Te iubesc

Cam jumătate din viața mea am spus și scris propoziția asta simplă și declarativă peste tot, cu nepăsarea copilului care se prinsese că i se deschid toate ușile și funcționează perfect în orice împrejurare.

… Accept și acuzații de ipocrizie în urma acestei „mărturisiri”, dar cred că ipocrizia e o trăsătură de adult. Nu cred că un copil poate fi considerat ipocrit în explorările mediului înconjurător și, am mai spus cu multe ocazii, cred că granița de 18 ani între copilărie și maturitate nu a fost aleasă degeaba.

Nu ești matur fizic și emoțional până la 18 ani. Că unii nu devin maturi emoțional nici mai târziu… e treabă de medicină, nu mai e de literatură.

… În fine, prinzându-mă apoi în timp care-i treaba cu iubirea, am început să nu mai pot să spun. Ci doar să simt. Și, sper, să arăt. Cât și cum pot.

Cred că nu-i nevoie să mai precizez că-i vorba de iubire în general, de oameni, de tot ce se poate, nu de amorul propriu-zis.

În schimb, iubirea azi e din nou ca în copilăria mea. Te iubesc e peste tot, pe toate gardurile (wall-urile), facebook a „repus” iubirea în drepturile ei declarative. E-o mare de iubire mondială, zboară cuvintele astea-ntre noi toți fără discernământ, iubim en gros tot ce ne pică-n scroll, om, găină, clădire, copac, capac – adică de ce n-am iubi și un borcan cu murături…

Și, când nu spunem te iubesc, avem la dispoziție inimioare de toate mărimile și formele, rupte, duble, cu halou. Avem și emoticoane infinite, de exemplu câinele ăla care scurmă în pământ cu fundul la noi, în prim plan, cu coada ridicată și scoate-o inimioară de acolo… pe bune…?!?

O devalorizare mai mare a acestui unic sentiment care mișcă soarele și celelalte stele nu cred că se putea inventa.

40 de gânduri despre „Te iubesc

Adăugă-le pe ale tale

  1. ” te iubesc” – poate însemna implicare maximă sau, cum zici „inimioare desenate” și-atât. Poate dăruim ceea ce vrem să primim, poate din teama de a nu fi răniți nu mai risipim sentimente sau poate superficialitatea la atât ne-a adus.
    Ai pus punctul pe „i” (inimă?! 😉)…
    💝💐

    Apreciat de 2 persoane

  2. Eu cred mai degrabă ca Te Iubesc-ul ăsta ar trebui dovedit, iar cand faci pe cineva să simtă treaba asta atunci nu mai prea este nevoie de multe cuvinte, restul vine de la sine..
    Bine ai zis acolo, „iubim en gross tot ce ne pica-n scroll”, cam așa ceva, dacă și iubitul este virtual, iar când treci unul pe lângă altul pe stradă nici măcar nu se salută, atunci dă-l dracu de iubit..
    Ba mai mult, au facut o poiană în mijlocul pădurii in formă de inimă, sau cum mai au uni obicei să scobească pe scoarța verde al arborilor pe cupidon, sau pe gleznă..
    Hmmm, interesant romantism mai au uni..
    Duminica plăcută îți doresc !!!

    Apreciat de 2 persoane

    1. Am chiar la mine în comună, este la nici
      10 km de mine, iar dacia dai o căutare pe google vei vedea imagini cu mai multe astfel de poieni în formă de inimă..
      Ei spun că este creație naturală dar eu tot nu cred..
      Asta este o srategie de defrisare, nu iubire, natura nu are nevoie de inimile noastre în ea, pentru că ea se descurcă mult mai bine fără noi..

      Apreciat de 2 persoane

  3. Eu spun Te iubesc extrem de frecvent tuturor persoanelor care le simt apropiate sufletește de mine și îmi este foarte drag sa îmi manifest toată afecțiunea mea folosind cuvinte frumoase. Cu mult drag iți doresc o zi de duminica minunata!

    Apreciat de 2 persoane

  4. Fix asta mă intrigă și pe mine: simplitatea și frecvența cu care „iubim”. Nu pot face nimic altceva decât să tratez chestiunea cu ironie, sarcasm, umor (recomand!) și să am grijă ca măcar eu să ofer lumii un „te iubesc” izvorât din străfundurile ființei mele (încerc). 😊

    Apreciat de 1 persoană

  5. Iubirea de aproape, acum de Craciun, o fi ipocrizie?? Indraznesc sa cred ca nu.
    Ne iubim familia, aproape ne_declarativ. Nu e nevoie sa-mi spui, ca stiu.
    Iubim si avem nevoie de ”iubeste-ma si tu!” 🙂 Mi-ai amintit de tinerete cand un amic, oarecum drag, imi facea declaratii de imina albastra si doar ce iubise ultima data ”acum doua luni”.
    Iubirea e o complicatenie. Trebuie si declarata, uneori si simtita. Poate fi si defazata. Dar e o stare pe care cred ca o meritam toti odata-n viata, macar.
    Pupicii Issa… 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ina, eu nu pot să spun că „te iubesc” nici unuia dintre voi, de exemplu. Pe unii îi plac, pe alții îi admir, alții îmi sînt dragi de-a dreptul, pe unii îi simt foarte aproape, la alții îmi pace doar cum scriu, tot felul de senzații și sentimente, dar nu e iubire.
      Pe fb, că de asta vorbeam în mod deosebit, au dispărut dialogurile. Cînd nu-s înjurături politice, sînt selfie-uri, „te iubesc”-uri și emoticoane. Aproape că-mi pare o rețea socială de întrajutorare, nicidecum de socializare :))
      Dar tocmai mi-ai spus că n-ai fb în celălalt comentariu, așa că…

