Adevărul din
niciodată nu e prea tîrziu,
dacă e, e pe undeva prin
primul cuvînt,
o dată oarecare, or chiar nici o dată,
iluzii, visuri și vînt.
Sau prin jurul lui tîrziu,
depinde probabil de axa pe care
cel care-l caută scrie,
de timp, de suflet, de pustiu.
Căci, din cîte știu,
dacă adevărul din
niciodată nu e prea tîrziu
ar fi în prea,
atunci s-ar transforma
într-o fericire prea mult așteptată
ce devine o tristețe oarecare,
ceva mai greu de dus sub soare.
Sau, bătătorind atîtea abstracții,
cum limba noastră are multe negații,
poate că se anulează pe rînd,
rămînînd doar e prea tîrziu
în inimă, în faptă, în gînd,
Totul trăiește, nimic nu-i viu.
Niciodată nu e prea târziu? Nu știu cine a mai scos-o pe asta pentru că de cele mai multe ori, dacă stai prea mult pe gânduri, ai toate șansele să fie târziu când te trezești.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
:))) probabil e printre citatele alea self-amăgitoare de care ne tot agățăm. Eu cel puțin am trecut prin ceva prea-târziuri clare :))
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Binevenită și controversa de azi, bine expusă poetic! Ce poți face azi, nu amâna pe mâine. Mâine, e posibil să fie prea târziu! Cum e o operație de apendicită; sunt situații și situații. Dar niciodată nu e prea târziu (decât deloc), ca omul să abandoneze unele lucruri și să-și asume altele, asta în cazul în care o mai poate face! Normal că nu e un joc de cuvinte, nici expresia „niciodată să nu zici niciodată”, poți spune, depinde de context, bine e să știi ce spui, să fie omul responsabil și să acționeze normal față de sine și față de celălalt. De fapt, credeți-mă, dialogul dintre voi două m-a luminat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumim, George – na, că vorbesc și eu la plural :))))
Mai am un clișeu cu care am mari „probleme”, ăla cu „in love never say I’m sorry”… păi o iubire-n care îți permiți orice fără păreri de rău cred nu numai că nu-i iubire, dar poate deveni și caz penal…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cat de frumos ai tesut .. versu’. Orice legat de data poate fi iluzoriu, Tarziu depinde de axe ”de timp, de suflet, de pustiu”, prea e nefericit, parca.. si suma de negatii devine dureroasa. Traim! Citesc si raman uimita.
Altfel Dana ntelege, nu?? 🙂 Weekend placut! Pupiciii
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi de-aia am pus linkul și spre poezia ei, care mi-a stîrnit imaginația :))
Controversăm tîrziul, ea zice că nu-i, eu – că da 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumos răspuns! Eu mă mai amăgesc cu asta, să ştii. Îmi mai spun că se poate şi mai târziu. Depinde şi de cum suntem construiţi. Pentru unii e târziu şi când e prea devreme, pentru alţii nu. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu o țin pe-a mea, că există prea tîrziu. Și că există, de altfel, de toate, zicalele astea ce străbat timpurile fiind doar orientative și generale, nicidecum chestii în care să crezi sau după care să te ghidezi 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sigur că există. Asta nu înseamnă că nu e adevărată zicala care zice contrariul. Pentru că… orice depinde de câte ceva 🙂
ApreciazăApreciază
Ce știu sigur e că… adevărul pur și simplu nu e niciodată pur și rareori simplu 🙂
ApreciazăApreciază
😀 Eşti o drăguţă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană