talkfilmsociety.com

Filmul începe normal, cu un cuplu și niște dialoguri între ei.

Apoi el piere într-un accident și începe și paranormalul. Nu numai cel din film.

Ea se duce la morgă să îl mai vadă o dată, pleacă și cadrul rămîne fixat apoi pe el, pe pat, acoperit cu un cearceaf.

Și rămîne așa, fix, pînă ajung să mă-ntreb dacă s-a blocat Netflix-ul sau ceva asemănător. Cum pun mîna pe controller, în sfîrșit se mișcă ceva, se ridică el pe sub cearceaf, acoperit de acesta, care devine subit la fel de lung în față și-n spate și cu două găuri negre în dreptul ochilor. Mi s-a părut cam nereușit montajul dintre cele două cadre.

Ei, și din astfel de cadre interminabile – nu știu dacă e vreo tehnică cinematografică aceasta, doar în Calul din Torino am mai văzut – e făcut mai tot filmul.

El, fantoma cu cearceaf, se duce apoi în casa de unde ea se va muta și stă acolo.

Efectiv stă. Minute fizice în șir în care vezi cum ea mănîncă dintr-o farfurie și altele.

Singurele momente în care se mai întîmplă ceva sînt cînd ea se îmbrățisează cu altcineva, sau cînd, ea mutîndu-se deja, el rămîne și în locul ei vine o femeie cu doi copii. Atunci fantoma noastră se supără și începe să spargă lucruri, treburi obișnuite de fantome.

Din cînd în cînd mai alternează cu cadre de amintiri cu cei doi cînd erau împreună, care mie mi s-au părut tot cam nelegate în continuitatea subiectului.

La un moment dat mai apare o fantomă, din casa de alături și le poți deosebi prin faptul că a doua are un cearceaf cu floricele…

Apoi un buldozer dărîmă casele și fantoma cu cearceaf cu floricele dispare definitiv, iar fantoma noastră noastră se duce la o clădire de birouri și se aruncă de pe ea, nimerind într-un cîmp cu alți oameni, pe care-i vede și pe ei cum erau cînd trăiau.

În final, piere definitiv și fantoma noastră.

E un film din care eu n-am înțeles nimic, dar e cotat bine și în articole străine se spune despre mesajul lui profund, legături și spațiu comun life/afterlife, memorie colectivă, transcendență etc. Am citit unul în HuffPost foarte elogios. Și nu numai, chiar dacă știu engleza la nivel mediu.

Așa că nu pot să mă pronunț nicicum pînă nu mai spune cineva ceva despre el, încă mai sper că am fost eu defazată cu percepția. Și sînt și foarte curioasă.