Unii oameni scriu pe inele
Cuvinte frumoase și sfinte
Și din vechile jurăminte
Za după za țes lanțuri grele.
Unii oameni scrijelesc pe copaci
Inimi rupte în două, destin
Din care rămîn numai chin
Și dorul pădurii de maci.
Unii oameni își cîntă pe ziduri
Gînduri de seară de vară
Si zidul rămîne să poarte povară
Ale minciunilor riduri.
Unii oameni își scriu pe nisip
Castel de o viață-ntr-o pripă
Fără să știe că-n numai o clipă
Un val de mare șterge un chip.
Unii oameni scriu pe trotuar
Steluțe și flori sub noroaie
Care la prima furtună ori ploaie
Se scurg în șotronul amar.
Unii oameni pe suflet îți lasă
Semn că și ei au trecut
Prin tine și știi apoi mut
Că ești bine și ești și acasă.
O colecție de sentimente și trăiri poezia asta! Minunată! 🙏🙏🙏🌷🍀
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mulțumesc, Ana, m-ai făcut să mă gîndesc, eu chiar n-am scris pe primele niciodată, doar pe asfalt. Și, sper, pe suflete…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si eu, la fel! 🌷🍀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Scrierea-i un semn, chiar si dureros. Depinde cine-l poarta. Foarte foarte foarte frumoasa. Multumesc. 3<;
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțam și eu, Ina, cum putem scriem fiecare, cu ce putem, pe ce putem, că de-asta am inventat-o, cred 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este tare pe gustul meu. Pupiciii
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu pupic ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Gânduri frumoase exprimate în versuri pline de sentimente profunde chiar contradictorii care definesc diferite tipologii umane. Felicitări Issa foarte frumoasa poezie!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc mult, Aila, imi pare bine că se simte mesajul 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🥰🧡🎈 Place mie! ❤ Mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Știi, acum, că te citesc și pe tine, mi-a dat prin cap că-i o poezie feminină 🙂 sau feministă… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oricum i-ai zice, rămâne faină tare, pă suflețelu’ mieu. 😍😍😍
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cel drag 🙂 merci frumos 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
… şi urmele de pe suflet rămân încrustate orice-ar fi.
Ce frumos ai versificat emoţii, Issa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Rămîn, potecuță… și dacă erau numai frumoase nu cred că mai erau poezii pe lume, s-avem noi ce scrie 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oh, da… cât de bine spui!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi dacă toată lumea te laudă, pot să cârcotesc?
Una dintre strofe nu se potrivește cu celelalte dpdv al construcției rimei. Nu știu cum se spune pe la voi, filologii, dar m-ai stresat. 😦
Sunt puțin mirată de reacții, dar ideile îmi plac. Asta contează, nu?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cît vrei poți sa circotești, ador cîrcotelile pertinente… 🙂
Ai dreptate, nu una, ci două strofe sînt in alt tipar, în primă fază au fost chiar albe versurile, apoi m-am gîndit să le fac rimă, apoi a intervenit ceva (un serviciu de curierat pentru care deja mintea-mi lucrează la o anti-reclamă serioasă) și-am ieșit total din starea poetică :))
Ideile contează, sigur, dar, mai mult decît ele, dialogul 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Gata, cu rima. O să mai lucrez, dar mai puțin intensiv, și la ritm. Sau, cum spunea Constanța, o să încerc să nu mă mai grăbesc, că aici e totul… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ești grozavă. Plecăciune. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Încerc mereu… Mulțumesc 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acum am citit poezia și comentariile.
Ești grozavă –
E chiar minunată poezia!
ApreciazăApreciază
Era și mîine aici :))
Deși nu știu cum o s-ajunga, la cît am tot modificat…
Merci frumos 🙂
ApreciazăApreciază
Issa, chiar aşa!? Poate scrie oricine, orice!? A, sigur că mulți cunosc literele…
Nu, n-am scris decât pe stele şi pe câte-o inimă, uneori, dar vântul stelar a măturat cuvintele în neat…iar cele de pe inimi au lăsat infime urme, zic eu…
Ce m-o fi apucat!?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Vreun dor fugar, fără formă… și mi-ai adus aminte de emisiunile alea vechi de pe Discovery, cum niște savanți demonstrau că sîntem praf de stele la propriu…
Și mi-ai mai amintit, cu gîndul tău, de-un cîntec din copilăria mea pe care nu-l regăsesc nicăieri azi pe YT, poate ție sau Albinuței vă sună cunoscut…:
Ți-am scris numele pe iarba
Nesfîrșitelor coline
Și pe aer și pe ape
Și pe macii din grădini,
Ți-am scris numele anume
Să-nțelegi, iubito, bine,
La răscrucile de vremuri
Nu mai sîntem doi străini.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Chiar suntem plămădiți cu praf de stele…
Nu ştiu cântecul, din păcate!
Şi eu caut un cântec de ani de zile şi nu dau de el…
Noapte bună!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Noapte bună-n eter și de la mine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ha, ha! ” neant”!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) văzduh!
ApreciazăApreciază
M-ai pus pe gânduri cu aceste versuri filozofice şi frumos ticluite. Dar ştiu că şi eu prefer să fiu înconjurat de oameni care-ţi lasă un semn benefic în suflet.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cine nu preferă…:) toți vrem desenatori frumoși pe suflete.
Eu mi-l și ofer pentru desenat pe el 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mie-mi place. Da-i drept că m-am nimerit la forma finală, nu știu cum arăta înainte. Nu văd niciun sentiment contradictoriu, dimpotrivă, văd o clară și frumoasă demarcație între aparent și esențial, declarativ și existențial. Chit că inițial nu voisem s-o citesc, nefiind mare cititor de poezii, e mișto! 🙂
ApreciazăApreciază
Era chestie de rimă, acum e îmbrățișată (rima), dar inițial era încrucișată la primele două strofe 🙂
ApreciazăApreciază
Aha! Deci ai trecut de la sex poetic (încrucișări) la iubire poetică (îmbrățișări)! Mișto! 🙂
ApreciazăApreciază
… Nu-i o evoluție firească, inclusă în poetica naturii…?
ApreciazăApreciază
Ba da! În poetica naturii feminine, desigur! 😀
ApreciazăApreciază
:))) o fi natura de gen feminin, dar Universu-i unisex.
ApreciazăApreciază
Urmele pe suflet sunt inscripții mai rezistente, chiar și faţă de picturile rupestre, fiind urme lăsate de sentimente.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De neșters uneori 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană