Pledoarie pentru maci

on

Nu mă dau în vânt după trandafiri. Niciodată nu m-a impresionat alura lor de regi întreținuți ai grădinilor și de simbol al iubirii.

Niciodată, de fapt, n-am înțeles industria de buchete de flori, creată artificial.

De ce dă bine buchetul de flori într-o vizită, la o-ntâlnire, la o festivitate…? Ca s-avem și industrie menajeră?

Trebuie să ne colorăm viața cu ele, că nu suntem în stare singuri?

Ți-aduce iubitul cadou cel mai superb buchet de trandafiri de la țiganca de la metrou sau de la mall. Feerie pe moment, poza de rigoare și-apoi despică-i tulpina, bate-o cu ciocanul, pune-i aspirină/zahăr prin apa la temperatura camerei, lumină, singuri în vază… Vorbesc din auzite, nu cunosc exact artificiile. Toate ca să țină mai mult de-o zi. Serios…? Pare că trebuie întreținuți cel puțin la fel de mult ca sentimentul afiliat.

… Să revin, că m-am depărtat. De fapt, îi admir, e mai corect spus. Obiectiv și rece. Sunt prea pretențioși și înțeapă. Trebuie îngrijiți și tratați special.

Ca unii oameni, dacă vrei sau crezi că vrei să-i ai.

Oricât de liber ai fi și-ai fugi, copil, într-o curte, dai de gard într-un devreme sau târziu, crești, ajungi la zăvorul porții și vrei s-o deschizi.

Și câine dacă ești și ți se mai scoate lanțul de la gât din când în când, tot sapi o groapă pe sub gard, să fugi pe drum, în câmp…

În câmp cât ești în viață, sub câmp – după.

Numai trandafirul nostru simbol stă rege în mijlocul curții, întru mândria noastră. El nu crește singur pe marginea drumului, nu vrea și nici nu s-ar descurca.

Sunt și trandafiri sălbatici, ei cresc pe unde-apucă. Uneori se-agață chiar de tulpinile regilor catifelați ai curții și-atunci, ghici, omul gospodar îi taie, dau urât.

De ce nu lăsăm noi florile și animalele-n pacea lor? Le altoim, le corcim, le expunem, ni le facem cadou.

Ne plictisim probabil prea mult cu noi înșine.

N-am văzut vreodată trandafir de curte cu puritatea, naturalețea și candoarea unui mac de câmp.

Pe floarea de pe margine de drum
N-o-ntrebi de-i înflorită pentru tine.
(Otilia Cazimir)

21 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. rofstef spune:

    Mnda, bine spus Issabela, prea si-a băgat inteligentu de homo sapiens nasu peste tot, chiar și unde nu era de nasul lui..
    Dacă Dumnezeu i-a spus să nu facă încrucișări intre soiuri la plante și animale, chiar asta a făcut, ba chiar și la ADN-ul uman sa intervenit făcând toate mai frumoase decât le-a dat Dumnezeu, de parcă Domnul este neputincios în arta frumuseții..
    Prefer și eu frumusețea și desăvârsita natură care crește, se dezvoltă și se îngrijește singură fără intervenția domnului homo sapiens..
    O zi frumoasă îți doresc !!!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      … Știu că sîntem prea împămînteniți în multe ca să ne putem imagina viața fără, dar eu pot și aș putea oricît.
      Cred că ne putem dezvolta tehnologic bine-merci și fără experiențe pe plante și animale.
      Cît despre dezvoltarea spirituală… e evident răspunsul 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  2. ina02s spune:

    Aici as spune ca rezonam perfect. Nici mi nu-mi plac trandafiri comerciali, sunt mult prea perfecti pentru gustul meu, n-au nici parfum, sunt si butucanosi si tin o zi. Nu pot sa spun insa ca nu-mi plac deloc, caci cei plantati la tara sunt frumosi si simpli, de gradina si-ti infrumuseleaza putin viata. (Au si tepi, te asigur.)
    In schimb eu sunt mama muscatelor, simple, batute, infloritoare, cu frunze verzi sanatoase. Si orice floare de camp ma incanta, doar se vad postarile de miercuri.
    Mi-a placut mult ultima impresie ”De ce nu lăsăm noi florile și animalele-n pacea lor? Le altoim, le corcim, le expunem, ni le facem cadou.
    Ne plictisim probabil prea mult cu noi înșine.”
    Pupiciii 🙂 O zi perfecta sa ai!

    Apreciat de 2 persoane

    1. Issabela spune:

      Păi, în afară de mere, unde e antiteză absolută, cam semănăm peste tot, că de-aia ne-adunăm… :))

      Nu-s așa „rea” cu florile de grădină, îți dai seama. Doar cu mintea omului. Nu pot să uit cînd am fost pusă să tai niște bobocei roz de trandafiri sălbatici, că se suiseră ca iedera pe mîndrul ăla roșu, „bătut” și catifelat. Mie nu mi se părea că-l sufocă cu nimic!

