Soția prietenului meu

sursa colourbox.com

Nu cîntecul ăla vechi, ci viața. Sună însă prea bine titlul ca să-l schimb, prin urmare declar de la început că nu-i nici un can-can în text.

În ciuda feminismului meu din ce în ce mai accentuat cu anii, bărbații, cînd nu sînt grețoși prin definiție, sînt amici mai buni decît femeile, atunci cînd, firește, aceastea nu-ți sînt prietenele acelea deosebite.

Devorezi cu seninătate mai multe subiecte, realismul lor înnăscut se completează bine cu patosul feminin, sînt mai puțin răutăcioși și bîrfitori.

Cu femeile, în general vorbind și-n toate împrejurările, parcă-i un fel de stare de concurență latentă în orice, ba chiar nici nu pare să aibă importanță subiectul zilei.

Cu ei nu concurezi, ci completezi.

Crești cu ei sau îi cunoști într-un context oarecare, împărțiți chestii, rîdeți împreună de amorurile trecătoare ale fiecăruia, opinii, gînduri, idei, te leagă lucruri.

Sigur, inutil să precizez, amorul respectiv nu-i și-ntre voi, nici măcar incipient, ai fi știut, ar fi fost altceva sau altfel, mă rog, nu e-n ecuație.

E doar amicul acela desăvîrșit cu care vorbești la fel la orice oră și la orice vîrstă, și pe care, dacă vrei să îl întrebi ceva, nu-ncepi cu bună, ce mai faci, ci-ntrebi direct.

Și dintr-o dată nu mai e așa. Întotdeauna, că e tipar deja, cînd se căsătorește. Nu cînd are altă iubită, nu cînd a descoperit femeia vieții lui, nici măcar cînd are vreun copil, nu cînd orice altele, atunci spune, ci strict atunci cînd se căsătorește. Atunci începe să tacă.

Aia n-am putut eu să pricep nicicînd. Căci, cu foarte puține excepții absolut fericite în care soțiile unor amici mi-au devenit mai prietene decît amicii înșiși, în rest aici se rupe filmul.

Și nu pot să-nțeleg. Ce apără el, ce apără ea, din cine se instaurează brusc această stare?

Se simte ea amenințată, se simte el în pericol de trecutul lui? Dacă ea se simte amenințată, să fie sănătoasă, înseamnă că nu-i sigură pe ea și e problema ei. Dacă el simte vreun pericol, înseamnă că habar n-are ce-i loialitatea și iarăși e problema lui.

Sau poate-și sînt atît de suficienți unul altuia încît nu le mai trebuie nimeni și nimic. Momentan, desigur și din experiență.

Cert e că am constatat că de fiecare dată e la fel și-mi pare cam tristuț ca actul căsniciei să restricționeze relații și să ducă la formalități în genul tradiționalei urări casă de piatră, de care personal m-am și lipsit pe alocuri.

Deși și eu sînt căsătorită și-mi storc mintea să-mi dau seama dacă mi-am schimbat vreodată atitudinea peste noapte față de oricine și mi se pare că nu. Dar urări formale sigur am primit.

Pe de altă parte, probabil e mai bine sau mai simplu așa, în orice traseu existențial vin și pleacă oameni, se rearanjează din cînd în cînd.

Și astfel rămîn să dau încă o dată din umeri și să privesc spectacolele mai departe.

24 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Poteci de dor spune:

    Da, e trist şi fără explicaţie. Tocmai asta face să fie şi mai trist. Nu ştiu de ce. Poate nici măcar nu e ea ci el, să nu o supere pe ea, aşa, din oficiu.

