  2. De mică, de câte ori mergeam la spectacolele de circ, am avut impresia că clovnii sunt niște ființe nefericite. Poate nefericirea am asociat-o cu vopseaua aceea în exces de pe față. Am gândit că este ca o mască menită să ne înșele în privința celui ce se ascunde în spatele ei.

    Apreciat de 5 persoane

  3. Câți nu sunt „clovni” în viața de zi cu zi, ascunzându -și tristețea în spatele unor măști, mimând fericirea, bunăstarea!
    Un „rol” de neinvidiat…
    Felicitări, trist, dar atât de adevărat!
    Seară frumoasă! 💝

    Apreciat de 3 persoane

  4. Magicianul își strânse în valiză ultimile și cele mai de preț instrumente, cuvintele, erau stricate, mutilate de absurdul existenței, lumea crezuse că erau butaforie și procedase în consecință cu ele, aruncă, zâmbind, la coș telefonul, numai poștașul și banca pot suna de două ori fără a cădea în ridicol, fusese la un pas, acum era destul de liniștit, învățase că nu există singurătate, doar oameni ce te fac să te simți singur, a dracu’ viața asta, îmbâcsită de indiferență, nu-i bai, e veche chestia și se întâmplă cu lucruri mult mai importante din univers, zece ani i-au trebuit lui Tolstoi pentru începutul ăla superb al ” Învierii „, cu indiferența lumii la sosirea primăverii, fumă pasional ultima țigară, dreptul sacrosanct al condamnatului la viață, alergă câteva gânduri între migrația sufletelor și veșnica reîntoarcere a aceluiași, murmură doar pentru sine că și Schopi (enhauer) și Nietzsche o luaseră în freză cu teoriile lor, o femeie plecată e o altă femeie, intră în cabină și încercă să se demachieze, rămase surprins, pe obraji avea pictate două lacrimi, în ultimul spectacol jucase, fără să vrea, rolul clovnului.

    Apreciat de 2 persoane

    • … se șterse, se schimbă și-apoi, travestit în om obișnuit, se duse -avea biletele cumpărate preventiv – spre următorul autobuz, următorul oraș, următorul spectacol și, poate, următoarea femeie.
      Avea un vag sentiment că va ști s-o ia altfel de la capăt numai după ultima țigară, se legase el de ideea asta, așa cum, de exemplu, pășești doar cu dreptul orice prag, cum sonorul tv din telecomandă trebuie să aibă număr cu soț, cum porți ceasul doar pe stînga sau vezi penele de guguștiuci aripi de înger.
      Pîn-atunci, tot schimba marca de tutun…

      Nu știu dac-am fost pe măsura ta. M-ai dat gata cu poemul în proză și cu receptivitatea la subiect 🙂

      Apreciat de 2 persoane

  5. Regii erau…regi, deci aveau, cel puțin teoretic, totul. Doar hazul le lipsea şi-l „cumpărau” din nevolnicia unor trupuri, dar nu şi din cea a minții! Şi în acest trist spectacol al lumii, oare cine este „mai clovn” (da, ştiu că substantivele nu au grade de comparație, dar…). Şi oare nu suntem toți nişte bieți clovni la sfârşitul spectacolului (zilei, vieții..)???
    Tot ce scrii tu este deosebit!

    Apreciat de 3 persoane

    • O să-i dau puțin block gramaticii pentru ideea ta, merită 🙂
      Așa cred și eu. Toți sîntem puțin clovni. Unii mai mult decît alții, iar alții chiar oficial, e jobul lor…
      Mulțumesc mult, Aura, noapte bună!

      Apreciat de 2 persoane

  6. Îmi amintesc și acum, cu amărăciune, de clovnul care a fost ales primar în Constanța. A râs mult, i-a contaminat și pe alții prin costumațiile extravagante, iar acum a venit timpul să plângă. Ca și noi.
    Tot respectul pentru clovnii adevărați!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.