Un film obișnuit de spionaj și acțiune, gen care nu-i printre favoritele mele.

Dar e cu Richard Gere, pe care pînă azi nu l-am văzut încă într-un rol prost.

N-o să povestesc întretăierile de acțiuni. Sînt mai multe, dar au la bază o singură idee, care chiar mi s-a părut interesantă.

E bine făcut tehnic filmul, cu profesionalism. Tot, cadre, culori, montaj, personaje se leagă între ele. Și cu unele clișee, dar unde nu-s…

M-a impresionat, în schimb, altceva. Dreptatea transcendentă legilor umane și demnitatea masculină, bine sugerate și jucate ambele. De ambii, și de Richard Gere și de „partenerul” lui. O să vedeți la sfîrșitul filmului ce rost au ghilimelele.

Dacă toți spionii, simpli sau dubli, și războiul rece ar fi cu asemenea oameni…

Și astfel un film obișnuit mi-a declanșat o revelație tristă, am văzut parcă fizic ce-i lipsește lumii de azi în general: demnitatea. Și responsabilitatea alegerilor.

Dar, în primul rînd, demnitatea.