      Nici cu florile-n ghiveci n-am nimic. Mai puțin lămîi, mandarini, curmali, smochini :))) deși mă mai jucam si eu cu sîmburi în pămînt 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  3. Aila spune:

    Eu iubesc trandafiri. Ma ocup cu pasiune de ei și ma încântă frumusețea și mirosul lor.Am în gradina și în ghiveci în culori naturale. Am trandafiri de dulceață care anul acesta mi-au inflorit de trei ori. Cei din florari nici pe mine nu ma impresionează au ceva artificial în aspect și nu miros.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Mie-mi plac „regina nopții” cel mai mult, dintre cele de curte. Mai au un nume, parcă, nu-mi vine acuma-n minte. Cum stau ele-nchise, așa, țuguiate, ziua… mi-s tare dragi! Mă mir că nu s-a gîndit nimeni să le modifice și pe ele, să stea deschise non-stop :))

      Apreciat de 1 persoană

  4. racoltapetru6 spune:

    Și eu sunt de acord cu concepția ta în ceea ce privește trandafirii și alte flori ornamentale. Dar cele care emană un parfum mai puternic mă fac să cad în păcatul de a le pune în vază. Cum ar fi crinul sau liliacul.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Crimă curată… nu liliacul era cel prin care căutam cînd eram mici „norocei”, floriceaua aceea cu 4 petăluțe mov, parcă? Nici nu știu să mă exprim exact :)) ❤

      Cît despre crini, nu stăm sub același acoperiș. Am adormit odată, la 19 ani, într-un birou, lîngă o vază cu crini, și m-am trezit ca drogată (cred…!) și toată lumea a zis că de la mirosul de crini, nu trebuia…
      Habar n-am pînă azi dacă a fost așa, dar de-atunci, de cîte ori le simt mirosul… pas 🙂

      Apreciat de 2 persoane

  5. Poteci de dor spune:

    E poezie curată tot textul tău, din toate punctele de vedere. Nu ştiu dacă rimele sunt întâmplătoare, nu cred, dar sunt tare faine!
    Nu zic că nu-mi plac. Dar nu ştiu, sunt zuză, recunosc. De exemplu, am primit trei firişoare de busuioc. Am pus în ghiveci, am un mini copăcel acum, aşa mari au crescut. E din ăla comenstibil. Poate nu mă crede nimeni, dar o frunzuliţă n-am rupt din el. Mi-e milă 😳 Nu mă pricep deloc la flori aşa că am căutat pe net şi zic unii că nu trebuie lăsat să înflorească, trebuie tăiat, ca să facă frunze multe. Dar dacă el vrea să înflorească, cine-s eu să mă opun? Aşa că a înflorit, se tot înalţă, aşa îl las. 😀
    Deci n-aş rupe, n-aş tăia flori, asta era ideea 😀

    Apreciat de 2 persoane

    1. Issabela spune:

      :)) busuioc rules, ai dreptate!
      Acum vreo 20 de ani mi-am luat o mimoză, din aia în păhărel de plastic. Creștea văzînd cu ochii și tot din ochi mi-o mînca și pisica de-atunci. Pînă într-o noapte, cînd a mîncat-o de-adevăratelea… Am plîns la vîrsta aia cum mi-nchipuiam că ar fi plîns biata mimoză…
      Greu tare cu sensibilitățile uneori…

      Apreciat de 2 persoane

    1. Issabela spune:

      Acuma, na… așa mi-a venit 🙂

      Apreciat de 2 persoane

  6. Ana May spune:

    Iubesc florile din grădină, jardiniere, ghivece… Am trandafiri care infloresc de la sfârșitul lunii mai până prin noiembrie, la fel muscatele și nalbele. Fiecare floare este frumoasă în felul ei. Imi plac toate, cultivate, flori de câmp, de grădină… imi place să le ingrijesc, să le admir. E un mic hobby.
    Frumoasă și interesantă pledoaria ta!
    Seara frumoasă! 💝

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      … Dar nu cred că le vinzi la colț, scumpindu-le cu o zi înainte de fiecare sărbătoare posibilă sau le-ncrucișezi în laboratoare… Cam asta-i diferența.
      Îngrijirea aia cu drag e respect, cel puțin 🙂
      Seară frumoasă să ai și tu ❤

      Apreciat de 2 persoane

  7. Ana May spune:

    😀😀😀Nuuuu, nu scuip… Nici nu știam că se face asta… Ciudățenii!
    Da, relația e ca un fel de prietenie, de răsplată a frumuseții lor, pe care o răspândesc necondiționat.
    💝

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Păi da, ele răspîndesc frumusețea necondoționat, și noi.. ne dăm mari cu frumusețea lor și/sau ne folosim de ea, pe scurt 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  8. Iubesc florile în general, de gradină, de ghiveci, de câmp, de ce va fi. Îmi plac și trandafirii, dar nu i-am plantat niciodată. Nu știu de ce nu am simțit „chemarea lor”. Ador crinii și vi i-am arătat într-un articol. Dar îmi plac și plantele ornamentale (prin frunze) care nu înfloresc niciodată sau florile lor sunt nesemnificative. Eu am altă problemă. Mă deranjează florile tăiate. Pentru mine sunt moarte. Eu le prefer vii, în pământ. Nu-mi tai niciodată florile de pe balcon să le pun în casă. Vreau să mă bucur de ele cât sunt vii.
    Da, de la parfumul crinilor ai avut probleme. Nu sunt flori lângă care să dormi. Când înfloresc cei de pe balcon, evit să las ușa deschisă noaptea.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Issabela spune:

      Exact, vii, în pămînt. Ca de obicei, o spui mai simplu și mai concis, nu te pierzi în lirisme, ca mine 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    2. Îmi place stilul tău mult, mult. Probabil profesiei îi datorez modul concis în care scriu. Mă mai apucă și pe mine câteodată…

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.