wikilinks.fr

Tristețea unui clovn de dincolo de scenă,
Când cade cortina peste orice spectacol
Și pleacă pe rând cei ce-au clamat în arenă
N-o poate ghici nici măcar un oracol.

Cum spune el, clovnul, adevărul în glumă,
Toți râdem, nu credem din toate o iotă,
E rolul lui să ne-nchidă în baloane de spumă
Și propriul lui rol să-și ascundă-n mascotă.

Cum face el tumbe în cercul bine decis
De mai marii arenei care l-au angajat,
Cum ne face să credem că cercu-i un vis,
Nicicum vicios în luminile rampei vreodat’.

Cum se strâmbă, strigă, cântă, mimează,
Pe roți și pe sârme se-nvârte ca uns,
În pași de vals cu leii și lupii dansează,
Numai gândul lui intim e tot nepătruns.

Doar în cabină, când reflectoare se sting
Și costumu-i pe scaun zace gol și-aranjat,
Pe obraji pudre și farduri curg, se preling
În oglinda cu luciul de ceața ochilor mat…