Arhivă personală

Azi, în autobuzul 116, am cunoscut-o pe doamna Maria.

Preț de cîteva stații. Dar cît o viață.

S-a urcat, s-a așezat în fața mea și mi-a spus, simplu, că a fost la mormîntul lui Eminescu și că nu era nimeni. Doar cîțiva soldați de la Academie, mamă.

Nu era tristă, supărată, răvășită, doar constatase. Dar ea fusese. Merge în fiecare an.

Am vrut să-i răspund, cu ironia mea obișnuită, că n-are cum să fie cineva pe-acolo, lumea-l sărbătorește azi on-line, cu citate, poezii, pus la profil, i se închină, umple tot cu el, adorație maximă o zi care mai de care. Dar am tăcut, nu erau cazul, momentul, omul…

Și-apoi mi-a povestit întîmplări din Institutul Pedagogic, pe care îl făcuse, pe vremea pensioanelor și a limbilor străine multe, frumos și bine învățate… pîn-au venit comuniștii și au stricat totul, și-acum mai sînt urmele lor.

Cum l-a avut profesor pe Călinescu și a reușit să ia un FB la el. Cum l-a avut profesor și pe cel ce scrisese o cărticică cu circuit mic și închis despre Eminescu, ceva cu Popo… și o terminație slavă, pe care o purta într-o geantă mare. Din păcate, nu m-am gîndit nici o clipă să fac poză cărții și nu mai țin minte numele, sigur ar fi avut o valoare literară cel puțin oarecare.

Apoi cîteva vorbe despre filologia din prezent. Și prezent, în general. A fost o bucurie devenită din ce în ce mai rară să schimb gînduri cu un om așa de lucid și pertinent.

Spre final, a coborît la Budapesta, se ducea la Mînastirea Radu Vodă. M-a întrebat cum mă cheamă și cum o cheamă pe fata mea, vorbiserăm despre ea în contextul filologiei contemporane. Ca să fim în gîndurile ei…

Ce frumos, zice, ca pe fata mea, nu am cum să nu țin minte

Iar la sfîrșit de tot mi-a dorit să ajung și eu la 81 de ani, ca ea.

Ca ea, da.

Ca mine acum, nu, n-am nici jumătate din seninătatea și smerenia ei.

Ce-am simțit eu în toată această întîmplare prea frumoasă e prea ușor de înțeles.

Am rămas însă cu un gînd, persistent: că va trebui peste un an, pe 15 ianuarie 2021, dimineața în zori să merg la mormîntul lui Eminescu dacă o să mai vreau să știu atît de mult ce carte avea ea în geantă.

Poza e a mea, din 2 mai 2018. Deși stau vizavi de Bellu, nu e de azi și îmi asum orice comentariu…