bitpres.ro

Mă-ntorc la manea. Îmi displac prea mult ca să trec așa ușor peste.

Azi tratăm problema dușmanilor, mi-amintesc că mi-a și propus cineva în glumă…

Dușmanii, pe lîngă femei și mașini, fac parte din lait-motivurile maneliste fumdamentale.

Din vaga mea privire asupra lumii maneliste, nu pot să deduc exact ordinea acestora, ba chiar îmi par la egalitate și inter-dependente, adică dacă ai femei și mașini, trebuie musai să ai și dușmani. La pachet, 3 in 1, raport direct proporțional, cu cît mai multe femei și mașini, cu atît mai mulți dușmani. Logica pare imbatabilă.

Nicolae Guță – La dușmani le e necaz. Titlul e așa elocvent, plagiat leit parcă din fostele discursuri dănciliene (sau invers), că sar peste ascultatul și comentatul ei. La dușmani le e necaz spune de la sine tot. L-am repetat și eu, că-mi stîrnește simțuri greu de definit.

Tzanga Uraganu – Pe dușmani nu dau doi lei. Nu pot sa exemplific, iată ce găsesc pe site-ul respectiv, momentan, versurile melodiei nu sunt disponibile pe site, ele sunt in curs de procesare si vor fi publicate in curînd. Eh, dacă și versurile unei manele pot fi procesate, avem șanse.

Dar ne-ajută Niculina Stoian, la ea dușmanul e și mai ieftin, în maneaua cu titlul ca primul vers:

Fir-ați ai dracu dușmani
Că pe voi nu dau doi bani.

Violeta Constantin, De aia mor dușmanii mei și Bairam, Mor dușmanii mei (fără de aia). Pare că o trăsatură caracteristică a dușmanilor e să moară, sau poate n-au încotro, iar cheia morții dușmanilor e în de aia.

Am vrut să ascult, să văd și eu ce cuprinde de aia, dar nu s-a încărcat maneaua. Și n-am mai insistat, deoarece am zărit imediat o posibilă explicație la Ionuț Sturzea, Mor dușmanii mei de ciudă.

Florin Salam, Și prieteni și dușmani. Salam e mai evoluat, se vede, știam eu, bănuiam de altfel din asocierea cu Bregovici, trebuie să nu fi fost ales degeaba. Salam dă șanse egale, evident:

Și prieteni și dușmani
Vin la mine cînd am bani.

Cum spuneam, raport de egalitate, altă clasă, de-aici și vorba, probabil, că n-ai bani de… Salam. N-am ascultat pîn-la capăt, să văd dacă cumva, întîmplător, dușmanii lui rămîn în viață.

În fine. După ce-i depistăm și categorisim, aflăm de la Dani Mocanu și Cum scăpăm de dușmani:

Am un sfat pentru dușmani, lăsați ciocul mai ușor
Că-mi iau o sticlă de whisky și vă bat de vă omor.

Binomul dușman-moarte este, deci, predominant, condiție sine qua non a unei lumi la o limită pe care trebuie sa o depășești dacă ești întîmplător vreun spirit rătăcit în căutarea toleranței sau a oricăror alte valori umane.

În lumea manelelor, în concluzie, totul decurge simplu și firesc, existența are tipare prestabilite. Te naști cu părinți maneliști, crești și te umpli de bani și femei (bărbați, după caz), apoi de dușmani, de care scapi la o băutură serioasă și așa mai departe.

Mai rămîne de studiat cum au apărut primii doi maneliști-pereche, premergătorii speciei de azi, și cum se produc banii cu lopata în cadrul speciei în cauză.