Gramatica altfel (6): limbajul de lemn (2)

Voi face tot posibilul. O sintagmă defensivă. Sincer, mult mai impresionată aș fi să facă cineva imposibilul în îndeplinirea unei acțiuni.

Voi face tot posibilul să ajung la tine sau să termin lucrarea, e ca și cum mi-aș lua o marjă de neefectuare pe care o anunț dinainte, pregătindu-te subliminal.

Dacă însă ți-aș spune că fac imposibilul să… nu simți deja o doză crescândă de încredere reciprocă?

Sunt șanse foarte mari să. Sau doar sunt șanse mari, că de-aia posedă adjectivul grade de comparație, să le folosim. Sau mici, chiar dacă-i antonim.

Mda. Poate mă iau degeaba de expresie, dar ceva cumva nu-mi place la ea. Probabil modul impersonal de folosire. Ca și cum arunci vina pe neant în loc să ți-o asumi. O las în pacea ei, dar umanizată, cu un pronume personal în față: eu am șanse, tu ai șanse, el are șanse, noi n-avem șanse… E mai cinstit.

Forțat de împrejurări. Deja vizualizez o cohortă de împrejurări, care mai de care să mă forțeze să fac ceva împotriva voinței mele.

Un asediu cumplit, accentuat de sonoritatea consoanelor f, ț și j, ce dă un plus de dramă contextului respectiv. O bagi – pe expresie – și te-ai scos.

Nici nu trebuie să mai dai explicații, împrejurările te-au forțat, celălalt n-are decât să și le imagineze de la sine. Deși cred că, impresionat de lupta ta acerbă cu ele, n-o mai face și ia ca atare totul.

Îmi dau toată silința să… Un substantiv arhaic ce nu-și mai are locul decât prin această locuțiune verbală. Parc-ar avea și un iz ușor pleonastic, aș zice că silință îl cam include pe toată.

Dar, cum spuneam, în limbajul ședințelor de azi nu prea-și mai dă nimeni silințele, majoritatea preferă să-și aducă aportul (sic!).

Iar în limbaj uzual, cred că nici în trecut, totuși, nu ne dădeam toată silința să, ci, mai degrabă și mai plastic, ne dădeam peste cap să.

Dau curs invitației. E de bine, asta sună pozitiv. Nu pricep însă ce curs. Curs – substantiv, curs – verb la participiu?

Nu-s etimolog și nu știu de unde vine, dar am văzut chiar de curând expresia într-un text presupus literar și, credeți-mă, n-are calitatea asta. Aș scădea puncte serioase la creativitate pentru folosirea ei și mi-ar scădea și interesul pentru invitația căreia i se dă cursul respectiv.

Iar uzual, nu se pune problema să dăm curs te-miri-cui. O facem direct, prin verbul aferent: am fost, am ajuns, m-am dus etc.

Momentan sunt angajat(ă) în alte proiecte… Pe bune…?

Mă lipsesc de… alte comentarii, dar spune-mi direct că nu te interesează proiectul meu, dacă-mi ești șef sau coleg, altfel riști să mă mai vezi cu el când o să mi se pară mie că te-ai dezangajat.

Sau zi-mi direct, dacă-mi ești amic, că n-ai chef și m-ai câștigat pe viață.

37 de gânduri despre „Gramatica altfel (6): limbajul de lemn (2)

Adăugă-le pe ale tale

    1. Cînd le auzi, nu, fac parte dintr-un ansamblu neobservabil. Doar cînd le primești ca răspuns sau le citești cumva pe undeva îți mai dai seama cît de aiurea sună.
      Cel puțin unele și cel puțin uneori 🙂

      Apreciat de 3 persoane

  1. Un „sfat” nedigerabil pe care l-am primit, cum că, decât să spui cinstit motivul pentru care faci sau refuzi să faci ceva, mai bine folosești o scuza (minciună) convențională (cu trimitere la expresii standard).
    Le consider ca niște măști verbale.
    Mai bine un răspuns cinstit, drept și adevărat decât expresii poleite artificial.
    Încă un articol pe placul meu! Mulțumesc! 😊🥰

    Apreciat de 1 persoană

    1. Să fie la ei.
      Singurul lucru cu care îmi bat capul e să nu jignesc. Nici măcar pe cine merită.
      Dar nici… forțată de împrejurări n-aș face tot posibilul să îmbin frazeologisme d-astea ca să ceva 🙂

      Apreciat de 2 persoane

  2. Eu cred ca „voi face tot posibilul să” poate fi în multe cazuri reală, sinceră, transparentă și ok. Nu cred ca se poate pune eticheta pe cineva pt ca a folosit această expresie. Sunt mulți care promit pe șleau și nu fac nimic. Eu cred ca nu poate fi încadrată așa strict cum ai făcut-o tu. Dar respect opinia ta deși nu o împărtășesc. ☺️

    Apreciat de 1 persoană

    1. Te cred și te intekeg și nici eu nu credeam în ea. Dar am cunoscut persoane care au folosit-o și s-au comportat corect. PS: frumoasa expresia „nu țin cu dinții” ☺️👍nici eu nu țin, deci super mișto ☺️☺️

      Apreciază

  3. Ca să ma explic mai bine: foarte multe persoane sunt foarte directe și promit foarte ușor chestii de care mai apoi nu se țin. Și deși folosesc un limbaj ireproșabil, totul este „rezolvat” de faptul ca nu fac ceea ce au spus într-un mod direct, tranșant, frumos, pe față ☺️
    De cealaltă parte sunt mulți care spun „voi face tot posibilul” și chiar o fac.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Știu ce vrei tu să spui și gama e largă și nu neg nimic, repet.
      Numai că tu ești mai tînăr. Noi, pionierii și uteciștii de ieri, făceam des „tot posibilul” să diverse… de aici și aversiunea mea. De aici și „limbaj de lemn” și gramatică „subiectivă”.
      Cuvintele în sine nu au nici o vină.

      Apreciat de 1 persoană

    1. Am practicat-o si eu o perioada, politetea aia excesiva, mesajul frumos catre celalalt, zen, bla-bla.
      Te usuca, nu face. Oricum nu-s nepoliticoasa de fel, asa ca am renuntat, nu mi-a adus, in afara de nervi, nimic :)))

      Apreciat de 2 persoane

  4. Iti zic direct, ca sa te castig, pe viata! 🙂 Zambesc larg. Suntem inconjurati de clisee si superficalitate si cum zicea cineva mai sus nici nu ne mai dam seama ce aiurea e. Bine ca punctezi tu asa de vehement. Pupiciii

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: