Fluturi și muște

arhivă personală

Stau de vreun sfert de oră privind fix un anume… obiect.

Mai stau, cînd îmi permit astrele, așa, pe cîte-o bancă goală din vreun drum, îmi iau o cafea, îmi pun căștile. Și stau.

Mă deconectez de la lume conectîndu-mă la playlist-urile mele.

Și-acum, în liniștea și soarele frumos al acestei zile parcă de primăvară, stau de un sfert de oră și privesc un… rahat. Să mă iertați, din suflet vă rog, dar asta fac, e singurul lucru viu prin jur, nu mișcă nimic altceva, copiii pe la școli, oamenii mari pe la treburi, e marți, e pace.

Obiectul e în mijlocul curat bec al unui trotuar lat. Nu-l căutați în poză, n-aș fi făcut asta… Și sînt și la ceva metri, fapt ce-mi conferă siguranță inodoră, lăsîndu-mi doar (in)estetica întîmplării în sine.

Iar acolo, în punctul ăla fix în care mă uit eu fascinată, e o lume întreagă. Am avut timp să văd cum fire nevăzute leagă muștele-ntre ele, să se-adune. Una zboară înapoi, alte trei vin bîzîind. Vorbesc, comunică, e clar. Comentează, poate dau verdicte, etichetează, categorisesc.

Unele stau mai puțin, altele mai mult. Întîi zboară-n cerc, împrejur. Probabil studiu de caz. Altele se-ngrămădesc fix pe un loc, milimetrul ăla pătrat, deși aria e mare. Dar mă gîndesc c-or ști și ele despre arie cît ex-ministra și ex-prezidențiabila noastră umană.

N-am văzut fluturi făcînd roată în jurul vreunei mizerii. Nici măcar fluturași de noapte. Nici măcar de la distanță dînd tîrcoale.

N-am văzut păsărele. Nici albinuțe. Nici măcar furnici sau gîndăcei cu pete roșii.

Natura știe ce face, frumosul la frumos trage, urîtul – la urît. Natura separă și decantează automat, nu caută cu lumînarea partea bună a urîtului, nu se-ncurcă-n circumstanțe atenuante sau îndoieli rezonabile…

… Și așa, extrapolînd, că nu era să stau o veșnicie cu ochii în… trotuar, mi-am dat eu seama că e oarecum ca la noi, oamenii.

Spune sau face unu o scîrboșenie, se-adună și roiesc în jurul lui imediat. Cine…? Tot muștele. Doar că muștele umane mai au „pile” printre zburătoare și mai păcălesc înaripați inocenți cu care se fălesc apoi că-i au în gașca lor.

Adică, am eu azi subit o revelație, în regnul uman undeva comunicarea firească e întreruptă, suprapusă, greșită.

În natură, ce-privesc-eu-acum e ce-privesc-eu-acum cu muște iar floarea e floare cu fluturași și albinuțe. Nu-l ia nimeni pe primul să-l lipească cu scoci pe-un zid ca să-l vîndă drept operă de artă simandicoșilor plictisiți.

Natura lucrează simplu, precis, chirurgical. Iar noi inventăm homeopatia și altele, ca să-i ghicim tainele și să ne însușim perfecțiunea ei.

Dacă par cam extremistă, sînt doar gîndurile mele momentane, stîrnite de un umanoid nepăsător, fără pungă și șervețele la el, nicidecum o filosofie proprie. Că, dac-avea punga și șervețelele împreună cu cîinele pe care și l-a scos la aer, nu mai aveam eu motiv de reflecție și nici revelații.

35 de gânduri despre „Fluturi și muște

    1. De ce? Ar fi fost de mirare?
      Acum ceva ani, era iarna, am circulat cu mașina pe care cineva aruncase o dâră de rahat, inclusiv pe parbriz, o lună. Rahatul poartă noroc. Păcat că pe urmă a nins și a curățat-o.

      Apreciat de 1 persoană

  1. Issa, cred eu că, pe undeva prin natură, muştele au un rol bine definit şi fac şi bine. Muştele-muşte. Despre oamenii-muşte nu ştiu ce să zic… 🙄
    Oricum, cine s-ar fi gândit că un ceva pe trotuar poate deveni un subiect atât de ofertant şi interesant? 😀

    Apreciat de 4 persoane

    1. Toată viața (pentru că o parte din ea a fost la țară) m-am întrebat despre sensul muștelor și țînțarilor, pe lîngă al meu.
      N-am găsit încă nici unul din cele trei :)))

      Apreciază

  2. Eu n-am mai văzut o muscă de vreo doi ani… Țânțari mai sunt dar nici ăia nu se simt prea bine, deși avem niște bălți prin prejur. Chiar mi-e dor să văd un muscoi d’ăla mare, de rahat, cu burta verde smarald, dând ture bâzâind înfundat și subsonic.
    Eram la Midia-Năvodari, o făceam pe AMC-istul prin combinat, iar singura crâșmă din târg era o terasă „La Gogu”. Un amic tocmai vărsase niște bere, d-aia cu detergent ca să facă spumă, și-apare un muscoi colosal: bâzzzz, bâzzz! dă ture la balta de bere de pe masa de tablă, aterizează, își bagă trompălău și suge de-am văzut cum, efectiv, se micșora băltoaca. Apoi a încercat să decoleze. A încercat de trei ori și tot de trei ori a picat în cap.
    A patra oară n-a mai apucat căci l-a făcut piftie unul din amicii de la masă.
    Cred că se poate trage și-o morală…
    😉

    Apreciat de 2 persoane

  3. Sunt absolut de acord cu tine si ma urasc pentru faptul ca mi-am amintit acum, in cel mai nepotrivit moment cu putinta, cum labadorul meu auriu, cel mai frumos animal din lume, a mancat o data – o singura data, jur! – un rahat uman relativ proaspat… Probabil ca nici animalul ala cacacios n-avusese pungulita si servetele la el. Si daca l-as fi intrebat sunt convins ca s-ar fi descris drept fluturas, normal – si mare iubitor de natura, flori si labradori, pe deasupra! Scuze, cred ca n-are niciun sens comentariul asta, dar mi-am adus aminte de o chestie (de rahat) care m-a marcat…

    Apreciat de 1 persoană

  4. Fără muște nu ar exista viermișori, iar pescarii ar fi foarte dezamăgiți. Îmi amintesc câtă greață am învins eu suportând mirosul cadaveric pentru a culege o mână din neprețuita momeală. În plus, am citit că, fără viermișori, nu ar mai exista viață pe planetă, fiind sufocată de deșeuri organice. Toate au un rost, cum zice și Potecuța.

    Apreciat de 2 persoane

  5. M-ai omorat cu relectiile si refexiile si revelatiile pornite de la lipsa unei pungi. Natura e uimitoare si isi face treaba, oricum, mult mai bine decat noi.. Cum zic mai sus Potecuta si Petru, toate au un rost. 😀

    Apreciat de 2 persoane

  6. E înșelător să compari omul cu natura. Or fi ele muștele atrase de rahat, dar pentru ele e dulceață. Prin asta, muștele sunt un fel de zburători însărcinați cu curățenia.

    Căci plantele se hrănesc cu dejecțiile produse de noi, atât la nivelul aerului (CO2) cât și la nivelul solului (rahatul care afânează solul), în timp ce noi respirăm dejecțiile copacilor.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.