Un film obișnuit de spionaj și acțiune, gen care nu-i printre favoritele mele.
Dar e cu Richard Gere, pe care pînă azi nu l-am văzut încă într-un rol prost.
N-o să povestesc întretăierile de acțiuni. Sînt mai multe, dar au la bază o singură idee, care chiar mi s-a părut interesantă.
E bine făcut tehnic filmul, cu profesionalism. Tot, cadre, culori, montaj, personaje se leagă între ele. Și cu unele clișee, dar unde nu-s…
M-a impresionat, în schimb, altceva. Dreptatea transcendentă legilor umane și demnitatea masculină, bine sugerate și jucate ambele. De ambii, și de Richard Gere și de „partenerul” lui. O să vedeți la sfîrșitul filmului ce rost au ghilimelele.
Dacă toți spionii, simpli sau dubli, și războiul rece ar fi cu asemenea oameni…
Și astfel un film obișnuit mi-a declanșat o revelație tristă, am văzut parcă fizic ce-i lipsește lumii de azi în general: demnitatea. Și responsabilitatea alegerilor.
Dar, în primul rînd, demnitatea.
O provocare frumoasă! Mulțumesc! 🙏🥰
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Face. Cu drag!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, Issa! Dap, şi eu aleg unele filme după actori. Deci da 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bărbații mai serioși sau mai metafizici ar putea strîmba din nas, dar eu zic să te uiți linistită 🙂
Mulțumesc și eu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din imaginea reprezentativă văd un Richard Gere pe faţa căruia nu se observă trecerea anilor. Doar părul nu mai are culoarea, dar îi stă bine și așa.
ApreciazăApreciază