Film: Cei doi papi

Sursa news.ro

Un film perfect de sărbători, un ultim Anthony Hopkins deosebit, ca de obicei și un Jonathan Pryce, pe care eu îl cunosc mai puțin, interesant.

De unde e evident că actorii buni nu au vîrstă.

Nu știu foarte multe despre deosebirea dintre cele două biserici majore ale creștinismului, știu atît cît să le pot răspunde copiilor mei la nedumeriri.

Dar, din experiența vieții mele pe Pămînt de pînă acum, știu un lucru sigur: lăsînd tot trecutul istoric și toate relele lor la o parte, că nu fac subiectul de față, despre ortodocșii în care sînt înregimentată automat prin naștere știu mult mai puține decît despre catolicii „adverși” (altă percepție care nu ar trebui să existe).

De exemplu, habar n-am cine conduce Biserica Ortodoxă din lume, cum arată și pe unde e, nu dați cu pietre, că ei sînt prea opaci.

Despre Biserica Ortodoxă Română știu din Times New Toman și din Kamikaze cele mai multe informații.

Să continui…? Sigur ați prins ideea.

Desacralizarea unei instituții nu înseamnă pierderea valorii ei, așa cum a rămas bîntuind mitul ăsta al personalităților intangibile prin tot estul Europei, ci, din contră, umanizarea acesteia.

Exact asta am văzut în film, o dată în plus. E blînd, cu umor, cu istorie, se specifică de altfel că e bazat pe fapte reale, e totuși un film ușor, așa cum ar trebui să fie orice Biserică pentru toți adepții ei practicanți.

Îl recomand.

26 de gânduri despre „Film: Cei doi papi

Adăugă-le pe ale tale

    1. Eu am văzut de Craciun „Crown”. Recunosc, am facut slalom, dar chiar mi-a plăcut! Se dă cortina la o parte și vedem și partea necunoscută a regalității.
      Un an frumos! 🤗

      Apreciat de 1 persoană

  1. Biserica ortodoxa nu este (inca) condusa central de nicaieri in lume Fiecare tara are „papa” ei al nostru se numeste Daniel. Spun inca pentru ca Rusia si mai ales Constantinopolul se lupta sa schimbe treaba asta! Speram ca nu vor reusi pentru ca scindarea mare intre ortodocsi si catolici tot din pretentiile de suprematie a unui episcop (papa) a venit!

    Apreciat de 2 persoane

    1. Aha. Și mai nașpa, te rog să-mi scuzi expresia, dar în context cred că-i cea mai potrivită…
      Credeam că-i pe undeva prin Rusia sau Constantinopol, într-adevăr, deci îmi ajunsese ceva pe la ochi și urechi… 🙂
      Mulțumesc pentru informație!

      Apreciază

    2. Nu Rusia e cea mai numeroasa comunitate ortodoxa iar Constantinopolul Patriarhul de acolo e deja prin traditie”primul dintre egali” ! Sub influenta politica americana ( nu-mi plac americanii!!!) incearca sa devina papa al ortodoxiei! Fiind grec grecii il sustin asa cum slavii sustin rusii. Noi suntem fara stapan” strain si sper sa ramanem iar daca nu ramanem o sa urmeze unirea cu catolicii, apoi protestantii musulmanii samd sub mana unui singur papa: Antihristul! Pentru tine care nu le ai cu credinta asta inseamna razboi mondial, dictatura draconica universala, sfarsitul lumii..

      Apreciat de 1 persoană

    3. Da, sincer mă depășește scenariul, știu că am căutat acum ceva timp pe google ierarhia creștin-ortodoxă si n-am înțeles nimic, dupa ce-mi spui acum e clar că nu-i ceva definit și nu e deloc ok pentru o institutie treaba asta.
      Caci biserica e o institutie si eu nu le am in general cu institutiile.
      „Religia – o frază de dînșii inventată”…
      Nu le am cu religia, „le am” doar cu credința, care, am mai spus-o, e ceva intim pentru mine și nu simt nevoia unui mijlocitor uman 🙂

      Apreciază

    4. Patriarh-Episcop-Preot-Diacon-Citeț asta e ierarhia Patriarhul fiind tot un episcop (in Ro cel-fost- al Moldovei) Hotararile le ia Sinodul prezidat de Patriarh.
      Daca nu e foarte intim pot intreba care e Dumnezeul tau, cine e cum se manifesta?

      Apreciat de 1 persoană

    5. E ok să fii curios 🙂 îl cheamă tot Dumnezeu, vorbim din cînd în cînd, îi mulțumesc des pentru tot felul de lucruri, mă și plîng, ce-i drept, iar uneori, probabil cînd merit, se manifestă prin minuni pe care numai el le poate „lega”. Tot lui mă spovedesc, nu simt nevoia altui om pentru acest act, n-am chip cioplit al lui și respect din principiu cele zece porunci, că mi se par super-bune. Cred că-i de ajuns 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    6. Da e de ajuns am avut si eu o perioada in viată asemanatoare.Partea buna e ca nu il negi ca el exista in tine! Faptul ca il.cauti cu adevarat o sa faca sa ajungi la cel adevarat! La mine asa a fost si iti doresc si tie poate pe un drum mai scurt si mai putin spinos!

      Apreciază

    7. Spui ca crezi in cele 10 porunci. Eu vad ca aici e o problema mare pentru tine: in prima porunca se spune „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.” iar a doua completeaza cu „,,,sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc….”
      Exista ca atare NECESITATEA sa crezi in Dumnezeul adevarat. Daca el e cel care a dat aceste porunci ( de fapt si daca le-ar fi scris un om) si tu crezi in ele atunci trebuie sa crezi in ACEST Dumnezeu! Si dacă crezi in El vezi ca a facut un update Noul Testamenf!
      Porunca a treia ” Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.”
      Ca sa tii poruncă asta trebuie sa inveti din experienta miilor de ani a evreilor si apoi a crestinilor cu varianta mergi direct la ultimul update crestinii! Si aici apare problema care? Dar o sa te descurci ca pentru asta ajunge mintea!
      Porunca a patra deja te baga in cultul mozaic si nu poti tine doar ce vrei adica ziua de odihna plus ca ea e diferita inainte si dupa update! Ori porunca spuneca e important care e ziua de odihna nu sa ai o zi de odihna!

      Apreciază

    8. Acum le-am citit și eu în întregime, chestia cu gelozia nici nu o știam, nici nu o admit, deci 1) și 2) sînt, după mine, prost formulate și exclusiviste spre extremism și intoleranță. Eu le știam doar forma populară la primele două.
      Din fericire, viața a demonstrat că există bine-merci budiști, daoiști, atei, musulmani care trăiesc și o duc bine, fără blesteme de neam, ci doar de propriile păcate.
      Și-apoi, într-un Dumnezeu al iubirii e exclus cuvîntul pedeapsă, că nu-i școala românească, bazată numai pe așa ceva! De altfel, pedeapsa asta nu se leagă cu cocoloșirea lui Cain în detrimentul cumintelui Abel, după ce se-ntoarce plin de păcate.
      In altă ordine de idei, unde scrie că trebuie să mă ploconesc preotului ca reprezentant, intermediar etc, care iată că tocmai trebuie sa vina iar prin case de Sf Ion și trebuie să-i „dai ceva” neapărat…? Detest chestiile astea, chiar dacă preotul de la blocul meu e om bun în sine, pentru mine sînt dogme, nu credință.
      Dacă Iisus a spus „Eu sînt calea…”, de ce vine popa să-mi spună că prin el și supunere și taxe e calea…?
      Și multe altele. Sincer, mi-aș dori să nu continuăm, ar fi o controversă care consumă inutil toate părțile implicate de veacuri bune.
      Pe de altă parte, firea umană e spirit de turmă în general, puțini se ridică deasupra ei și restul îi urmează, deci înțeleg sociologic că-i trebuie forme de guvernare, iar biserica e o astfel de formă, ca și guvernele, care profită maxim de faptul că firii umane îi trebuie repere. Dar reperele sînt prea scorțoase. Daca se căsatoresc „tradițional” un catolic cu o ortodoxă (sau invers) de ce musai, musai să aleagă una dintre forme? Ceva mai stupid n-am văzut, sa conteze cît de mult îți bagi copilu-n apă la botez, la ce vîrstă sau cum ții degetele cînd iți faci cruce. Divide et impera e scopul, în final…

      Apreciază

  2. biserica ortodoxă nu are un „papă”. există biserici naționale conduse de cîte un patriarh. există patriarhul ecumenic la constantinopolului, are întîietate, dar nu conduce. la fel ar fi și patriarhul bisericii ruse.
    eu am văzut filmul și nu sînt încîntat de el din varii motive. primul ar fi tezismul.
    asta e

    Apreciat de 1 persoană

    1. Corect. Eu am subliniat doar umanizarea și desacralizarea unei instituții, e mare nevoie dacă chiar își doresc ce propagă.
      Și, evident, jocul actorilor. Nu l-aș revedea, ca pe Rămășițele zilei, care mi-a rămas pe suflet și nu m-am încumetat încă, dar mi-a plăcut, a mers perfect în contextul zilelor astea.
      Așa interpretez eu diferența dintre un film greu și unul ușor, ca cea dintre Rămășitele zilei și Cei doi papi, e percepție personală 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: