Dezamăgire – substantiv comun…

arhivă personală

Dezamăgire. E un cuvînt frumos în sinea lui. O îmbinare sonoră și melodioasă de vocale și consoane.

Sem – semem – semantem, lexem, fonem, morfem, alomorful morfemului…

Sau așa, mai pe scurt și mai pe omenește – antonimul amăgirii.

Se ia amăgirea și i se pune un prefix ca să poți exprima c-ai prins amăgirea-n plasă. Un prefix sudat, fără liniuță, dezamăgirea e un substantiv bine rulat de capacitatea umană de amăgire.

După mine, mergea și cu des-, desamăgire. Sau poate nu, deja i se schimba sensul, nu mai era cuvînt cu sens opus, ar fi intrat în cîmpul larg semantic al amăgirilor. Și pare și mai rău să fie dese.

Cred că des-amăgirea ar fi depins de cît poate fiecare să se amăgească singur.

În fine, dincolo de lingvistică și de definițiile lui Saussure care n-au fost detronate încă și pe care le repet acum cu copilul meu la primul ei examen la fel de indignată ca la primul meu examen, dincolo deci – dezamăgirea e ceva mult mai simplu și mai concret.

Dezamăgirea e cînd te uiți pe geam în momentul acela al crăpatului de ziuă. Și tot ce vezi în fața ochilor e o alee între două blocuri căreia îi știi cuminte fiecare dală cu ochii închiși, cele trei felinare despre care știi dinainte că se vor stinge automat la 7.00 și crengile cunoscute ale copacilor, cu fiecare-aceeași rămurea, toate pe fundalul zgomotului nebun al marelui oraș. Și-atît.

Nimic dincolo. Poate vreun nou vis, așteptînd încă latent să fie depistat. Să-mi caut ochelarii, niciodată nu știu pe unde-i las seara.

24 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Da, da. Mai bine dezamăgită, decât des-amăgită. Nu alegem noi răul cel mai mic?

    Apreciat de 2 persoane

    1. Issabela spune:

      O, da, întotdeauna.
      Și nu că n-aș avea dezamăgiri, sînt plină, dar Saussure ăla de la lingvistică e ceva imposibil care sfidează orice spirit, poate provoca depresii serioase, cum s-a și întîmplat… mie chiar repetat…!

      Apreciat de 1 persoană

    2. Atunci pot mulţumi cerului că pe mine nu a avut cum să mă tortureze.🙂

      Apreciat de 1 persoană

    3. Issabela spune:

      :)) o sursă, fie și exterioară, de dezamăgiri eliminată.

      Apreciat de 1 persoană

  2. Aldus spune:

    Ce citiți voi de Saussure este și-n format digital (pdf)? Dacă nu, care-i definiția problematică? Subiectul e interesant.

    Apreciază

    1. Aldus spune:

      Iar mâțele sunt frumoase. Cu așa mâțe în casă, ce nevoie mai aveți să priviți afară? 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    2. Issabela spune:

      Mîțele sînt superbe, fără mîțe viața e pustiu…

      Apreciază

    3. Issabela spune:

      Sper că merg linkurile. După astea tocirăm 3 zile. 3 zile acum și altele acum 30 de ani… Probabil sînt și altele pe net.
      Chiar te rog mult să-mi spui o părere inteligentă și mai… rațională 🙂

      Apreciază

    4. Issabela spune:

      Am și avut un articol mai vechi cu un fragment de jurnal al meu de pe vremea aia în care pomeneam de obsesia Saussure… :)))

      Apreciază

    5. Aldus spune:

      O să mă uit, sigur, din postura de curios care nici măcar n-a terminat un profil filologic. Adică nu te aștepta la păreri acreditate de Academia Română. 🙂

      Care-i titlul temei sau subiectului de-l studiați? Și unde-i legătura cu dezamăgirea? Am dat o căutare pe paginile din cele două linkuri, cuvântul „dezamăgire” nici măcar nu apare. Sau trebuie să citesc și mă prind eu?

