Cică poezie câștigătoare a Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu – Opus Primum, decernat debutanților.
CÂT DE BINE
de Anastasia Gavrilovici
cât de bine poți cunoaște un om cât de periculoasă e partea
subacvatică a unui aisberg cât de mult ai vrea
acum să nu știi nimic despre asta să poți căsca
liniștit în taxiul care te duce acasă după o noapte etilică și singura
tristețe să fie că nu ești melc și casa ta e departe iar frigul deja își începe
acupunctura dacă ești femeie
la 5 dimineața când treci prin fața covrigăriilor bărbații
de dincolo de vitrine îți zâmbesc apoi rup cu tandrețe
intestinele de aluat la 5 dimineața singurătatea lor
e la fel de apăsătoare ca a criminalilor
dar a cui nu e
te gândești aiurea de câte secole de știință e nevoie pentru a putea
măsura amplitudinea dorinței cu un microfon în dreptul pizdei
s-ar vorbi mai ușor despre asta scuipatul dimineții se prelinge pe cer
ai vrea ca berea aia răsuflată care țâșnește din soare să rămână
în spatele geamurilor cândva un șervețel îmbibat în urină ți-a întors
lumea pe dos și a împrăștiat-o pe gresia băii din club A
algele sfâșiate pe o plajă sau sinapsele astea tâmpite
acum e totuna poate pur și simplu la 5 dimineața peisajul
emoțional de-aici provoacă greață
la semafor șoferul dă drumul la muzică
și începe să-ți scarpine membrul fantomă
cât de biiine.
Din păcate, nu pare o glumă, deși am găsit-o pe facebook. M-am uitat la știrile literare și am regăsit numele „poetei” și în alte articole, cum ar fi cel de pe Radio România Actualități. E drept, numele poeziei câștigătoare pe RRA e Industria liniștirii adulților, iar pe asta o cheamă Cât de bine.
Cât mi-aș dori o dezmințire, poate e cineva printre voi care…
Căci altfel cred că numai post-mortem sau pe cont propriu poți fi scriitor în țara noastră, din moment ce USR girează așa ceva.
Mai era unul si aici pe wordpress care scria la fel de „bine”! Pe vremea mea astfel de „poeme” erau premiate cand nu dadea nimeni cu var pe peretele wc-ului pe care erau „lansate”! Astăzi internetul nu-l mai varuieste nimeni!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
:))))
Rîdem noi, dar e ceva trist.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar nu rad de loc! (oricum nu prea rad de fel!)
ApreciazăApreciază
Trist, de necrezut, de neacceptat… ca foarte multe, muuult prea multe ciudățenii…
O seară frumoasă! 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dap…
Mi-a spus o prietenă că acum doi ani, la același premiu, ar fi fost alt scandal cu o poezie cîștigătoare… O să caut în weekend și eu.
Seară frumoasă și ție!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Găsiți și pe WP.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ca să mă fac că glumesc, ar fi de bine, putem aspira mulți la un premiu național.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îi premiem pe toți!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) facem secții pentru fiecare.
ApreciazăApreciază
Facem și d-alea, dacă vreți.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dar cred că mai degrabă de nebuni, nu de poeți :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că trebuie să ne limităm doar la smintiți și mișei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) așa e, casa de nebuni era asociată cu pușcăria!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asocierea a fost de mult pusă în practică.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar, ăia mai lipseau să scrie poezii, căci cărți deja scriu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tot românu’ se naște poet,
D-apăi eu, barosul meu …
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din curiozitate am citit-o până la capăt, apoi, din păcate, am citit-o până la capăt…
Îmi pare rău, dar nu cred că a fost premiată! Nu pot să cred…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ba da… și, avînd, înțeleg, și precedent, e și mai rău.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Totul e să ai parte de un juriu pentru care valorile sunt altele decât cele firești, într-un stil pe care ei l-ar numi „avangardist”, eliberat de constrângeri, bla-bla-bla… Mare-i grădina…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
… Aș avea alte pretenții de la un juriu al unui concurs național de poezie cu numele de poet tot național…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu a fost premiată pentru poezia asta în particular, ci pentru *volumul de poezii* intitulat „Industria liniștirii adulților”. Nu știu dacă poezia asta face parte din volum sau nu.
Teodora Coman, poetă, cu ocazia lansării cărții:
Mihai Iovănel, critic și membru al juriului care i-a acordat premiul:
În plus, are o voce fără nicio inflexiune, în perfect acord cu titlul cărții, adică de adormit adulții:
ApreciazăApreciază
Umanu atins de entropie cu medialitate pe un fundal perplex al propriei inadecvări…
Mă lași…? Ăsta măcar e snobism literar, poezia aia nu-i nici măcar poezie. Zi-mi și mie ce fior ți-a indus ție. Și care parte din ea. Măcar o sintagmă.
ApreciazăApreciază
Nu știu dacă e snobism. E abuz de neologisme și cuvinte rare, care da, poate fi snobism, dar nu cred, mai degrabă afectare sau prețiozitate, orgoliul că tu ești om de cultură și trebuie să folosești un limbaj pe care să nu-l priceapă nimeni. Dincolo de asta, eu am cam înțeles ce vor să zică ăștia doi oameni de cultură despre ea.
Dar nu ți-am dat citatele ca s-o sprijin – și nu știu de unde ai dedus că mi-ar fi plăcut poezia. Ți-am dat citatele ca să vezi că tipa nu-i un accident și că astăzi se promovează diverse forme de pseudo-artă, cum este capodopera de mai sus. Și nu doar în domeniul literaturii se promovează capodopere.
Cât despre ce am înțeles eu din poezie, mă gândesc să-i fac o recenzie zilele ăstea, ca nu cumva să trecem pe lângă tinerele noastre talente ca geamantanul prin gară. Talente ca-n vorba unui bun prieten: născut talent, murit speranță.
ApreciazăApreciază
Așa mai vii… de pe blog :)))
Uite ceva ajutător pentru recenzie, un motto, gen:
Ieri mi-a șoptit un indiscret:
– Știi, Cutărică e poet…
De nu-l turna acest infam,
Muream bătrân și tot n-aflam ! (Giuseppe Navarra)
Nu c-ai avea nevoie, dar mi-a plăcut mult!
ApreciazăApreciază
Nu cred! Nu vreau să cred! Nu se poate asocia… chestia asta, poezie îi spun ei, cu numele lui Eminescu. Şi nu, nu despre cuvinte vulgare e vorba. Dar nu se poate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Deja s-a putut…
ApreciazăApreciază
Incredibil! Vreau să-i văd pe cei care au jurizat, chiar vreau. Să văd cum arată, ce mănâncă, ce pasiuni au ei, ce culoare au ochii lor…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„În urma votului secret, juriul, condus de Nicolae Manolescu…”, zice RRA.
Îți spun eu, sînt albaștri ochii lui Nic Manolescu. Un albastru spălăcit. Îi știu de cînd preda LRC (Limba română contemporană) la filologie și o facultate întreagă era nebună după ei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Deci este adevărat, nu-i bâză? Sper să nu fie atât de „îndrăgită” încât să mai apară și prin cărţile elevilor.🙁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din cîte știu, n-au ajuns așa obscene. Încă 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mie îmi plac versurile albe. Scriu și eu închipuiri de versuri albe pe blogul creativ, dar asta mi se pare… o aiureală totală.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi da, aici nu mai e vorba de versuri albe, cu care nici eu n-am nimic 🙂
ApreciazăApreciază
Astea sunt… Nu știu ce 🤦🏻♀️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trist și revoltător. ☹️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și real 😦
ApreciazăApreciază
[…] deal, fără nicio denivelare. Revenind la volum, ziceam că nu i l-am citit, dar i-am găsit la Issa următoarea poezie – și probabil cu asta ar fi trebuit să încep, dacă aș fi vrut să […]
ApreciazăApreciat de 1 persoană