Unii oameni scriu pe inele
Cuvinte frumoase și sfinte
Și din vechile jurăminte
Za după za țes lanțuri grele.

Unii oameni scrijelesc pe copaci
Inimi rupte în două, destin
Din care rămîn numai chin
Și dorul pădurii de maci.

Unii oameni își cîntă pe ziduri
Gînduri de seară de vară
Si zidul rămîne să poarte povară
Ale minciunilor riduri.

Unii oameni își scriu pe nisip
Castel de o viață-ntr-o pripă
Fără să știe că-n numai o clipă
Un val de mare șterge un chip.

Unii oameni scriu pe trotuar
Steluțe și flori sub noroaie
Care la prima furtună ori ploaie
Se scurg în șotronul amar.

Unii oameni pe suflet îți lasă
Semn că și ei au trecut
Prin tine și știi apoi mut
Că ești bine și ești și acasă.