Păpușa

Plînge-ntr-un colț păpușa
Prin firele de păr ciuntite,
Membre de plastic răsucite
Și plînsul ei ar însemna așa:

De ce nu te mai joci cu mine,
Am să spun din nou mama
Sau alt cuvînt, la alegerea ta,
M-apleacă și-apoi dreaptă mă ține.

Împletește cu degetele tale lungi
Gîndul meu de firul sufletului tău,
Mă spală, mai schimbă-mă mereu,
Hrănește-mă, din sete să-mi alungi.

Păianjeni am de-atîta nemișcat,
Dădeai în mine cînd erai certată,
Mi-e dor de o tristețe exprimată,
De stat ascunsă m-am decolorat.

De-atît măcar să te mai bucuri,
Căci noi rămînem pînă la soroc
Tu, cea mai mică dintr-un loc,
Eu, cea mai mică dintre lucruri.

Păpușă stricată de visuri ce-au nins,
Cu ochiul drept scos și cel stîng stins,
Învelită în cîrpe dospite
Și-n piept baterii ruginite,
Cît plîng poveștile din tine
După aceea care nu mai vine,
Pierdută-n implacabilul trecut –
Fetița cu codițe care a crescut…