mobile.fandango.com

Wikipedia îi zice thriller supranatural, dar serios că nu e, e doar încă o poveste fantastică.

Scenariul, după o altă carte de care nu știam, e o narațiune la persoana întîi a unui copil în comă, care are de ales între viață și moarte și povestește cum a ajuns aici.

Dacă privești filmul cu ochii și mintea vîrstei pe care-o ai, te poți plictisi… Cîți oameni mari au răbdarea și bunăvoința explicațiilor unui copil…? Sau îl definești psycho, ca google, și gata.

Dacă însă te uiți ca un copil de 9 ani la povestea unui alt copil ca tine, totul devine brusc fascinant și n-ai să mai vrei să ieși din poveste și chiar n-o să ți se mai pară importantă nici alegerea din final.

Imaginile și interpretările sînt dintr-o dată plauzibile, doar toți am plămădit monstruleți cu gîndurile cînd eram mici.

Iar faptele sînt teribil de posibile și pot fi, probabil neștiute, ale multora dintre noi. Căci mulți avem un grad de nebunie, dar, cu cît e mai mare gradul, cu atît îl disimulezi uneori mai bine făcîndu-l pe cel obișnuit de lîngă tine să pară el în neregulă.

Cam aceasta e istoria tristă a întîmplărilor din film, cărora Louis, copilul, le dă dimensiuni fantastice, ca să le poată digera realul. Și regizorul, după mine, a reușit să se transpună perfect în mintea lui Louis.

Filmul are tot: cadre unite, acțiune legată, imagini clare, personaje conturate gradat și perfect, umor subtil predominant, duioșie, blîndețe.

P.S. Potecuță, știu că l-ai văzut, dar mi-a plăcut prea mult ca să nu scriu cîteva cuvinte despre el.