M-am molipsit de la Constanța.

Căci am și eu un vis vechi în domeniul advertisingului. Am mai multe, nici nu mă mai decurc prin ele, că nu le-a mai zburătăcit nimeni de mult, se duc singure la culcare, ca găinile, dar legat de reclame am unul mare și bun, de mi-a rămas pe suflet.

Un vis vechi de cîțiva ani. Poate-l rezolv cu voi, să-l dau la vreun anticariat de vise.

Deci nu-nțeleg reclama asta.

Începe, după mine, super creepy, parcă-i un generic de film pe bază de Stephen King: unei tipe impecabile, pe o față de marmură, îi curge sînge din ochi. Ba chiar, mai concret, asocierea mea mentală e cu Carrie.

Caut logica și explicația acestei scene. Dacă era din nas, hai, să zicem, e mai cumva altfel, mai omenește. Sau poate e o metaforă și n-o pricep eu.

E și curat lună peste tot în reclamă, tipa impecabilă parc-ar trăi într-un balon steril de sticlă. Știu că nu-s elucidate complet cauzele parodontozei, dar curățenia perfectă din reclamă parcă n-ar rima nicicum cu nici o boală din lume.

Iar cadrul cu scuipatul în chiuvetă îmi repugnă total, în orice împrejurare, nu văd pixel de estetică în cadrul respectiv. Sînt așa de oripilată de gest, că numai gîndul la Arghezi mă mai liniștește:

Din bube, mucegaiuri și noroi
Iscat-am frumuseți și prețuri noi.

… Asta trebuie să fie, vreun fel de naturalism naiv, nici nu știu să mă exprim exact.

Și, la sfîrșit, că-i scurtă, din nou tipa impecabilă, nici măcar c-un fir de păr clintit din coafura desăvîrșită, ridică o buză perfectă cu un deget ideal și zărim niște dinți aliniați îngerește, albi, strălucitori, egali între ei toți (parcă-i placă), dintre care lipsește unu’. Punct.

Ați înțeles ce nu-nțeleg, sîngele din ochi și albul orbitor al decorului. Mulțumesc anticipat, cu măcar o idee trebuie să m-aleg.