Și stâncile vorbesc din când în când,
Ghețarii scot cuvinte plutitoare,
Blocuri de marmură își țin la coadă rând
Să își explice care cioplitură doare.
Și munții strigă uneori spre cer
Că-i bine sau e rău ce văd în zare,
Și apa-și curge plânsul ei stingher
Spre veșnic grăitoarea mare.
Și pomul e atât de expresiv
Prin frunza ce se naște sau dispare,
Și floarea are vers definitiv
Când simte că s-a ofilit și moare.
Și universul mai discută despre sine,
Eternul și neantul se ceartă cu mirare,
Și stelele clipesc în înțelesuri line,
Planetele pun semne de-ntrebare.
Și soarele cu dinți zâmbește poate
Când la-ndemână vreo furtună are,
Și cerul și pământul vorbesc, toate,
Numai tăcerea ta e dincolo de stare.
Tacerea lui contrabalansand cu vorbaria stancilor, cerului, pomului, florii… Ce frumos ai pus in vers asta. Multumesc de frumusete. Pupiciii, Issa.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
De prin ’90… Spre deosebire de altele, de data asta îmi aduc aminte cînd am scris-o, era un bloc supărat de cuvinte :)))
L-am despărțit în strofe, am schimbat trei cuvinte și gata, e fresh 🙂
Mulțam, pupicei 🙂 ❤
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Foarte frumoasa. Blocul suparat e creator… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, a redevenit cărămizi :))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
:)) Rad..
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Împreună, ca de obicei :))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Super
🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțam 🙂
ApreciazăApreciază
A republicat asta pe Mihail stories.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunate cuvinte și imagini mentale, Issa, iar finalul încununează această splendidă definiție a paradoxului! ❤️
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mă bucur cînd reușesc să le transmit, ăsta-i rostul cuvintelor, mulțam frumos 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu drag! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Numai tăcerea ta e dincolo de stare” – înțeleg că acest minunat poem e ca un bonus (pt noi), așezat lângă anunțul de participare la spring super blog. Succes! vei fi bine, Issa.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Orice așezare e pur întîmplătoare… cum era chestia aia de pe genericul filmelor…?
Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Jos pălăria! E și ăsta un gest care vorbește de la sine, la superlativ.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mulțumesc mult, Petru! Înseamnă ceva pentru mine, de la un poet consacrat 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă faci să roșesc, flatat! Poet consacrat e acela care are câteva volume de versuri publicate, dar nici atunci nu-i sigur. Mai apreciat e după ce pleacă dintre cei vii. 😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
:)))) ok, publicat!
Respectul meu e-același. Nu pentru „publicat”, ci pentru conținut 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos, Issa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cât de semnificativă e tăcerea când cei din jurul tău vorbesc…aşa poți auzi vocea universului…poeziile tale sunt minunate!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc mult, Aura! Tot tablouri îmi sînt în minte, doar că eu nu știu să desenez 🙂
ApreciazăApreciază
Dar tu le pictezi minunat în cuvinte! Mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumoasă e, Issa! are multe simboluri aşezate tare frumos! Mi-a plăcut mult „Și floarea are vers definitiv
Când simte că s-a ofilit și moare”. Te felicit!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trebuia contrast puternic 🙂
Mulțumesc mult, Potecuță!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Natura prinde glas prin versurile tale.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa vorbeste ea mereu, uneori neîntrebată. Dar tot mai tare decît noi e. Mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doar un cuvânt : frumoooos! 🌟🌟🌟
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțam mult ❤
ApreciazăApreciază