La ora cînd îți scriu aceste rînduri
E noapte-afară și tîrziu în mine,
Nici stele căzătoare printre gînduri
Nu se mai văd de noile coline.
Nu se adună pînă-n poartă drumul,
Alee, pomi și flori sînt mute
Și-n vatra veche văd doar scrumul
Atîtor nemuriri prezente și trecute.
Afară-i frig și-un anotimp străin
Își caută ecou în camerele goale,
În geamul orb, paharul spart de vin
Reflectă palid o amprentă moale.
În colțul gri, stingher, pe-o masă,
Firimituri, hîrtii lucioase și o cană
Din cine știe ce ospăț rămasă,
Cu vechea ei la gură rană.
Îți tot spuneam să nu păstrăm
Visuri ciobite și murdare,
Spuneai că noi nu cumpărăm
Și am ajuns noi de vînzare.
Pe jos merg azi drum lung
Și mă opresc la mijloc de șosea
Și-mi pare că-napoi am să ajung
Dacă mă-ntorc cu spatele la ea.
Acum în noapte, cînd îți scriu
Prima și ultima scrisoare,
Doar ceasul de la mînă bate viu,
Mintea zîmbește, inima îmi moare.
IMPRESIONANTA EPISTOLA,mi sa facut pielea de gaina cititnd-o,Foarte frumoasa compozitia,putin trist,contextul. la cat mai multe.
Intrebare: este pt cineva anume ??? HAPPY NEW YEAR.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un website foarte curios :)))
Mulțumesc pentru apreciere, la mulți ani și ție!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Care website….
ApreciazăApreciază
Păi ăsta din numele blogului tău, web-designdoru website etc 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ahhh iarta-ma cred ca sunt c-am greu de cap….nici nu ma mir, am capu plin de tot felul de tampenii….bune si nebune.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se vede după numele blogului complicătura minții :))
Well, cel puțin în privința mea sper că ești lămurit acum 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu sunt lamurit deloc,mai vreau……..
ApreciazăApreciază
Issa, ce frumos înşiri tu emoţia-n rime. Foarte frumoasă poezia ta!
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Mulțumesc!
Poate știi și tu paradoxul ăsta, dar, cînd e prea multă emoție, culmea, mi se pare că proza nu ajunge, aș vrea mereu să-i prind doar esența 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Înţeleg perfect, da! Am păţit de multe ori. E greu de explicat. 😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
🙂 ❤
Bune și emoticoanele uneori :))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Daaa suna ca un context ,de fapt este un context a despartire,” ultima scrisoare ” este un trist foarte frumos dealtfel.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma gandeam cum ar suna contextul invers al epistolei tale,cum ar suna adica, al dragostei, al pasiunii al iubirii,de exemplu…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cînd iubești adînc, nu scrii, sau cel puțin eu nu agreez siropurile :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Baaa daa de ce sa nu scrii…baaa mie imi plac siropurile ca sunt duuuulci…duuulci duuulci.
ApreciazăApreciază
Cred că trebuie să le cauți în altă parte 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce sa caut…in alta parte…
ApreciazăApreciază
Pe siropelele de amor 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pe naibii,nu-mi trebuie amor si nici siropele era vorba de contextul pozitiv al epistolei tale,imi place ceea ce scrii,si cum scrii daca e ceva vinovat in acest context,nu sunt eu de vina,tu ca scrii frumos.
ApreciazăApreciază
Poezia este absolută…m-a umplut de o tristețe vecină cu plânsul…mi-au revenit în minte imagini din atelierul „nostru”…în vara asta am intrat în el după mulți ani şi era acolo şi o cană crăpată…cana lui preferată…
M-ai emoționat tare de tot!
Anul care vine să fie aşa cum ți-l doreşti!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nici nu știu dacă să mă bucur sau să-mi pară rău… Cred că mă bucur, în fapt emoția e comunicare si e tot ce îmi doresc 🙂 ❤
Mulțumesc din suflet… să ai și tu un an mult mai bun, indiferent de cum a fost dl 2019!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Daca deriva si alte lucruri din acel context,putem sa le ignoram,sau trebuie ignorate ca si victime colaterale.sau impresii chiar nu stiu cum sa le numesc.
ApreciazăApreciază
:))) ok, peace, sînt de partea păcii pînă-n pînzele albe!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si eu….abia astept sa vad contextul pozitiv al epistolei tale….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
See you soon……
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Măi, măi…
Cum de mai știi tu să răsucești cuțitul prin inimi cicatrizate.
Aaaa!
Zglobiu fiind / am cunoscut, cândva, / o fată. / Eram la mare / și o-nvâțam să-noate…
… Camelia de soare plină / totul a fost vibrant, alert, și fără despărțire.
Ai o scrisoare! / Eu? / Probabil, e la afișier, sus, la Universitate / la „Cauze pierdute!!!”
… Camelia de soare plină / vibrant, alert / își căuta iubirea / chiar poate și mai mult.
Am mângâiat scrisoarea / și am lăcrimat puțin, apoi / prin sala Pașilor pierduți
„Să știi, Camelia de soare plină, / că amintirea ta e-n suflet / și nu se va uita,
dar locul, între timp, / s-a ocupat.
🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
:)))
Frumoasă poezia pentru Cami…! Dar, ca-n orice variantă masculină, lirismul e bine pitit în spatele umorului sec. Și, gîndesc eu, cu cit e mai sec umorul, cu atît cicatricea e mai… cicatrice 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Doamne, cât este de frumoasă! Empatizând, simt aceeași tristețe.🤗
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc! Pentru empatie, apreciere, pentru tot 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Yap!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Foarte frumoase versuri!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțam mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O poezie superba!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc, Elena!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
o poezie tablou! o panza pictata cu sufletul!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Recunosc, au costat ceva pensulele…
Mulțumesc frumos 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cinste inimii care moare și viață lungă celei care renaște! Știu eu că se va manifesta în alte versuri frumoase, triste sau mai vesele. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Categoric. Din prea-plin scriem toți 🙂
Mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Prea frumoasă poezia ta!
Cât de bine ai potrivit cuvintele!
Sigur, te-a ajutat și înțepătura nostalgică din inimă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Welcome back :))… da, am lucrat ceva la concizie, pe ideea că, cu cît vorbești mai puțin, cu atît sugerezi mai mult 🙂
ApreciazăApreciază
Intepatura unui bondarel probabil,glumesc dar sa stii adevarat,as pune un emoticon ceva, nu stiu sincer, nu ma invata si pe mine cineva,firar…….sa-mi exprim zambetul glumet,ma refer la emoticoooon.
ApreciazăApreciază
Si la bondarel desigur….ma refer, in zboru-i la intamplare si insingurat.
ApreciazăApreciază
Am citit atât de atent comentariile încât am uitat complet despre ce era vorba în poezie.
Oricum, era ceva trist, melancolic, cu lacrimi, sinucidere… (asta-mi amintesc).
Parcă nu era și sinucidere… În fine!
La Mulți Ani, Issabela și nu mai fi tristă!
Viata e frumoasă, nu-i așa?
Fă-ți o cafea cu scorțișoară și pune-ți repede pe hârtie rezoluțiile pentru 2020.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu era cu sinucidere, Tiberiu, prima și ultima oară cînd m-am gîndit la asta aveam 15 ani. Eu doar m-am gîndit, o prietenă a și făcut-o. Iar la 16 ani, altă prietenă a fost aruncată de la etajul 7. De-atunci iubesc prea mult viața, cu toate mizeriile și tristețile ei, nu-mi trebuie ingrediente-minune… Doar minuni 🙂
La mulți ani și ție și bine-ai venit pe-aici 🙂
ApreciazăApreciază