Cumva despre Eminescu

Arhivă personală

Azi, în autobuzul 116, am cunoscut-o pe doamna Maria.

Preț de cîteva stații. Dar cît o viață.

S-a urcat, s-a așezat în fața mea și mi-a spus, simplu, că a fost la mormîntul lui Eminescu și că nu era nimeni. Doar cîțiva soldați de la Academie, mamă.

Nu era tristă, supărată, răvășită, doar constatase. Dar ea fusese. Merge în fiecare an.

Am vrut să-i răspund, cu ironia mea obișnuită, că n-are cum să fie cineva pe-acolo, lumea-l sărbătorește azi on-line, cu citate, poezii, pus la profil, i se închină, umple tot cu el, adorație maximă o zi care mai de care. Dar am tăcut, nu erau cazul, momentul, omul…

Și-apoi mi-a povestit întîmplări din Institutul Pedagogic, pe care îl făcuse, pe vremea pensioanelor și a limbilor străine multe, frumos și bine învățate… pîn-au venit comuniștii și au stricat totul, și-acum mai sînt urmele lor.

Cum l-a avut profesor pe Călinescu și a reușit să ia un FB la el. Cum l-a avut profesor și pe cel ce scrisese o cărticică cu circuit mic și închis despre Eminescu, ceva cu Popo… și o terminație slavă, pe care o purta într-o geantă mare. Din păcate, nu m-am gîndit nici o clipă să fac poză cărții și nu mai țin minte numele, sigur ar fi avut o valoare literară cel puțin oarecare.

Apoi cîteva vorbe despre filologia din prezent. Și prezent, în general. A fost o bucurie devenită din ce în ce mai rară să schimb gînduri cu un om așa de lucid și pertinent.

Spre final, a coborît la Budapesta, se ducea la Mînastirea Radu Vodă. M-a întrebat cum mă cheamă și cum o cheamă pe fata mea, vorbiserăm despre ea în contextul filologiei contemporane. Ca să fim în gîndurile ei…

Ce frumos, zice, ca pe fata mea, nu am cum să nu țin minte

Iar la sfîrșit de tot mi-a dorit să ajung și eu la 81 de ani, ca ea.

Ca ea, da.

Ca mine acum, nu, n-am nici jumătate din seninătatea și smerenia ei.

Ce-am simțit eu în toată această întîmplare prea frumoasă e prea ușor de înțeles.

Am rămas însă cu un gînd, persistent: că va trebui peste un an, pe 15 ianuarie 2021, dimineața în zori să merg la mormîntul lui Eminescu dacă o să mai vreau să știu atît de mult ce carte avea ea în geantă.

Poza e a mea, din 2 mai 2018. Deși stau vizavi de Bellu, nu e de azi și îmi asum orice comentariu…

23 de comentarii

    • Nu cred… era ceva și cu Alex, nu garantez pentru Alexandru și nu era nici un nume din cele ce bîntuie manualele de filo cunoscute. O carte albă, A4, tipărită.
      Asta e…

      Apreciat de 1 persoană

    • Îmi pare bine.

      Online-ul e un loc tot atât de potrivit pentru mister și taină ca deșertul pentru o balenă, să zicem.
      De fapt se găsesc și balene în deșert, niște oase prin Algeria, parcă 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    • 🙂 știi, cînd mă gîndisem să-i spun de on-line-reală, aveam telefonul în mînă, era la început. Apoi l-am băgat automat în buzunar, înțelegi, erau trei chestii legate, on-line/telefon/poză, n-am putut ieși din asta, să-i fac o poză cărții pentru mine.
      Nașpa, uite cum deșertul e și prin noi.

      Apreciat de 1 persoană

  1. O adevărată plăcere să stai de vorbă cu asemenea oameni. Şi un adevărat câştig.
    Chiar te rog, dacă poţi, să îţi faci timp anul viitor să treci pe acolo, acum avem temă să găsim cartea misterioasă şi vrem confirmare 🙂

    Apreciat de 4 persoane

    • A fost mai mult decît frumos… Vorbea și fiecare inflexiune a glasului îmi părea cunoscută de undeva. Deși, din biografiile sumare, nu avea de unde.
      E o temă aici… 🙂

      Apreciat de 2 persoane

  2. Mi s-a întâmplat și mie, Issa, să cunosc, într-un autobuz, o doamnă care, până a coborât la stația dumneaei, mi-a povestit atât de multe și de frumoase din viața sa, încât nu cred că o voi uita vreodată. Fusese profesoară de română și îi aminteam de cineva, așa că mi s-a adresat …iar poveștile sale au început să curgă. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Ea, nu, doamna de azi. Chiar am ținut să spun și asta, că, la 81 de ani, consideră că cel mai rău lucru a fost comunismul, în toate etapele lui și că încă mai avem sechele… Posibil să fi fost profesoară, am vorbit mult de dezastrul învățămîntului.

      Alții… Dumnezeu cu mila, ce să mai zic 😦

      Apreciat de 1 persoană

  3. Ce întâmplare cu rost (dacă se poate spune așa). Întâlnire de referință.
    Din păcate tehnologia ne izolează tot mai mult. Inclusiv în autobuz.
    PS.Prima, prima mea vizită în București a fost la cimitirul Belu.

    Apreciat de 1 persoană

    • Era un gînd romantic… de ce nu, dacă a venit pe gerul ăsta uscat, părea un ritual 🙂
      Nu știu, nu prea știu nici ce fac mîine, dar îmi place gîndul 🙂

      Apreciază

  4. OFF TOPIC

    Bună, Issa!

    Nu am adresa ta e email, așa că îți scriu aici:

    Inaugurez o categorie nouă pe blogul meu.

    Se va numi „Am întrebat bloggerii literari”

    Dacă ai amabilitatea să-mi răspunzi (în minim 50 de cuvinte) la întrebarea:

    Ce înseamnă „literatură de consum” pentru tine?

    Răsplata va fi un link în articol către blogul tău!

    Îți mulțumesc anticipat!

    Cu prietenie,

    Uirebit

    (după aceea, poți să ștergi acest comentariu, da?)

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.