google.com

Adevărul din
niciodată nu e prea tîrziu,
dacă e, e pe undeva prin
primul cuvînt,
o dată oarecare, or chiar nici o dată,
iluzii, visuri și vînt.

Sau prin jurul lui tîrziu,
depinde probabil de axa pe care
cel care-l caută scrie,
de timp, de suflet, de pustiu.

Căci, din cîte știu,
dacă adevărul din
niciodată nu e prea tîrziu
ar fi în prea,
atunci s-ar transforma
într-o fericire prea mult așteptată
ce devine o tristețe oarecare,
ceva mai greu de dus sub soare.

Sau, bătătorind atîtea abstracții,
cum limba noastră are multe negații,
poate că se anulează pe rînd,
rămînînd doar e prea tîrziu
în inimă, în faptă, în gînd,

Totul trăiește, nimic nu-i viu.