Stau de vreun sfert de oră privind fix un anume… obiect.
Mai stau, cînd îmi permit astrele, așa, pe cîte-o bancă goală din vreun drum, îmi iau o cafea, îmi pun căștile. Și stau.
Mă deconectez de la lume conectîndu-mă la playlist-urile mele.
Și-acum, în liniștea și soarele frumos al acestei zile parcă de primăvară, stau de un sfert de oră și privesc un… rahat. Să mă iertați, din suflet vă rog, dar asta fac, e singurul lucru viu prin jur, nu mișcă nimic altceva, copiii pe la școli, oamenii mari pe la treburi, e marți, e pace.
Obiectul e în mijlocul curat bec al unui trotuar lat. Nu-l căutați în poză, n-aș fi făcut asta… Și sînt și la ceva metri, fapt ce-mi conferă siguranță inodoră, lăsîndu-mi doar (in)estetica întîmplării în sine.
Iar acolo, în punctul ăla fix în care mă uit eu fascinată, e o lume întreagă. Am avut timp să văd cum fire nevăzute leagă muștele-ntre ele, să se-adune. Una zboară înapoi, alte trei vin bîzîind. Vorbesc, comunică, e clar. Comentează, poate dau verdicte, etichetează, categorisesc.
Unele stau mai puțin, altele mai mult. Întîi zboară-n cerc, împrejur. Probabil studiu de caz. Altele se-ngrămădesc fix pe un loc, milimetrul ăla pătrat, deși aria e mare. Dar mă gîndesc c-or ști și ele despre arie cît ex-ministra și ex-prezidențiabila noastră umană.
N-am văzut fluturi făcînd roată în jurul vreunei mizerii. Nici măcar fluturași de noapte. Nici măcar de la distanță dînd tîrcoale.
N-am văzut păsărele. Nici albinuțe. Nici măcar furnici sau gîndăcei cu pete roșii.
Natura știe ce face, frumosul la frumos trage, urîtul – la urît. Natura separă și decantează automat, nu caută cu lumînarea partea bună a urîtului, nu se-ncurcă-n circumstanțe atenuante sau îndoieli rezonabile…
… Și așa, extrapolînd, că nu era să stau o veșnicie cu ochii în… trotuar, mi-am dat eu seama că e oarecum ca la noi, oamenii.
Spune sau face unu o scîrboșenie, se-adună și roiesc în jurul lui imediat. Cine…? Tot muștele. Doar că muștele umane mai au „pile” printre zburătoare și mai păcălesc înaripați inocenți cu care se fălesc apoi că-i au în gașca lor.
Adică, am eu azi subit o revelație, în regnul uman undeva comunicarea firească e întreruptă, suprapusă, greșită.
În natură, ce-privesc-eu-acum e ce-privesc-eu-acum cu muște iar floarea e floare cu fluturași și albinuțe. Nu-l ia nimeni pe primul să-l lipească cu scoci pe-un zid ca să-l vîndă drept operă de artă simandicoșilor plictisiți.
Natura lucrează simplu, precis, chirurgical. Iar noi inventăm homeopatia și altele, ca să-i ghicim tainele și să ne însușim perfecțiunea ei.
Dacă par cam extremistă, sînt doar gîndurile mele momentane, stîrnite de un umanoid nepăsător, fără pungă și șervețele la el, nicidecum o filosofie proprie. Că, dac-avea punga și șervețelele împreună cu cîinele pe care și l-a scos la aer, nu mai aveam eu motiv de reflecție și nici revelații.
M-ai dezamăgit la final. Credeam că e uman.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))) sper să fie singura dezamăgire!
P.S. Încă rîd… :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De ce? Ar fi fost de mirare?
Acum ceva ani, era iarna, am circulat cu mașina pe care cineva aruncase o dâră de rahat, inclusiv pe parbriz, o lună. Rahatul poartă noroc. Păcat că pe urmă a nins și a curățat-o.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De-ar fi să mă iau și eu după toți guguștiucii staționari deasupra capului meu…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În fond aveți dreptate, însă observațiile sunt inexacte.
Mulți fluturi dau târcoale excrementelor; chiar am auzit expresia ”ca un fluture pe c…t”.
Vedeți și aici: https://www.mentalfloss.com/article/63521/7-disgusting-things-butterflies-eat
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tare… Chiar e prima oară cînd citesc… bine, nici n-am căutat. Acuma ce mă fac, că trebuie să-mi dau eu natura jos de pe soclu :))
ApreciazăApreciază
Issa, cred eu că, pe undeva prin natură, muştele au un rol bine definit şi fac şi bine. Muştele-muşte. Despre oamenii-muşte nu ştiu ce să zic… 🙄
Oricum, cine s-ar fi gândit că un ceva pe trotuar poate deveni un subiect atât de ofertant şi interesant? 😀
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Toată viața (pentru că o parte din ea a fost la țară) m-am întrebat despre sensul muștelor și țînțarilor, pe lîngă al meu.
N-am găsit încă nici unul din cele trei :)))
ApreciazăApreciază
Pe lângă noi, nu. Pe afară. Trebuie să existe un sens, un rol. Adică au fost făcute numai să bâzâie??
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))) eu cred cu tărie că da!!!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mă-ntreb dacă le-o ocroti Uniunea Europeană și pe ele/ei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, dacă sunt pe teritoriul țărilor membre UE 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))))))) 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu siguranţă există pe undeva vreo organizaţie din asta care le apără. Dacă nu, o inventăm noi şi cerem fonduri dă la UE
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Nu partikip :)))))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu n-am mai văzut o muscă de vreo doi ani… Țânțari mai sunt dar nici ăia nu se simt prea bine, deși avem niște bălți prin prejur. Chiar mi-e dor să văd un muscoi d’ăla mare, de rahat, cu burta verde smarald, dând ture bâzâind înfundat și subsonic.
Eram la Midia-Năvodari, o făceam pe AMC-istul prin combinat, iar singura crâșmă din târg era o terasă „La Gogu”. Un amic tocmai vărsase niște bere, d-aia cu detergent ca să facă spumă, și-apare un muscoi colosal: bâzzzz, bâzzz! dă ture la balta de bere de pe masa de tablă, aterizează, își bagă trompălău și suge de-am văzut cum, efectiv, se micșora băltoaca. Apoi a încercat să decoleze. A încercat de trei ori și tot de trei ori a picat în cap.
A patra oară n-a mai apucat căci l-a făcut piftie unul din amicii de la masă.
Cred că se poate trage și-o morală…
😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Lăcomia, presupun. Sau mai multe.
Dar scena e teribil de plastic descrisă :)))
Iar „subsonic” m-a terminat :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De data asta mă abțin să zic ceva! Nu că n-aş avea ceva de spus….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poți să spui. Mai important e să nu desenezi… :))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt absolut de acord cu tine si ma urasc pentru faptul ca mi-am amintit acum, in cel mai nepotrivit moment cu putinta, cum labadorul meu auriu, cel mai frumos animal din lume, a mancat o data – o singura data, jur! – un rahat uman relativ proaspat… Probabil ca nici animalul ala cacacios n-avusese pungulita si servetele la el. Si daca l-as fi intrebat sunt convins ca s-ar fi descris drept fluturas, normal – si mare iubitor de natura, flori si labradori, pe deasupra! Scuze, cred ca n-are niciun sens comentariul asta, dar mi-am adus aminte de o chestie (de rahat) care m-a marcat…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
I-am descifrat sensul, stai liniștit, și tu mi-ai adus aminte de poezia aia cu „cine-i om și cine-i cîine”… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fără muște nu ar exista viermișori, iar pescarii ar fi foarte dezamăgiți. Îmi amintesc câtă greață am învins eu suportând mirosul cadaveric pentru a culege o mână din neprețuita momeală. În plus, am citit că, fără viermișori, nu ar mai exista viață pe planetă, fiind sufocată de deșeuri organice. Toate au un rost, cum zice și Potecuța.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Uffff… bine că-l găsirăți… :))))
Dar țînțarii tot n-au.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M-ai omorat cu relectiile si refexiile si revelatiile pornite de la lipsa unei pungi. Natura e uimitoare si isi face treaba, oricum, mult mai bine decat noi.. Cum zic mai sus Potecuta si Petru, toate au un rost. 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
:))) da, am văzut acum că le-au găsit rostul… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E înșelător să compari omul cu natura. Or fi ele muștele atrase de rahat, dar pentru ele e dulceață. Prin asta, muștele sunt un fel de zburători însărcinați cu curățenia.
Căci plantele se hrănesc cu dejecțiile produse de noi, atât la nivelul aerului (CO2) cât și la nivelul solului (rahatul care afânează solul), în timp ce noi respirăm dejecțiile copacilor.
ApreciazăApreciază
Ești cel mai senin distrugător virtual de iluzii.
ApreciazăApreciază
N-am avut ce face, că nu prea era ofertant subiectul! 😀
ApreciazăApreciază
:)))) l-am schimbat azi, dar ecourile………
ApreciazăApreciază
😂😂 Asta n-aș putea face.😂 L-ai analizat bine, nu glumă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))) acuma-ncerc să uit :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu râd când mă nimeresc 🙂
Și-i bine că nu mai am loc/rost de comentariu…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😃 important e că rîzi! Că rîdem, sper 🙂
Ai loc, nu-i problemă…
ApreciazăApreciază