      Apreciază

    6. Issabela spune:

      :)))) pe „dezamăgire” exersam, Saussure nu cred să-l fi cunoscut.
      Părerea e de logică, nu de Academie…

      Apreciază

    7. Aldus spune:

      Citit. Acolo sunt condensate într-un limbaj aproape inaccesibil pentru un profan ca mine câteva idei foarte abstracte, redate foarte pe scurt. Ca să le înțeleg complet și în profunzime ar trebui să citesc lucrările lui Saussure de-a fir a păr, alături poate de alte lucrări premergătoare lor, pentru context. Chestie care deja ar fi de doctorat. Presupun că fata ta nu-și dă doctoratul, da’ chiar și așa, eu unul nu mi-aș baza studiul pe a toci ce scrie acolo. Aș încerca să înțeleg fie și 2-3 idei, da’ suficient de bine cât să le pot aproba sau critica, precum și reda în cuvintele mele.

      Acum, posibil ca voi să citiți cu alți ochi, fiind familiarizate cu terenul. Mie însă mai simple și mai ușoare mi s-au părut explicațiile de pe Wikipedia: https://en.wikipedia.org/wiki/Course_in_General_Linguistics

      Între timp am descărcat „Scrieri de lingvistica generala, de Saussure Ferdinand” (traducerea în română). Mai am de găsit și descărcat cealaltă lucrare, publicată de elevii lui, postum. Poate o să le citesc pe viitor, că domeniul e cel puțin interesant. Până atunci însă, în loc să-mi ceri să-mi dau cu părerea despre o carte de o mie de pagini pe care tocmai mi-ai trântit-o în brațe, restrânge-te și tu la o idee care te supără în vreun fel și-mi va fi mai ușor să vin cu o părere. 🙂

      Cât despre dez-amăgire, unul cred că-i bună, că-i terapeutică. E drept că vine la pachet cu suferința, dar nu dezamăgirea e cauza suferinței, dezamăgirea e doar pretextul ei, cauza reală e amăgirea de dinainte. Gândește-te la un cuplu în care el e bețiv, afemeiat, violent etc, dar după ce o bate se căiește și-i spune că de mâine se va schimba. Iar ea, sperând, îl crede și îl crede, din nou și din nou, amăgindu-se continuu. Pentru ca, într-un final, să constate, dez-amăgită, că nu există schimbare în cazul lui și să-l părăsească. Evident, cu lacrimi în ochi și tot tacâmul (poate cu niște obligații făcute între timp: un apartament în comun, câțiva copii, o vârstă mai înaintată). Cu cât te auto-amăgești mai mult timp, cu atât vei suferi mai tare când vei trece prin dușul rece al dezamăgirii. Dar acest duș este necesar pentru a te aduce la realitate. Dezamăgirea e similară mersului la dentist. Sigur, doare, dar problema nu e dentistul, problema nu e extracția sau plombarea, problema sunt toți acei ani în care ți-ai ignorat igiena dentară.

      Oamenii care trec deseori prin dezamăgiri sunt oameni care trebuie să învețe să-și recalibreze așteptările. Și nimeni nu e vinovat pentru așteptările tale greșite.

      Apreciază

    8. Issabela spune:

      … Pe suflet m-a uns primul tău paragraf…!
      Nu, nu privim cu alți ochi deloc, toți studenții la filologie sau limbi străine, nu știu daca și de la alte secții ale Univ, vin de pe băncile unui liceu, fie și cu profil uman, și în anul 1, semestrul 1, trec prin acest examen la lingvistică. Nimeni nu te pregătește pentru el nicicum, ești pus în fața lui Saussure și trebuie să-l tocești și să-l treci. Apoi scapi, definitiv, și-ți vezi de ce-ai visat să faci. Doar dacă nu te-atrage și ții morțiș să rămii specialist p-aici…
      Pot să-ți spun în mare șoaptă că și noi ne-am folosit de wiki :)))
      Na, mă rog, dacă vrei să-l înțelegi pe monstrul sacru al lingvisticii mondiale n-ai decît să-l citești, mie, pe șleau, îmi pare inaccesibil.

      … O prietenă de pe alt blog spunea într-un context asemănător: „nu mi-e milă de iluziile tale”… A recalibra așteptările sună mai blînd puțin 🙂
      Îți dai seama că știu teoria așteptărilor și iluziilor pe dinafară. Mult mai bine decît orice definiție saussuriană.

      Apreciază

    9. Issabela spune:

      … Pe suflet m-a uns primul tău paragraf…!
      Nu, nu privim cu alți ochi deloc, toți studenții la filologie sau limbi străine, nu știu daca și de la alte secții ale Univ, vin de pe băncile unui liceu, fie și cu profil uman, și în anul 1, semestrul 1, trec prin acest examen la lingvistică. Nimeni nu te pregătește pentru el nicicum, ești pus în fața lui Saussure și trebuie să-l tocești și să-l treci. Apoi scapi, definitiv, și-ți vezi de ce-ai visat să faci. Doar dacă nu te-atrage și ții morțiș să rămii specialist p-aci…
      Pot să-ți spun în mare șoaptă că și noi ne-am folosit de wiki :)))
      Na, mă rog, dacă vrei să-l înțelegi pe monstrul sacru al lingvisticii mondiale n-ai decît să-l citești, mie, pe șleau, îmi pare inaccesibil.

      … O prietenă de pe alt blog spunea într-un context asemănător: „nu mi-e milă de iluziile tale”… A recalibra așteptările sună mai blînd puțin 🙂
      Îți dai seama că știu teoria așteptărilor și iluziilor pe dinafară. Mult mai bine decît orice definiție saussuriană.

      Apreciază

    10. Aldus spune:

      Cum să nu ți se pară inaccesibil în condițiile în care spui că se cere știut din primul an, fără nicio pregătire, în loc să se studieze undeva prin anii 3-4, în cadrul unei materii numită Semiotică, care să te familiarizeze cu domeniu? Cred că nu Saussure e problema aici, ci programa. Mă gândesc că trebuiau să-l bage undeva, fiind un nume de referință, și l-au băgat taman în primul an, să se scape de el, asigurându-se cu ocazia asta că absolut niciun student nu va rămâne cu ceva din el. La fel de inaccesibilă ți s-ar fi părut și tabla înmulțirii, dacă ți s-ar fi predat înainte de adunare.

      Când are examenul?

      Apreciază

    11. Issabela spune:

      :)))) fix așa, din păcate… Te-ai exprimat cum nici eu n-am făcut-o. De fapt, am tot ocolit să-l răscolesc pe-acest Saussure, nici nu credeam să ne reîntîlnim vreodată, nicidecum să-i dedic un eseuț.
      Saussure – obscur… ar merge și-un poemuț. Odă lingvisticii clasice, gen :))

      A fost examenul, gata, de ieri a început sesiunea. Primul. Chiar că în ideea de a-l bifa.

      Apreciază

    12. Aldus spune:

      Bine. Poate o să te reîntâlnești cu el la mine pe blog, după ce-l citesc. 😀 Dar până atunci am o mulțime de alte proiecte și restanțe. Deci poți să mă citești liniștită, cel puțin o vreme. 😀

      Apreciază

    13. Aldus spune:

      PS: Mai zi când mai ai dificultăți de tipul ăsta. Preferabil înainte de examen, nu după. 🙂

      Apreciază

  3. George spune:

    Meditațiile tale ne trezec chiar și la amiaza vieții… Îți dorim ca totdeauna să fii dez-amăgită; neamăgită, neînșelată în nimic, nici măcar cu un scaun!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Ce bine că te-am prins și mi-am adus aminte, vreau să te-ntreb de mult și tot uit…
      George, cîți sînteți pe blogul tău…? Mereu îmi vorbești la pers 1 plural și am senzația nedefinită și ciudată că vorbesc cu mai mulți deodată. Și n-aș vrea să mă… amăgesc!
      Dezamăgește-mă cu un răspuns neașteptat!

      Apreciază

  4. George spune:

    Alternez, deși sunt singur-singur pe blog(uri), zic „ne” deoarce, după cum vezi, sunt cam ultimul la comentarii, deci „ne” încântă participarea la ce dezbați cu „noi”, ceva de genu… dar să știi că am avut un feeling scriind la plural, zic, risc să fiu întrebat cu cine mă asociez! M-ai întrebat, ți-am răspuns.

    Apreciază

    1. Issabela spune:

      Deci eu bănuiam că sînteți mai mulți pe-un blog și aflu că ești singur pe mai multe bloguri, mișto :))

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.