    Apreciat de 2 persoane

    1. Issabela spune:

      Da, nu mai contează. Eu doar am subliniat repetabilitatea, poate fi și-un curs firesc la urma urmei 🙂
      Am văzut eu că e lege și nu mai sufăr de mult, dar nu pot să nu observ 🙂

      Apreciat de 2 persoane

  2. Stupida atitudine oricum. La femei nu mai cred chiar deloc în puterea unei prietenii sincere 100%. Am avut încredere și mi am luat o grav, nici măcar cu vreo explicație…

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Probabil numai cine nu simte nimic nu și-a luat-o grav…
      Eu am, chiar am cîteva prietene vechi cu care vorbesc, vorba lui Cicero, ca și cu mine însămi. Și alte afinități, mai noi, pe care sper să le confirme timpul. Dacă nu, sînt deja pregătită, nimic nu mai e ca prima oară 🙂
      Dar, am și spus, că prea am constatat, în general bărbații sînt doar răutăcioși, femeile sînt de-a dreptul rele, cînd au vreun context comun sau sînt puse laolaltă 🙂 eu așa ne văd.

      Apreciat de 2 persoane

    2. Da. Majoritatea dintre ei au puterea sa recunoască deschis, chiar și atunci când nu e în avantajul lor

      Apreciat de 1 persoană

    3. Issabela spune:

      Ei, nu i-aș ridica nici în slăvi, că, tot de obicei, se implică și mai puțin sufletește în orice, de-aici probabil și nonșalanța respectivă.

      Apreciază

  3. Ce se întâmplă? Oricum ai da-o, consider că este problema prietenului. Și sunt două variante: ori nu i-a explicat, simplu și pe înțelesul ei, relația de prietenie, ori vrea să dovedească soției cât de loial este.

    Apreciat de 2 persoane

    1. Issabela spune:

      Păi da, și eu am pasat problema pe umerii prietenului, nu că-i mai comid, ci că mă depășește 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  4. vax-albina spune:

    Eu chiar am făcut un test. Recent. Stai să-ți spun.
    Am refăcut relațiile, exclusiv telefonice, cu un fost coleg de liceu, la inițiativa lui. Mă suna și-mi povestea oricând avea chef. Și, rea cum sunt, am zis să verific disponibilitatea reciprocă. L-am sunat și eu iar vocea lui era alta. Distantă și rece. Un prieten normal ar fi reacționat altfel, nu? În concluzie – l-am blocat. Mai bine lipsă decât fals, pricepi ce vreau să spun? 😦

    Apreciat de 2 persoane

    1. Issabela spune:

      Pricep perfect :))))
      Dar sigur pricepi și tu că nu de „răutatea” asta vorbeam eu… :))

      Apreciat de 1 persoană

    2. vax-albina spune:

      Poate nu a fost clar. Când suna el, era la job sau la ”moșie”. Vorbea până mi se descărca telefonul. Când am sunat eu, era, probabil, alături de soție și atitudinea a fost căcăcioasă, de om fricos.

      Apreciat de 2 persoane

    3. Issabela spune:

      Ba foarte clar, Albinuță (acum, cînd știu că ești mai mare, parcă nu mă mai simt foarte comod să-ți zic așa, zi-mi tu cum dacă vrei altfel, că îmi place să-i zic omului pe un nume 🙂 ).
      Deunăzi eram cu un amic la o cafea, cu care împărțisem multe dileme existențiale, inclusiv pe a „doamnei”. Și sună „doamna” și îmi face semn de șșșt.
      Pnm. Așa s-a terminat, deși mai schimbăm încă vorbe virtuale de politețe, la o adică.
      Chiar am înțeles, din păcate…

      Apreciat de 2 persoane

    4. vax-albina spune:

      Bzzzz. Mi-mi place Albinuță chit că sunt cam Vax. M-am tot prezentat pe blog ca Ruxandra. Alege ce vrei.

      Apreciat de 1 persoană

    5. Issabela spune:

      Atunci e Bzzzz, că și mie mi-a plăcut integral denumirea de la-nceput și m-am și obișnuit 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  5. Bună dimineața, Issa! 🙂
    Un subiect ce mă mai prinde și pe mine uneori… 😉
    Să fiu sinceră am avut mai mulți prieteni decât prietene, fiind o fire mai zurlie cu un iz de băiețoi, chiar dacă timpul a trecut am rămas aceeași feministă convinsă, un fel de drăcușor feminin, probabil această latură a mea a dus la prietenii multiple cu genul masculin. Nu aduc critici nimănui, dar am fost și eu pusă în situații în care, brusc au dispărut sau au rărit comunicarea dintre noi. Nu am pus întrebări inutile, mie sau lor, am lăsat totul la voia întâmplări, dar în sinea mea am înțeles că depărtarea se datorește unei relații și timpul pe care-l petrecea cu mine pe tot felul de tematici a devenit inoportun. 😉 Vorba ta, oamenii vin și pleacă din viața noastră, nu-i putem obliga să ne rămână alături. Totuși, o întâmplare m-a frapat. Fostul meu coleg de bancă în liceu, care petreceam ore multe în diferite conjuncturi, la o cafea sau la un colț de stradă când ne întâlneam, dintr-o dată mă evită sau se uită pe furiș la mine când dăm nas în nas prin complexele comerciale fiind alături de a doua lui soție, care, dacă stau bine și mă gândesc, mi-a cerut sfatul dacă să se însoare cu ea după ce i-a murit soția, cunoscând-o din tinerețe. 🙂 Pe el nu-l pot înțelege! Să fie problema la ea sau la el?? 😉 Dar, asta-i viața, nu o putem schimba când nu depinde doar de noi!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Nu știu să-ți răspund, dar eram sigură că nu-s singura care trec prin d-astea în viață, de-aia am și scris despre.
      Probabil e teoria aia cum că fiecare dăm și ne luăm în viață de la celălalt exact atît cît ne trebuie pentru dezvoltarea spirituală personală și-apoi ne despărțim mereu unii de alții. Deși uneori e simplu, alteori tare greu…

      Apreciat de 1 persoană

    2. Rămân amintiri frumoase… le punem în rafturile cu întâmplări 🙂💃

      Apreciat de 1 persoană

    3. Issabela spune:

      Da… și din cînd în cînd scriem despre ele…

      Apreciat de 1 persoană

  6. racoltapetru6 spune:

    Femeile poartă răspunderea schimbării, în cele mai multe cazuri. Bărbatului i se spune de la începutul căsniciei, în principal din gura soacrei: „Gata cu prieteniile tale, ai nevastă și totul se schimbă de acum, dacă nu vrei să ai de-a face cu mine!” Vai de cel care nu ascultă, că am văzut eu ce pățește. 😉

    Apreciat de 3 persoane

    1. Issabela spune:

      Așa, mulțumesc, trebuia și o părere din partea „cealaltă” :)))
      Ca întotdeauna, blîndă 🙂

      Apreciat de 3 persoane

  7. Aldus spune:

    Nu pot începe fără să repun lucrurile în matca lor corectă, specificând că bărbații nu sunt grețoși decât prin definiția pe care le-o dau femeile, deoarece arhetipul masculin exclude libidinismul sau alte trăsături de natură să provoace dezgust.

    Ai dreptate cu femeile, prietenia dintre ele e floare rară, cel mai adesea chiar și cele mai bune „prietene” sunt, într-un fel, rivale. Lucrul ăsta e semnificativ și ar merita discutat in extenso cândva.

    Pe de altă parte, personal cred că, deși ce spui tu legat de prietenia dintre femei și bărbați e adevărat, foarte mulți bărbați care sunt prieteni cu câte o femeie o pot vedea – și nu zic că și-o doresc neapărat, dar o pot vedea – mai mult decât amică. Probabil și pentru femei e valabilă.

    Și în acest context, bărbatul nostru, care este până acum îți era un simplu amic, se căsătorește. Cu cine? Păi cu o femeie (excludem cazurile bizare de curcubee lgtb). Femeie care, după cum am stabilit deja, încă de pe băncile liceului își privea cele mai bune prietene ca pe niște rivale. Înainte chiar să aibă inelul de logodnă! Iar acum îl are pe cel de mireasă! Oare cum o să te privească pe tine, care nici măcar nu-i ești amică?

    De-aici mai departe se aplică morala din bancul:

    Mi-a zis soția că dacă nu termin cu faisbucăreala, mă dă cu capul de tastatură. Dar ea încă nu a înțeles că aici eu sunt șeful și că eu comandduhoqffisșwds8y9 aa deiud012 ă 23,wpj

    sau din atâtea alte bancuri pe tema celor căsătoriți, care bancuri nu degeaba or fi apărut.

    Dar eu nu înțeleg de unde atâtea pretenții la voi. Și voi aveți momente în care sunteți indisponibile: când faceți duș, când sunteți într-o ședință etc. Ei, în cazul amicului vostru, acestor momente li s-a adăugat situația în care lângă el se află proaspăta soțioară. Că poate omul n-are chef să-i dea explicații interminabile despre cine sunteți și de ce discută atâta timp cu voi. Că-i femeie! 😆 Dar dacă în rest se comportă cu voi la fel ca înainte, nu văd unde-i deranjul. Apropo de comentariul tău, Albinuțo: ai încercat să revii a doua zi sau altă dată cu un telefon? Poate atunci l-ai prins într-un moment prost. Indiferent din ce motiv. Dacă sunteți prieteni, îl acceptați pe celălalt cu bune și cu rele, nu emiteți pretenții ridicole. Apropo de comentariul tău, Issabela, în care spui că tipul ți-a făcut semn să taci când l-a sunat doamna: care-i problema? Imaginează-ți o situație în care prietenul ăsta al tău e homosexual declarat iar șeful tău e membru al Coaliției Pentru Familie. Și-ntr-o zi te afli cu prietenul la taclale, când sună șeful. Nu ar fi o chestie mișto ca prietenul tău, cunoscând situația, să devină singur tăcut pe durata conversației tale cu șeful, fără să-i ceri tu asta, ca să nu-ți creeze bătăi inutile de cap? Ei, poate că doamna care l-a sunat pe prietenul tău e genul mai posesiv. Nu toate cuplurile sunt perfecte. În fapt, multe dintre voi sunteți destul de geloase și posesive, dar noi vă iubim și vă luăm de neveste oricum. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Din exemplul cu gay-ul reiese că nevasta e un fel de șef, ceea ce cam dăunează grav instituției căsniciei. Mai precis, imaginii pe care și-o dorește instituția respectivă. Pe mine mă deranjase ideea în sine, de lucru ascuns, nu îmi place să mă simt ascunsă, îți asumi responsabilitatea unei relații dacă ți-o dorești. Sau nu 🙂

      Despre arhetip mai vorbirăm…, dac-ai uitat, ți-aduc aminte că eu eram cea cu părere total opusă, că bărbatul, prin definiție, începînd din adolescență vede în cea din fața lui întîi o potențială… în fine. De-aici termenul „grețos” :)) Tot din experiență, pot să spun că chestia asta se anihilează total și devine amiciție absolută și perfectă, indiferent că el și ea se cunosc sau nu, într-o singură situație: cînd cei doi sînt puși în contexte comune cu bebelușii din dotare. Uitasem total, dar tiparul ăsta de proaspăt tătic lăsat să aibă grijă de bebeluș e ceva deosebit și tare mișto, care merită un text aparte…! M-au înduioșat teribil toți.

      Cu rivalitatea feminină sînt, recunosc, de mare acord, deși n-am înțeles niciodată de ce pare că ai avea ceva de împărțit chiar și-acolo unde evident nu e, doar așa, din principiu.

      Iar bancul e delicios :))))

      Apreciat de 1 persoană

    2. vax-albina spune:

      @Aldus,
      Am pretenția ca un prieten vechi să fie în stare să spună că e ocupat, că nu-i momentul, că e cu nevasta. Dacă n-o face, e problema lui, nu a mea.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.