Profiler: Nostalgicul

Versuri din Stradă – pagină fb

Nostalgicul obișnuit. E așa, ca mine. Are clipe de regrete, amintiri în care-ar vrea-napoi, întîmplări pe care le-ar schimba, oameni sau locuri din care n-ar mai pleca. Clipe declanșate în general de vreun detaliu nesemnificativ, dar care lui îi spune ceva anume. Proust e expertul aici. Apoi oftează, deschide ochii și-și continuă drumul, bucurîndu-se împreună cu copiii lui de noile aplicații apărute, sau, după caz, cerîndu-le sfaturi.

Nostalgicul ponderat. E cel care-și duce viața pe umeri dar, cînd adie vîntul mai tare, începe să compare. Și atunci dă puțin fuga înapoi, trăgîndu-și seva din ce bine era cînd…, ce bine dacă și azi… Dar, încă rațional, își revine, ia măsuri și rezolvă probleme. Își iubește copiii și, deși consideră că era mai bună copilăria fără gadgeturi, cel puțin nu le interzice.

Nostalgicul exagerat. În faza asta începe deja dezechilibrul. Comparația în defavoarea prezentului se instalează ca un program de calculator, conversațiile încep cu pe vremea mea, copiii nu mai au acces la gadgeturi sau sînt restricționați spartan, adultul nepunînd nimic în loc, dar crezînd că-și aduce vremea înapoi.

Nostalgicul irecuperabil. Blocat în trecut, fără funcție de reset. Ca urmare, idealizează o epocă socială în care aveam casă și serviciu toți și bătaia ruptă din rai era educație națională din care ieșeam oameni. În această fază finală prezentul e negat total, nici un om nu mai e ce era, nici un aparat nu mai merge cum mergea și țara e pe ducă, dar nu din cauza prostiei și dezinteresului actuale, ci a lipsei ordinii și disciplinei comuniste. La copiii lui prefer să nu mă gîndesc, dar presupun că nu (mai) stau cu el.

… Altfel spus, nostalgia e una dintre cele mai frumoase simțiri umane. Ar trebui să fie gestionată relativ ușor, nici măcar nu e atît de greu de dus ca dorul, de exemplu. De dor te poți îmbolnăvi, de nostalgie îi îmbolnăvești pe alții.

Și ar mai fi frumos de înțeles că, chiar dacă nostalgia e un singur și același cuvînt mereu, cele după care sîntem nostalgici sînt mereu altele. Fiecare generație are nostalgiile ei. Lăsați-i pe copiii voștri să-și trăiască azi nostalgiile lor de mîine, lucrînd mai degrabă la contextul social oferit decît la transferul de nostalgii.

Comparațiile ucid spirite în formare și distrug relații existente.

26 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Florin spune:

    Mi-ați luat titlul. O să pun pagina totuși deseară. Desigur, conținutul e altul dar, ați fost mai iute de mână.

    Apreciat de 2 persoane

    1. Issabela spune:

      Împart cu plăcere, sînt sigură că baza și scopul sînt aceleași 🙂
      Și aștept cu curiozitate!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Ana May spune:

    Diagnostic: nostalgic ponderat! 😀
    E bine, bine. Important e să conștientizăm și să ne redresam! 😉
    Duminică fără nostalgie! 🤗🥰

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      :))))))) am rîs bine… dar nu-mi permit verdicte, nu-s psiholog, doar mai urlă sufletul în mine, căci din păcate cunosc live fanatici ai „cum era”. Și, culmea, nu neapărat bătrîni 🙂
      Duminică senină să ai și tu!

      Apreciat de 1 persoană

  3. Cel ce încearcă să reprime nostalgia din ce categorie face parte?🙂
    Duminică frumoasă,Issa!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Categoria „grea”… trebuie și ea lăsată să se manifeste un pic, cred 🙂
      Duminică frumoasă și ție, Constanța!

      Apreciat de 1 persoană

  4. Oazapentrufluturi spune:

    Trecutul nea făcut cei de azi …♥cum să il luităm?

    Apreciat de 2 persoane

    1. Issabela spune:

      Sigur că nu-l uităm, dar extragem și noi ce ne-a fost bine și frumos, nu trăim acolo, în el, asta ziceam 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    2. Oazapentrufluturi spune:

      Da,Issabela am înțels!Sunt unii care tânjăsc după trecut spunând ,,era mai bine,, asta mă deranjează și pe mine!Nostalgia e folositoare să extragi învățăturile bune și să îți construiești viitorul!
      Duminică plăcută Issa! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    3. Issabela spune:

      Cu mult drag, zi frumoasă și ție!

      Apreciat de 1 persoană

  5. racoltapetru6 spune:

    Eu aș zice că-s ponderat, dar părerea celor care mă suportă are întâietate. 😉

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      🙂 din poezii și Fetița care… nici măcar ponderarea asta n-am simțit-o…

      Apreciat de 1 persoană

  6. vax-albina spune:

    Nu pot să mă încadrez. Nostalgia e un sentiment. Gadget-ul e un obiect. Cum oare să fii nostalgic prin neacceptarea unor obiecte recente? Ăla se cheamă, eventual, neadaptat ori tehnofob. 😦

    Apreciază

    1. Issabela spune:

      Foarte interesant 🙂 toată presa etc urlă de dependența de tehno, dar de tehnofobie nici un cuvînt, merită cercetat 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  7. Poteci de dor spune:

    Mie îmi plac cei care încearcă prin toate mijloacele să te facă nostalgic irecuperabil, cum sunt ei.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Nici eu nu-s ancorată total în prezent… dar nu, brrrr, exclus 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  8. ecoarta spune:

    Issa, lămureşte-mă, eu cărui grup aparțin!? Nu am regrete, poate unul mic; nu-mi vreau amintirile înapoi, unele sunt groaznice; n-aş schimba nimic din ce-a fost; merg înainte cu convingerea că Dumnezeu ştie ce e mai bine pentru mine; nu cer ajutor la aplicațiile noi pentru că mereu se plâng că n-au timp…apoi îmi aruncă: „te descurci tu!”. No, unde mă plasezi!? Mulțumesc mult!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      :))) eu am zis că cer ajutor, nu că-l și primesc…! Ca și tine, de obicei mă descurc singură…
      Zic că semănăm, de-aia ne-am adunat. Mai ales la „Dumnezeu știe ce e mai bine” 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    2. ecoarta spune:

      Grozav! Mulțumesc! M-am liniştit! Am crezut că sunt „din altă lume”!

      Apreciat de 1 persoană

    3. Issabela spune:

      :)))
      Toți sîntem, pînă la urmă, în aceeași lume 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  9. George spune:

    Nostalgia e un sentiment care exprimă atitudinea omului față de realitatea trecută. Sunt ca și tine, Issa, nostalgic obișnuit: „unde ești, copilărie, cu pădurea ta cu tot?”, că am avut parte de pădure în copilărie. E natural, e firesc să-ți dorești a mai avea acele clipe (sentimente, trăiri „de neuitat”), de fericire copilărească, deplină. Atunci nu știai ce-ți zicea inima, „Oprește-te, clipă! Ești atât de frumoasă!” (Goethe), abia acum ți-o revendici, ca a ta, dar unde-i, de nu vrea să se întoarcă-napoi?

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Unde-i, cine?
      Pădurea e tot acolo. Clipa… e-n tine acum. Ești o sumă de clipe 🙂

      Apreciat de 2 persoane

  10. George spune:

    clipele sunt, ce a fost într-adevăr, nu e, nici chiar acea pădure nu mai e la fel, în mod fizic

    Apreciat de 1 persoană

  11. ina02s spune:

    🙂 Nostalgicul obisnuit! E bine si sa te uiti peste umar, dar nici sa ramai acolo. Si piticii au nevoie de tine… Pupicii

    Apreciat de 2 persoane

    1. Issabela spune:

      Dap, oricît ar fi de greu (dar în cazul ăsta chiar nu mi se pare că e) trebuie să ții cumva un echilibru, că-i dezechilibrezi și pe alții.
      Alți pupicei :)) ❤

      Apreciat de 2 persoane

    2. ina02s spune:

      Exact! Pupici cu iMinioare! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.