      P.S. De iubire toți avem nevoie 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    2. Ar suna ciudat sa-mi spui ca ma iubesti, stiindu-ma cinci minute, cateva zile pe saptamana si plecand de la ideea ca suntem toti naiv_corecti unii cu ceilalti.
      De FB nu pot spune, ca nu stiu…
      Avem nevoie, precis. 🙂 Dar tot o sa mai pun iminioare…

      Apreciat de 1 persoană

  6. Issa, e binevenită lecția ta de azi; „nu ești matur fizic și emoțional până la 18 ani”, delimitare bună, un prag de maturitate de luat în seamă. Într-un cerc mai mult sau mai puțin extins poate pluti în situații private (unice sau repetabile) un sentiment diafan de „t.i.”, când bucuria fiecăruia (de-a fi împreună) ne întregește bucuria rezultând o stare de bine plină de iubire. Bucuria și iubirea fac parte din starea normală de sănătate și e tare bine să fim normali și plini de sănătate.

    Apreciază

    1. „Situații private” e cu totul altceva… nu despre ele ziceam 🙂

      Nu dau „lecții”, George, dar mă îngrijorează puțin chestia asta; la o întîlnire de astă vară cu cîțiva foști colegi dragi, mai mulți au crezut că-s profesoară… Nu-s, n-am fost niciodată și, dacă par că „dau lecții”, aș vrea musai să schimb asta și nu știu cum 😦

      Apreciază

  7. „Te iubesc”, două cuvinte magice pe care dorim să le auzim spuse de persoana iubită şi pe care le spunem persoanei iubite! La vârsta maturității avem nevoie să simțim iubirea celuilalt mai mult decât să auzim „vorbe”! E greu însă să-ți dovedeşti iubirea…
    Şi atunci ne folosim de tot felul de „artificii”…

    Apreciat de 2 persoane

    1. Părerea mea personală la ce-mi scrii tu e că, pînă să o dovedești, se simte 🙂
      Nu se poate și nu vreau să cred că nu se simte iubirea, că mi s-ar dărîma tot castelul… 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  8. Am scris „lecție”, ca introducere în subiect. Nu-ți face deloc griji, unii se sperie de normalitate, și apoi pun etichete greșite; simt că ești ok și n-avem ce schimba atunci când comportamentul nostru hașurează cele 4 cuvinte prin noi- toleranță, respect, prietenie, iubire; ori foștii noștri colegi se bucură de toată atenția noastră.

    Apreciază

    1. Ei sînt foarte mișto, era vorba doar de impresia virtuală lăsată de mine pînă în momentul revederii :))
      Iar eu mă simt chiar ok, indiscutabil. M-a frapat doar că, uite, ceva-ceva te-a făcut să spui „lecție” 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  9. Părinții mei nu mi-au spus niciodată că mă iubesc. Nici nu era nevoie. Idem eu copiilor. Când văd în filme că se salută la telefon cu ”love you” mi se pare o coborâre în comun a unui sentiment ce trebuie păstrat în inimă, nu pe buze.

    Apreciat de 2 persoane

  10. Era o lecție necesară pe care oamenii evită s-o expună, să se expună. Era ceva profund, imediat m-am gândit la DEX, oamenilor le lipsește înțelesul normal al acestei expresii (și nevoia intrinsecă). Vrem-nu vrem suntem mici formatori de opinie. Unora le iese, altora nu. Adevărul uneori supără, dar se impune a fi spus, ca un serviciu imperios. Issa, se vede că ești un om gentil și fair play, ia-l ca pe un compliment, face parte din normalitatea comunicării. E posibil să nu-mi amintesc ca părinții mei să-mi fi spus t.i., dar mi-au dovedit-o (cu 8 copii trebuie să fi exersat cam mult acest cuvânt în gândul lor ca să-l mai banalizeze spunându-l, însă mie mi-a fost ușor să-l uzitez cu un singur „copil”, dar cu 4 nepoți știu că n-am făcut deloc economie de iubire și de t.i.). Copiilor de la „casele de copii” le lipsește tare mult iubirea, îmbrățișarea, atașamentul, acceptarea s-o primească și s-o dea, trăind mari traume sufletești. Așa se ajunge că oamenii s-au „răcit” față de cine trebuia să-i iubească de țin de mână (mai mult) un câine-o pisică, în casa lor, pe care să-i iubească și să exersexe t.i., deoarece starea normală a omului e să iubească, a-și exprima iubirea și a o primi.

    Apreciat de 1 persoană

  11. Da, e nebunie pe FB cu inimioare în loc de… în loc de orice. Scrii ceva, primeşti comentariu cu inimi zburătoare sau animale care se ouă inimioare. Ce să înţeleg din asta?
    Recunosc, mă zburlesc puţin la asta. De exemplu, am primit, într-o discuţie privată cu un amic, inimioare şi pupici din ăia cu inimi. N-am zis nic. Când a zis că „te iubesc” am scos flăcări pe nas. Am rugat să înceteze, a spus că mă iubeşte prieteneşte. Nu am înţeles. Nu, e prea mult. Am rugat insistent să nu mai spună asta, nu e cazul. Na, poate sunt eu sălbatică.

    Apreciat de 1 persoană

    1. :)))) mi te pot imagina, deși nu te știu!
      Sînt și cîini și-alte orătănii care scot flăcări pe nas. Singurul meu emoticon preferat (cred că merge expresia, deși îmi sună ciudat…!) e o mîță neagră înfoiată toată, dacă vrei o caut, e delicioasă :)))
      Greu cu fb, run, Forrest, run…

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: