De demult s-a-ntâmplat, de demult…
Era lângă o mare cu ape-argintii,
O fecioară trăia, şi poate c-o ştiţi,
O fecioară, Annabel Lee;
Şi trăia doar c-un gând, s-o iubesc mereu,
Şi trăia să mă poată iubi.
Eu, un copil şi ea – un copil,
Lângă o mare cu ape-argintii,
Ne iubeam ca un cântec mai presus de iubire
Ca un cântec, Annabel Lee;
Şi priveau, pizmuind preacurata iubire,
Chiar serafii de sus, din tării.
Şi aşa s-a-ntâmplat că-ntr-o zi, demult,
Lângă marea cu ape-argintii
Un vânt de pustiu s-a iscat dintr-un nor,
Îngheţând-o pe Annabel Lee;
Măritele-i neamuri au dus-o departe.
Departe de mine, spre miazăzi,
Şi-au închis-o în mormântul de piatră,
Lângă o mare cu ape-argintii.
Chiar serafii, nicicând fericiţi ca noi,
Pizmuindu-ne priveau din tării,
Da, aşa s-a-ntâmplat, şi cu toţii o ştiu,
Lângă marea cu ape-argintii,
Că-ntr-o noapte un vânt se-abătu, geros,
Înghețând, ucigând pe Annabel Lee.
Dar iubirea ne-a fost mai presus de iubirea
Celor mai bătrâni decât noi, doi copii,
Celor mai înţelepţi decât noi, doi copii,
Şi nici îngerii de sus, din tării,
Nici demonii din funduri de-ocean
N-au să poată vreodată visul meu despărţi
De-al frumoasei Annabel Lee.
Şi prin noapte, urcând, luna-mi pare un gând
Al fecioarei Annabel Lee;
Şi din ochii stelari eu văd ochii ei mari,
Ai frumoasei Annabel Lee;
Şi în fluxu-nnoptat lângă ea stau culcat,
Lângă draga, iubita, logodnica mea,
În mormântul din ţărmuri pustii,
Lângă ţărmuri cu valuri pustii.
Trad. Mihu Dragomir; mi-era un dor imens de-o poezie bună…
Chiar foarte frumos! Pe Annabel Lee cântată de Alifantis o ştii?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nuuu… o caut acuma, mulțam 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mie-mi place, e un mix acolo care dă bine, zic eu: orchestraţie, vers, vocea lui Alifantis plus r-ul lui incondundabil 😀
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Foarte simpatic, într-adevăr :))
Cîntecel vesel iar versurile sînt chiar finuțe, mai taie din tristețea originalului 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Frumoasa si trista. La tarm de mare, trebuie sa asculti ca pe un cantec…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E superbă. Și traducerea, pe măsură, mai sînt cîteva, dar se mai poticnesc, după mine…
ApreciazăApreciază
Ce dor îmi era de Annabel Lee ❤️
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Și mie… după subiectul meu de ieri, am simțit nevoia de ceva frumos și curat 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Frumosul tot frumos rămâne… 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru totdeauna 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cât de trist! Tinerețea, frumusețea şi iubirea strâns legate de moarte! Dar mi-a plăcut! Ai reuşit să acoperi cu ceva frumos ignoranța şi impolitețea celor de ieri…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cîtă nevoie am simțit… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne, de cand nu am mai citit poezia asta! Multumesc, Issabela, ca mi-ai reamintit-o.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu mult, mult drag!
ApreciazăApreciază
Il ador pe Edgar Allan Poe, dar si pe poetul brailean Mihu Dragomir. Nu stiam ca afost si traducator. Cantecul de la Cenaclul Flacara „Vant, nisip si optsprezece ani” e pe versurile lui Mihu Dragomir.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asa e, ca tot de la tine stiam, imi aduc aminte de discutia la poezia cu „vînt” 🙂
Traducator, da, dau de el sub multe și, din cîte țin minte, aleg mereu varianta lui!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoasă traducerea, dar cam triste sunt versurile.🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Csf, e Edgar Allan Poe, stai să vezi Corbul… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne, cât de frumoasă este această poezie! ☺️ Am citit-o de două ori și cred că o să mai fac o tură…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La mine-i sens giratoriu :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană