Spălatul vaselor sau despre binele necerut

horoscop.teotrandafir.com

S-a-ntîmplat să stau la un moment dat, o perioadă determinată de timp și din motive neimportante acum, împreună cu o individă.

Cunoștințe printr-o alianță mai îndepărtată, deci într-o oarecare imposibilitate de-a o refuza, ne știam de mult. Ne mai întîlneam sporadic pe ici, pe colo și, pentru că eu chiar așa sînt, vreau să fie bine și frumos în jurul meu, am fost mult timp prevenitoare și amabilă. Chiar prietenoasă inițial.

Dar toate mi s-au stins în timp, lovindu-se de o răceală opacă și nativă, manifestată vădit între noi două, acoperită public „elegant” pentru neștiutori.

Pînă cînd, murind definitiv orice bunăvoință a mea, cum spuneam, m-am trezit taman atunci cu ea pe cap.

Mi-am dus responsabilitatea conștiincios pînă la capăt, dar atît. A fost foarte nașpa, deoarece, depinzînd acum de mine, m-am trezit copleșită de vorbe frumoase, laude, prostii, scene la care probabil orice privitor neavizat ar fi condamnat grimasele mele fără drept de apel.

În fine. Situația fizică era că singurul loc din casă unde puteam fi atunci singură era bucătăria și am spus clar acest lucru, că nu am nevoie de ajutor acolo.

Ea însă a insistat, în toată perioada respectivă. Am gonit-o categoric de la orice gătit și curățenie, cînd venea să mănînce, ieșeam eu etc.

Și totuși a insistat, măcar să spele vasele. Am zis nu, cît sînt eu aici, poate dacă sînt plecată și n-are ce face.

Și tot a insistat. Că ea s-ar bucura să i le spele cineva. Că ar fi recunoscătoare. Că măcar atît să facă. Toate variantele. Și le-a spălat în continuare, cu nonșalanță și, cred acum, deliberat.

Și nu le spăla oricum. Nu, era un ritual bine pus la punct și lungit maxim. Fiecare cuțit, furculiță, farfurie erau întîi umezite, apoi date de două ori cu detergent de vase, ca șamponul cînd te speli pe cap, apoi limpezite iar fiecare de cîteva ori, strict, separat, îndelung, cu apa oprită între toate operațiunile respective. Ajungeai să speli o linguriță și-o cană în juma de oră.

Eu priveam, tăceam, așteptam… uneori mă mai lăsau nervii și ziceam gata, le termin eu, atîta, zicea, zîmbind mereu, îl mai spăl pe ăsta… Nu mă convinge nimeni pe pămînt că n-o făcea numai de-a naibii ce era.

Între timp, cînd stăteam în aceeași încăpere cădeau lucruri din senin, apăreau sau dispăreau subit, jurai că-i poltergeist pe-acolo, cam așa arăta tensiunea între noi.

Cum ar fi să calci din senin în mijlocul bucătăriei într-o pioneză cu care nu umblase nimeni, nici n-aveai în casă, n-ai prins cu ele nimic niciodată, adică inexplicabilă. Sau să calci pe prag pe-o viespe, cînd nici afară nu-ți amintești să fi văzut. Sau să te privească cu așa încărcătură că-n clipa următoare, în spatele ei, cu zgomot asurzitor, ca-ntr-un film prost geamul de la cuptorul aragazului se prăbușește brusc și vertical pe gresie. Etc. Atît de slabă și vulnerabilă sînt, că mie mi se-ntîmplau toate, nu ei.

Ea spăla vase în continuare, imperturbabil…

… Timpul a trecut, am uitat, s-au mai întîmplat multe și, în urma unor situații cel puțin ciudate și urîte dintr-o vreme mai recentă, mi-am adus aminte și-am început să mă-ntreb dacă și eu oare am insistat să spăl vase prin bucătăriile altora.

Poate exagerez sau nu-i cea mai potrivită comparație, fiind așa prozaică, dar mi-am propus, că de-aia scriu, ca măcar de azi înainte să nu mai uit să mă-ntreb înainte de a face ceva pentru omul celălalt dacă omul celălalt chiar are nevoie să-i spăl eu vasele sau măcar nevoie de ajutor la operațiunea respectivă.

56 de comentarii

  1. Când îți asumi o responsabilitate trebuie s-o faci până la capăt.
    Dacă tot ai primit-o în casă pe „individă”, trebuia să-ți imaginezi că-i sora ta.
    Și trebuia să te comporți ca atare.

    Lucrul făcut pe jumătate are consecințe. (Negative, de obicei.)

    Apreciat de 3 persoane

    • Păi am făcut-o pînă la capăt, ireproșabil și obiectiv.
      … Tu, știind că nu te vreau în preajma mea și că ai camera ta, unde ai toate facilitățile, ca la hotel, ai insista să speli vasele de față cu mine, deși ți-am spus că nu vreau și nu mă ajută cu nimic…? Eu – nu, categoric 🙂

      Apreciat de 4 persoane

  2. Mda… e posibil să mă înșel, Issa 🙂
    Probabil că știi deja că există câmpuri energetice în jurul oricărei persoane.
    Când simți că plutește „ceva nasol” în aer (sau o tensiune ciudată), intersecția câmpurilor este cauza. Mai exact respingerea celor două.
    Ce aș fi făcut eu dacă nu m-ai fi lăsat să spăl vasele?
    E o întrebare grea.
    Probabil mi-aș fi imaginat că ești soră-mea și mi s-ar fi părut normal să le speli tu. Cred că ți-aș fi dat și hainele la spălat.
    Apoi ți-aș fi cerut niște bani de buzunar și m-aș fi dus la cârciumă.
    Iar după miezul nopții aș fi revenit cântând, aș fi verificat dacă ai spălat bine vasele și, în caz contrar, m-aș fi suflecat și le-aș fi spălat eu a doua oară (deși sunt bărbat și e sub demnitatea mea să spăl vasele).

    La naiba! Urăsc să spăl vasele!
    Am fost la Athos o săptămână (nu la plimbare, ci ca să dau o mână de ajutor).
    ”Ascultarea” mea a fost să spăl vasele.
    Toată ziua spălam vase.
    Noaptea visam că spăl vase.
    Dimineața, la trezire, mă gândeam că urmează să spăl vase.

    (Există chiar și un episod despre spălatul vaselor în bucătăria unui restaurant în volumul 5 din cartea mea)

    Așa că, Issa, dacă o să vin vreodată la tine în vizită, să nu care cumva să mă pui cumva să spăl vase că fac scandal! O să iasă urât, să știi!

    Apreciat de 2 persoane

  3. O singură dată am spălat vasele la un prieten. Eram la joacă și mamăsa ne-a poftit la masă iar eu drept mulțumire am zis că daca tot este chiveta plină cu vârf , măcar atât pot să fac și eu pentru porția de ciorbă..numai că sosește tanti și când a văzut ce fac a urlat odată la mine și zice, băăăă copile, nimeni nu-mi pune mâna pe vasele mele !
    De atunci eu unu nu mai spăl vase la nimeni, numai atunci cand sunt numit să o fac..

    Ps. Urâtă treabă cu astfel de oameni care poartă ghinion pe unde merg 🙂
    Seară Bună să ai !!!

    Apreciat de 4 persoane

    • Ai dreptate, Rofstef!
      Unele femei iau foarte personal chestia asta cu „sunt vasele mele, DECI le spăl doar eu, singură-singurică cu mânuțele mele”.
      Nici măcar să nu încerci!
      Dacă te pune cumva păcatul să te apropii de chiuveta lor, sunt în stare să facă o adevărată criză de isterie.
      Vorbesc serios!
      E ca și cum te-ai pișa în chiuveta lor.
      Cred că există și o denumire medicală pentru chestia asta. O să mă documentez.
      (Dacă nu există, ar trebui inventată.)

      Apreciat de 2 persoane

    • Merci uirebit !!!
      N-am știut eu asta la vreo 18 ani cât am avut pe-atunci, dar oricând o lecție de viață este bin-venita, nu ?
      Poate unele o fac din sfială, că vez Doamne, m-ai prins și tu cu chiuveta plină și iute faci tu pe harnicu, că doar io nu le pot spăla :))) ?

      Seară Faină !!!

      Apreciat de 3 persoane

    • Deja încep să am frustrări mai mari decît aveam cînd am început să scriu :)))
      Și concluzionez că voi, de fapt, cereți accesul neîngrădit la spălat vase al oricărei persoane care intră într-o casă!

      Apreciat de 5 persoane

  4. „Poate unele o fac din sfială…”

    Nu, Rofstef, nu e vorba de nicio sfială. E vorba mai mult un fel de… marcare a teritoriului.

    Femeile, indiferent cât de dulci și sfioase ar părea, pot deveni fiare în secunda în care te apropii de chiuveta lor.
    Întâi tușesc sugestiv. Apoi se aude un mârâit slab.
    Dacă te uiți peste umăr, ai să vezi ceva ciudat: dintr-odată fața lor se transformă! Zâmbetul acela drăgălaș, care-ți plăcea atât de mult, devine grimasă. Ochii încep să le sticlească și sângele li se suie în obraji.

    E bine să ții cont de semnele astea!
    În caz contrar, până să apuci să spui Ups!, ești deja pe podea cu jugulara sfâșiată.

    Nu-i nevoie să mă crezi pe cuvânt! Întreab-o pe prietena/iubita/soția ta cum stă treaba.
    (O să-ți confirme.)

    Apreciat de 2 persoane

    • Nu, nu-mi confirmă nimic !
      Le spală ea de fiecare dată, nu chiar, că nu-mi cere mie să spăl vase că nici eu nu o pun la rupt oasele cu spartu la lemne, cărat roaba cu beton, săpat, chestii/tresti, acolo e locul meu, dar dacă se simte rău, atunci dacă ea vede chiuveta plină, atunci trebe să-mi fac griji pentru plombele din gură și să nu fie doguri de lemn la vedere, că așa beteagă cum e, în 5 minute se vindecă, mă snopește, apoi se îmbolnăvește din nou, ha, ha, ha, ha, ha :))))))

      Apreciat de 1 persoană

    • Issa, pot să-i răspund lui Uirebit!? Nu sunt sfioasă, iar dulce, mira-m-aş să fiu, dar dacă te pune „ăla micu'” şi vii în vizită, te ospătez, da’ speli vasele. Îți garantez că nu mă supăr. Nu-mi place să le spăl! Mulțam celui ce-a inventat maşina de spălat vase!
      Atât!

      Apreciat de 3 persoane

    • Chiar te rog…! (să-i răspunzi)
      Cît despre mine, aseară cred c-a fost prima oară-n viață cînd m-am.gîndit serios la mașina aia de spălat vase :))

      Apreciază

    • Crede-mă că merită! Dacă ai vase, da’ vase, nu trei farfurii, două ceşti şi o linguriță! Eu o umplu de două ori pe săptămână. În rest, le spălăm normal. Şi altcineva le spală, nu numai eu! Sigur că poți pune şi un pahar la spălat, doar că tot atâta apă şi energie electrică foloseşte.

      Apreciat de 1 persoană

    • Rîd mereu în gînd. Acum vreo 20 de ani ziceam că o să ne luăm mașină de spălat cînd n-om mai avea ce să ne luăm, mi se părea moft. Dar am luat și n-aș mai putea trăi fără ea. Acum zic la fel despre mașina de spălat vase… Îi promit o recenzie :))

      Apreciat de 2 persoane

  5. Nu, nu, nu Izabela, nu trebuie să ai nici o frustrare !
    Fiecare e liber la opinie, și cu cât sunt opinii mai siropoase cu atât satisfacția este mai mare, ăsta este farmecul ! :))
    Atât cât un dialog se face civilizat, eu unu nu văd nici o problemă în a discuta verzi și uscate, asta dacă autorii gasesc de bine, normal !

    Ps. Nu, nu, nu, nu mă interesează, nu mă afectează, nu mă irită că văd un morman de vase în chiuvetă, și daca trebuie și situația o cere spăl de fiecare dată mormane de vase, indiferent că sunt acasă la mine sau între straini, dar nu sar eu în chiuveta cu vase doar ca să mă aflu în treabă sau să arăt cât sunt eu de harnic..

    Apreciat de 3 persoane

  6. „… voi, de fapt, cereți accesul neîngrădit la spălat vase al oricărei persoane care intră într-o casă.
    Logic!
    Primul capitol din „Mersi, Pardon, Scuzați” (un cod al bunelor maniere pe care l-am citit când eram prin clasa a 4-a) tratează exhaustiv obligația gazdei de a lăsa musafirii să spele vasele.
    Dacă nu mă-nșel, un articol similar e prevăzut și în constituția Finlandei sau Japoniei (nu mai știu exact care dintre ele, dar nu mai contează, ambele sunt țări civilizate).

    Deci, Issa… îmi pare rău, dar ești arestată! Tot ce spui (și scrii) poate fi folosit împotriva ta! Ai dreptul să dai un telefon! Ai dreptul la un avocat! Dacă nu-ți permiți, vei primi unul din oficiu!

    (Issa, pentru numele lui Dumnezeu, nu accepta un avocat din oficiu! E cea mai mare greșeală!)

    Apreciat de 2 persoane

  7. Issa, tu ai nevoie de un avocat și îți arde de bancuri? Ai toată admirația mea!

    acesta este un text italic

    iar acesta este un text bold

    (evident, nu vei folosi spații)

    Apreciază

  8. Ei, nu trebuie să te descurajezi. Totul se învață, dacă există interes și bunăvoință.
    Cunosc personal pe cineva care la 75 de ani a început să folosească computerul și internetul, iar acum, după cinci ani, editează și postează filme pe youtube (combină imagini, muzică, texte, etc) și are o mulțime de abonați.
    Dacă ea poate la 80 de ani, atunci poți și tu să înveți orice, oriunde, oricând.

    Apreciat de 1 persoană

    • … Iar eu fix invers, am o plăcere nebună să spăl o chiuvetă plină ochi și nu m-aș deranja nicicum pentru cîteva.

      Și știu și de unde mi se trage. De la cei cîțiva ani de stat prin gazde, uneori cu gazda in casă. Cînd trebuia fix așa, să spăl orice imediat cum terminam etc, că de. Și mi-am dorit atît de mult o casă a mea, să spăl vasele cînd și dacă vreau eu…

      Apreciat de 1 persoană

  9. Hmmmm. Sunt oameni care, prin insistențele lor, devin supărători. Mai ales când este vorba de propria ta casă.
    Din ce povestești, între voi sunt lucruri vechi neclarificate. Zic. Dacă erau lămurite, nu trebuia să locuiți împreună.

    Apreciat de 2 persoane

  10. N-ai fi avut cu ce sa ne mai uimesti de nu se intampla.
    Apropo de saplatul vaselor, ducandu-ma la o prietena a mamei la masa doar m-am oferit sa strang si sa spal vasele si a facut o criza de nervi. Sunt o multime de explicatii ulterioare ale reactiei, ce pe mine inca ma uimeste, prin insistenta asupra subiectului. Ultima gaselita sunt trei bureti impartiti pe vesela…
    Nu stiu cum ai suportat. Eu sunt mai directa si cam impulsiva. Te admir insa.
    Pupiciii. Bine c-ai scapat! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  11. Sunt singura sperioasă pe aici, văd. Numa’ io mă tot gândesc cum, Doamne iartă-mă, a căzut geamul ăla de unul singur? 🙄
    În fine, zic de vase: mie mi s-ar părea extrem de ciudat să spele cineva (un musafir) vasele mele. Nu mi s-a întâmplat. Dar să ştii că-mi place ce zic domnii de mai sus. Dacă e şi lege, eu nu mă mai bag 😀
    Cam aiurea experienţa ta, Issa. Sper că a trecut de tot şi nu mai ai de-a face cu doamna respectivă.

    Apreciat de 1 persoană

    • The truth is out there… îți dai seama de spaima mea…

      Cît despre vase, îmi părea așa o chestie simplă și, la urma urmei, personală, nici gînd să-mi treacă prin cap implicațiile legale și internaționale :))))

      Apreciat de 2 persoane

  12. Eu cedez spălatul vaselor oricui. Fie Dumnezeu sau Dracul. Numai să nu le spăl eu. Ce bine-i acum cu maşina de spălat vase!!!
    Nici nu mă ating de vasele altora şi dacă mă roagă le spăl, însă nu din toată inima şi drag. 😂🙈

    Apreciat de 1 persoană

  13. Interesante probleme și comentarii.
    Acum mi-am dat seama că cele mai bune idei pentru task-urile la care lucram îmi veneau chiar când spălam vasele. Pe care le abandonam 😀
    Mi-am dat seama și de ce m-am tâmpit. Acum am mașină de spălat vasele 😦

    Apreciat de 1 persoană

  14. Acum, se mai intampla. Adica sa vrei sa comentezi la un articol si sa o faci dupa o luna. Si daca spui ca e imposibil, eu sunt dovada vie si clara ca se poate.
    Nu, spalatul vaselor nu a fost niciodata un lucru pe care sa il fac cu placere, chiar as putea spune ca nu imi place sa spal vase, desi o fac constiincios si metodic, de cateva ori pe zi, pentru ca nu imi place sa le vad adunate in chiuveta. Sau o faceam, pentru ca un lucru pe care m-am incapatanat sa il consider minor a avut rezultate ce m-au obligat sa evit mersul si statul in picioare pentru o vreme. Asa ca responsabilitatea a trecut pe umerii sotului meu, care a indragit-o atat de mult incat… a cumparat masina de spalat vase. Dar cred ca eu tot la clasicul burete si detergent o sa apelez, asta cand si, mai ales, daca ma voi reintoarce la vechile obiceiuri:)))
    Cat despre lucruri ciudate, pe cuvant ca te cred. Am eu cativa pacienti pe care doar educatia si gandul ca nu e vina lor ca sunt vesnic nemultumiti ma fac sa nu ii dau pe usa afara dupa jumatate de ora de mancat nervi(ai mei, nu ai lor, ca ai lor raman bine mersi) Ei, la ei, cum intra in cabinet, se blocheaza calculatorul, pica sistemul, sau orice altceva care care ma obliga sa repornesc totul, adica alte minute bune. Daca ar fi fost odata sau de doua ori, treceam peste, dar asta se intampla de fiecare data. Cum spun asiaticii, aduc cu ei o karma rea, asa ca nu are rost sa ma mai enervez. Cu karma nu te pui, nu-i asa? :)))
    Zi frumoasa, Issa, si chiar daca nu spun nici un cuvant, (stiu, asa ar fi frumos si corect, mea culpa!), citesc cu foarte mare placere ce scrii.

    Apreciat de 1 persoană

    • :)) nu contează cînd și dacă spui, stai liniștită 🙂
      Dar e de foarte mare interes ideea, oricum e clar că există așa ceva. Deci, o avansez: cei care produc, probabil chiar fără voia lor, chestii d-astea, teoretic ar fi, pentru receptor, oameni toxici, nu? Ei, întrebarea mea e: oamenii ăștia toxici sînt așa doar pentru unii (și aici o fi karma 🙂 ) sau așa sînt ei, pur și simplu, în trecerea lor prin viață?
      Căci, la cîțiva, că nu știu mulți, din fericire, există și o parte de adoratori/adulatori ai acestora („vai, ce om bun”), doar că, pentru mine personal, adulatorii oamenilor toxici nu sînt cei pe ale căror păreri pun preț.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.