Plînge-ntr-un colț păpușa
Prin firele de păr ciuntite,
Membre de plastic răsucite
Și plînsul ei ar însemna așa:
De ce nu te mai joci cu mine,
Am să spun din nou mama
Sau alt cuvînt, la alegerea ta,
M-apleacă și-apoi dreaptă mă ține.
Împletește cu degetele tale lungi
Gîndul meu de firul sufletului tău,
Mă spală, mai schimbă-mă mereu,
Hrănește-mă, din sete să-mi alungi.
Păianjeni am de-atîta nemișcat,
Dădeai în mine cînd erai certată,
Mi-e dor de o tristețe exprimată,
De stat ascunsă m-am decolorat.
De-atît măcar să te mai bucuri,
Căci noi rămînem pînă la soroc
Tu, cea mai mică dintr-un loc,
Eu, cea mai mică dintre lucruri.
Păpușă stricată de visuri ce-au nins,
Cu ochiul drept scos și cel stîng stins,
Învelită în cîrpe dospite
Și-n piept baterii ruginite,
Cît plîng poveștile din tine
După aceea care nu mai vine,
Pierdută-n implacabilul trecut –
Fetița cu codițe care a crescut…
Mi-ai amintit de o păpușă de a mea, pe care o chema Mădălina. Într-o zi, mama a dat-o în dar altei fetițe, care nu avea păpuși, era sărăcuță. Eram prea mică să înțeleg gestul mamei, așa că m-am întristat tare și, în noaptea aceea, am visat-o pe Mădălina că prinsese viață, vorbeam cu ea în vis și îmi zicea cât de greu îi e fără mine și cum noua ei mămică nu are grijă de ea. Ce-am mai plâns când m-am trezit! Eram ca o mamă bună căreia i s-a luat puiul 😁
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Offfff… Gesturi de părinți. Și azi mai vezi prin parcuri mame țipînd la copiii lor să-mpartă lucruri, crezînd că așa-i învață bunătatea :)))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
„În om e un șir nesfârșit de oameni…”, de aceea, te rog să-mi permiți să comentez vizavi de Păpușa amintirilor fetițelor de odinioară. Excelentă poezia, ai prins aievea stările ei sufletești, de fetiță… neglijată; dar în poză se vede că e frumoasă și restaurată – de apreciat! Sorry, dar poate e mai ok cu cele patru strofe de mijloc să fie încadrate de ghilimele sau scrise cu italice. Tu ești de vină că scrii atât de atractiv de ne faci și pe noi să revenim mereu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dragii mei George, n-ai idee cît am căutat pe google păpuși rupte, stricate etc și n-am găsit decît Barbie :))) așa că a trebuit să aleg dintre cele întregi 🙂
Mă conformai și cu italicul, mă gîndisem și eu, dar n-am mai dus gîndul la capăt…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar și eu m-am jucat cu păpușile, dar după ce am văzut filmele cu Chucky, păpușa ucigașă, am început să mă tem de ele. Chiar și la vârsta mea. 😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
:))) ce m-a oripilat și pe mine, mi se pare că are și continuare, nu am vrut să mai văd nimic în domeniu!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Prima confidentă, primele secrete și primele comploturi😉…
Copilărie & nostalgie //din nou!
Îmbrățișări și felicitări! 🤗💐
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar… Eu pe-a mea n-o mai am, dar o țin minte 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
https://images.app.goo.gl/16KEiC9uV895HdzT7
Cred că jucăriile noastre spun muuulte despre noi 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu văz poza pe telefon, sper să nu uit să mă uit!
Dar da, sigur că spun… vorbim, de fapt, prin multe noi… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumos, Issa! Cred că multe asfel de „lucruri mici” stau uitate prin colţuri şi ne vorbesc în felul lor.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Doar să ne deschidem inima, să le-auzim.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ufff! Ce de amintiri… si o papusa. Cine sa nu fi auzit de ”Aradeanca”?? Frumos pus in valoare copilaria ”papusilor”. IMi place mult..
”Păpușă stricată de visuri ce-au nins,
….
Fetița cu codițe care a crescut…” Pupicii
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Acum am văzut și eu pe net gama Arădeanca, pe unele nu le știam nicicum… Poate-au fost mai tîrziu, habar n-am. Dar pupicei și ție :)) ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ooo, ai trezit câteva amintiri! Prima mea păpuşă!? Avea un cap frumos din carton lucios şi două codițe. Corpul era din pânză. Tata mi-a adus-o din târg şi mi-a spus să n-o bag în apă…în ogradă era o covată cu apă…altă păpuşă nu am mai avut..
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Oh, înțeleg că RIP biata păpușă… pot să „văd” și jalea ta 🙂
ApreciazăApreciază
Nostalgii da eu am avut mai multe hucării băiețești, eram deja mare cam ani la prima și singura păpușă cadou de la Moșu…ce frumos o alintam și o pieptănam.Nici nu știu cum s-a stricat aajuns în sacul cu jucării.De fapt cred că știu, din moment ce toți copii de pe strada mea veneau să se joace la noi.Văd tu stărnești multe amintiri…..te îmbrățișez!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cum îmi vin și ele…
Cu drag, un pupic și de la mine 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Până m-am jucat cu păpușile am avut o confidentă, Mimi. De câte ori eram supărată, ei mă plângeam. Când am crescut nu mi-au mai plăcut păpușile.🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pe tine, ce-i drept, pot să mi te imaginez mai repede-n copaci decît cu păpușele 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cam așa a fost. 😃 Și mai participam la luptele cu copiii de pe strada vecină. Cine stăpânea izvorul de la capătul străzii lor, avea întreaga putere. De multe ori ostilităților le puneau capăt părinții care veneau după noi să ne ia acasă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) îmi imaginez un GOT real acolo…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😂😂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mereu ajung mai târziu. Sunt tare în urmă cu cititul blogurilor. 😦
Nu știu ce să zic de fetița din poezie. Sper să reînvie.
În dreapta laptopului am o păpușică veche, zâmbitoare și fără mâini. Ca un fel de mascotă a copiilor. Ți-aș pune poza, dar versurile tale sunt mai clare ca orice fotografie. Frumos mesaj.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu-i bai, blogul nu pleacă… La început chiar mă gîndeam, îmi aduc aminte, că poate scriu prea mult, un articol pe zi (gen!), dar prea aveam multe de spus… Și-a trecut un an și-o lună și tot acolo sînt…
Fetița cu codițe a tăcut cam mult :)))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
👏👏👏Și asta m-a invitat să o mai citesc odată… Foarte frumoasă. Felicitări! ☺️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțam frumos 🙂
ApreciazăApreciază
„Păpușă stricată de visuri ce-au nins,
Cu ochiul drept scos și cel stîng stins,”
Când o să mai treacă fii-mea pe-acasă am dau jos, din pod, sacul cu păpușile ei… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos… să-l mai aibă și să poată scotoci prin el 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Soața n-a aruncat nimic! Încă oleacă și-mi cade podul!!! 😉 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))))))) ❤ (pentru soață)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ha! Pentru mine de m-am, mă, chinui să le urc și să le cobor, bașca să le adun de prin toată casa de după câte-o picare da’sta-n melanconie…, nik!
😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) nik. Soludaritate de breaslă 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană