Issabela

Prima și ultima scrisoare

sursă wallup.net

La ora cînd îți scriu aceste rînduri
E noapte-afară și tîrziu în mine,
Nici stele căzătoare printre gînduri
Nu se mai văd de noile coline.

Nu se adună pînă-n poartă drumul,
Alee, pomi și flori sînt mute
Și-n vatra veche văd doar scrumul
Atîtor nemuriri prezente și trecute.

Afară-i frig și-un anotimp străin
Își caută ecou în camerele goale,
În geamul orb, paharul spart de vin
Reflectă palid o amprentă moale.

În colțul gri, stingher, pe-o masă,
Firimituri, hîrtii lucioase și o cană
Din cine știe ce ospăț rămasă,
Cu vechea ei la gură rană.

Îți tot spuneam să nu păstrăm
Visuri ciobite și murdare,
Spuneai că noi nu cumpărăm
Și am ajuns noi de vînzare.

Pe jos merg azi drum lung
Și mă opresc la mijloc de șosea
Și-mi pare că-napoi am să ajung
Dacă mă-ntorc cu spatele la ea.

Acum în noapte, cînd îți scriu
Prima și ultima scrisoare,
Doar ceasul de la mînă bate viu,
Mintea zîmbește, inima îmi moare.

44 de comentarii

  1. IMPRESIONANTA EPISTOLA,mi sa facut pielea de gaina cititnd-o,Foarte frumoasa compozitia,putin trist,contextul. la cat mai multe.
    Intrebare: este pt cineva anume ??? HAPPY NEW YEAR.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  3. Daaa suna ca un context ,de fapt este un context a despartire,” ultima scrisoare ” este un trist foarte frumos dealtfel.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  4. Ma gandeam cum ar suna contextul invers al epistolei tale,cum ar suna adica, al dragostei, al pasiunii al iubirii,de exemplu…

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  5. Poezia este absolută…m-a umplut de o tristețe vecină cu plânsul…mi-au revenit în minte imagini din atelierul „nostru”…în vara asta am intrat în el după mulți ani şi era acolo şi o cană crăpată…cana lui preferată…
    M-ai emoționat tare de tot!
    Anul care vine să fie aşa cum ți-l doreşti!

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

    • Nici nu știu dacă să mă bucur sau să-mi pară rău… Cred că mă bucur, în fapt emoția e comunicare si e tot ce îmi doresc 🙂 ❤
      Mulțumesc din suflet… să ai și tu un an mult mai bun, indiferent de cum a fost dl 2019!

      Apreciat de 2 persoane

  6. Daca deriva si alte lucruri din acel context,putem sa le ignoram,sau trebuie ignorate ca si victime colaterale.sau impresii chiar nu stiu cum sa le numesc.

    Apreciază

    Răspunde

  8. Măi, măi…
    Cum de mai știi tu să răsucești cuțitul prin inimi cicatrizate.
    Aaaa!

    Zglobiu fiind / am cunoscut, cândva, / o fată. / Eram la mare / și o-nvâțam să-noate…
    … Camelia de soare plină / totul a fost vibrant, alert, și fără despărțire.

    Ai o scrisoare! / Eu? / Probabil, e la afișier, sus, la Universitate / la „Cauze pierdute!!!”
    … Camelia de soare plină / vibrant, alert / își căuta iubirea / chiar poate și mai mult.

    Am mângâiat scrisoarea / și am lăcrimat puțin, apoi / prin sala Pașilor pierduți
    „Să știi, Camelia de soare plină, / că amintirea ta e-n suflet / și nu se va uita,

    dar locul, între timp, / s-a ocupat.

    🙂

    Apreciat de 3 persoane

    Răspunde

    • :)))

      Frumoasă poezia pentru Cami…! Dar, ca-n orice variantă masculină, lirismul e bine pitit în spatele umorului sec. Și, gîndesc eu, cu cit e mai sec umorul, cu atît cicatricea e mai… cicatrice 🙂

      Apreciat de 2 persoane

  15. Intepatura unui bondarel probabil,glumesc dar sa stii adevarat,as pune un emoticon ceva, nu stiu sincer, nu ma invata si pe mine cineva,firar…….sa-mi exprim zambetul glumet,ma refer la emoticoooon.

    Apreciază

    Răspunde

  16. Si la bondarel desigur….ma refer, in zboru-i la intamplare si insingurat.

    Apreciază

    Răspunde

  17. Am citit atât de atent comentariile încât am uitat complet despre ce era vorba în poezie.
    Oricum, era ceva trist, melancolic, cu lacrimi, sinucidere… (asta-mi amintesc).
    Parcă nu era și sinucidere… În fine!
    La Mulți Ani, Issabela și nu mai fi tristă!
    Viata e frumoasă, nu-i așa?
    Fă-ți o cafea cu scorțișoară și pune-ți repede pe hârtie rezoluțiile pentru 2020.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    • Nu era cu sinucidere, Tiberiu, prima și ultima oară cînd m-am gîndit la asta aveam 15 ani. Eu doar m-am gîndit, o prietenă a și făcut-o. Iar la 16 ani, altă prietenă a fost aruncată de la etajul 7. De-atunci iubesc prea mult viața, cu toate mizeriile și tristețile ei, nu-mi trebuie ingrediente-minune… Doar minuni 🙂
      La mulți ani și ție și bine-ai venit pe-aici 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.