Despre încredere

paginadepsihologie.ro

O prietenă bună și veche mi s-a plîns zilele astea că are o amică ce-i tot trimite filmulețe motivaționale. Și nu că-s lungi, au 20-30 de minute unele și-i ocupă spațiul din telefon, dar, mi-a zis ea, parcă simte că nu-i fac bine…

Aproape că m-am bucurat auzind-o și i-am spus să le dea naibii de tot, inclusiv jena de a spune că nu le mai vrea, că amica ar mai fi vrut să le și comenteze după.

După citatele de doi bani, trunchiate, scoase din contextele lor, false sau atribuite fals unor mari scriitori, atunci cînd nu se autodeclară unii ca Poptămaș și dr. Laslău mari creatori de citate, filmulețele astea au împînzit netul, îndeosebi youtube-ul și facebook-ul – sursa și piața de desfacere.

„Aproape că m-am bucurat” înseamnă în traducere liberă nu că mi-a părut bine că nu-i fac ei bine, ci că e al nu știu cîtelea om bun, drept, simplu și corect pe care-l știu personal strivit de prostiile astea.

Am trecut și eu prin influența lor, deci tot în cunoștință de cauză vorbesc că știu cît de rău chiar pot face dacă te lași în seama bazaconiilor ăstora.

Zici că nu mai putem trăi acum fără modernele zen, pozitivism, iertări, imagini mentale cu scopuri finale, iubiri de semeni etc.

N-aveți idee cît de bine putem dacă nu le băgăm în seamă și ne vedem de-ale noastre.

Zen-ul, care în sine înseamnă, de fapt, meditație sau intuiție, a fost reinventat și adaptat de către însetații de like-uri și vizualizări.

Pozitivismul e-o tîmpenie în care, în loc să-ți recunoști problemele, o dai înainte ca prostul că n-ai nici una și poți ajunge și mai rău.

Cu imaginile alea mentale poți să dai în niște gropi de nu mai ajungi fizic uneori la rezultatul final.

Iubirea egală de semeni e-un apanaj al sfinților și nu cred că-i cazul în mod curent, că-ți pierzi sufletul pe drum tot dîndu-l altora prostește și gratis.

Iar cu iertările… Ierți, te simți tu mai bun, ai făcut tu un pas înainte în dezvoltarea ta spirituală, bla-bla. De paiurile astea, în afară de motivaționiștii glamurați, numai ăia de-au nevoie de iertările respective se mai pot lega atîta, crezînd că gata, și le-au primit și-și văd în continuare de-ale lor.

Ce constat, tot, evident, experimentînd, e că ți se scot ochii cu marele act în trend al iertării fără ca unul singur să scoată un sunet despre ce mi se pare mie esențial: încrederea.

Încrederea în celălalt. Nu aia de sine, parte din discursurile motivaționale, la care, dac-ai ajuns, ai rezolvat toate problemele lumii. Că, după mine, degeaba le rezolvi dacă ești singur pe lume.

Unde (mai) e? Cuvîntul ăsta zici c-a dispărut din epoca contemporană. Ignorat de toți coacherii și autorii de citate și filmulețe. Și exact asta dispare după o mizerie care ți s-a făcut sau e pitită bine, spre minimalizare, în spatele marilor iertări.

Iertați. Cît vreți, și eu am iertat destul. Cu mintea, cu sufletul, cu ce-am putut. Dar apoi, dacă încrederea aia, despre care nu se mai vorbește deloc nicăieri, a dispărut de la sine, eliminați-vă din viață pe iertații respectivi, citatele, filmulețele ș.a.m.d. Și, dacă e prea grav sau greu de dus, închideți netul și mergeți la un psiholog adevărat, absolvent de o facultate de psihologie și nu de diverse cursuri complementare te miri pe unde.

Cuvîntul e încă în dicționar, cu vreo 20 de definiții, iată una mai scurtă…

dexonline.ro

26 de gânduri despre „Despre încredere

Adăugă-le pe ale tale

  1. Bravo Issabela și eu aveam odată pe facebook o doamnă care zilnic mă sâcâia cu filmulețe de-astea de parcă eram în depresie mereu.I-am zis într-o zi c-,,oi fi eu cu handicap dar nu stau toată ziua să plâng să am nevoie de încurajări,, Doamna azi nici nu-mi mai vorbește! Oricum decât să fii tratat cu o milă continuă și falsă pe deasupra–cum reiese și din articolul tău….mai bine lipsă! Cel mai frumos e când ți se spune: ,,dar eu dau ca motivaționare tuturor din listă..te deranjează ștergemă,,…te simți ca naiba băgat de umpultură, acolo. Pe messenger la fel, odată băietii dădeau la toată lista mesaje.cine răspundea bine,cine nu…pa!

    Apreciat de 2 persoane

    1. Ăștia cu mesajele redirecționate sînt groaznici. De sărbători, iconițe, amenințări că mori în 5 zile dacă nu trimiți la 10 persoane…
      Cel mai frumos ar fi să nu mai trimiți prostii :))) sau să faci tu, ăla care trimiți, o selecție.
      Poate unele femei s-or simți bine cu un mărțișor redirecționat, eu le șterg fără să le deschid pe toate, dacă n-au un cuvînt de la emițător :))

      Apreciat de 4 persoane

    2. Îți pierzi încrederea și te retragi în tine. Mi bine mă lipsesc de astfel de amici !Am uitat să te întreb ai înțeles Leapa mea?Astea sunt joacă cu prietenii și nu e pierdere de timp facand bine
      O zi frumoasă Issabela!

      Apreciat de 2 persoane

  2. Măcar cei de pe instagram sunt mai serioși în sensul că dacă mă obsedează careva cu ceva, îl blochez și blocat rămâne, dar platforma lui Zuk, am pățit că deși i-am blocat și m-am trezit din nou cu „oferte” după un timp..
    Săptămână plăcută, Issabela !

    Apreciat de 2 persoane

  3. Eu le ignor.
    Cine are viziune reală asupra acestei lumi. Există? Asta-i întrebarea. Până atunci emitem păreri formate din ce am citit și trăit, bune sau proaste. E clar că scriitorii și poeții se joacă cu mințile noastre. Suntem vulnerabili? ”Ecce Homo” Nietzsche

    Apreciat de 4 persoane

    1. Maxim de vulnerabili 🙂
      Eu nu cred că există o viziune, ci doar viziuni… Dar, ca totuși să funcționăm și viziunea criminalului să nu fie doar o altă viziune, ci una greșită și rea, ne trebuie un loc comun cumva, pe care eu îl numesc normalitate. Și tocmai aici vin toți „vizionarii” ăștia de youtube și facebook să zică că ce-i aia normalitate, fiecare are normalitatea lui…
      Mă rog. Ș.a.m.d. Ecce Homo 🙂

      Apreciat de 3 persoane

  4. Din păcate, şi eu am primit! Nu le-am citit, le-am şters! Însă şi acum mai primesc de la o fostă colegă şi amică bună tot felul de bazaconii, uneori câte 20 . Problema mare e diferența de timp dintre noi. La ea e zi, la mine noapte! I-am dat de înțeles că nu am timp să stau să vizionez, dar…degeaba! în ultima vreme intru foarte rar pe FB. Cu IG-ul e altă poveste. Sunt atât de mulți ticăloşi că te doare capul! Dar eu îmi aleg urmăritorii şi urmăresc doar artişti şi fotografi. În rest, dacă nu are astfel de preocupări…”delete”! Legat de iertare, gândire pozitivă şi altele, ce să zic!? Eu am iertat, dar o să mă urmărească toată viața că nu s-a schimbat nimic pe partea „opusă”. Si acum o sfântă stare de nepăsare!
    O săptămână de vis!

    Apreciat de 1 persoană

    1. De-aia ziceam și eu că iertarea nu rezolvă relații, ci doar pe tine și într-o oarecare măsură.
      Cu insta am cel mai puțin treabă, de fapt, sincer, și pe fb și pe insta mi le făcusem inițial ca să-mi „văd” copiii, doar că ei, cum sînt mai deștepți decît noi, cu fb au terminat-o rapid și definitiv. Pe insta ăsta micu-i mare și tare, că de la el știu trendurile :))) nu credeam că e cum zici tu, dar a fost o perioadă cînd observasem că valul de generali americani văduvi se mutase de pe fb pe insta… :))))

      Apreciat de 1 persoană

  5. Unele sunt frumoase, dar prost împachetate. Problema e gradul mare de puerilism. Se vede de la o poștă că cei care le trimit au un intelect ușor adolescentin. Dincolo de asta, mesajul unora, luat în sine, este bun.

    Pozitivismul e o monedă cu două fețe. E bine să fii optimist. E rău să nu fii realist. Există autosugestie benefică. Există încrederea aia în tine care într-un final poate muta munții din loc. Tehnic vorbind, ce spune antrenorul de „cum să ai o viață/carieră de succes” este valid. Practic, uneori pozitivismul înseamnă superficialitatea celor care n-au timp să se implice cu adevărat într-o relație sau să trăiască o dramă profundă, deoarece timpul înseamnă bani iar ei sunt pozitivi și mentalizează o carieră de succes.

    Probabil cel mai bine ar fi să le luăm câte unul pe rând, ca reclamele, în articole distincte, separând zenul de poptămășisme.

    Apreciază

    1. Lol, păi nu mă gândeam să scriem despre toate, ci să le luăm pe cele care ne cad sub ochi și ne atrag atenția. Ca să nu rămânem doar la afirmații generale și teoretice, cum e cea cu „motivaționalele sunt puerile”.

      Despre Osho ce să scriu? Că mie îmi place, deci critic nu prea am ce. Sau să public ceva mișto din el pentru ca voi să aveți material de tun? Și cumva, din disputa asta a noastră, să-și ițească capul adevărul? 🙂 Public dacă vreți.

      Apreciat de 1 persoană

  6. Despre filmuletele astea se poate comenta mult, dar mai bine nu.
    Ce ma deranjeaza pe mine foarte tare este distribuirea lor, de parca ceilalti, primitorii acestor filmulete, ar trai in pesteri si nu au acces la ele atunci cand doresc sa se cultive sau sa se autoeduce.
    Toate cele bune, Issa!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: