Acest articol s-a născut din neștiința mea de a pune poze în comentariile de pe blog.

Această pasiune pentru Romana s-a născut din întîmplarea unei seri în care aveam doar 2 lei și a fost singura în a cărei posesie am putut intra în contextul respectiv.

Această ciocolată e de-atunci cam zilnic pe la mine prin casă, dacă nu ea, măcar un ambalaj rămas.

Această reclamă e gratis, și-așa n-am găsit pe tot netul vreun articol despre ea. Ba da, unul singur, în care era menționată asocierea ei suspectă cu o Mitropolie pe care o sponsoriza printr-o etichetă suplimentară, dar pe lista de sponsori a Mitropoliei respective nu era trecută, scria acolo.

Această ciocolată e în trei variante, cu rom, cu portocale și cu cafea, deși varianta cu cafea n-a apărut în calea vieții mele încă; ce-i drept, nu știam de ea pînă ieri, ca să o caut expres.

Această ciocolată e 2 lei numai la magazinul din spatele blocului meu, pe net e peste tot maxim 1.5 lei, dar se vinde numai la cutii de 30 bucăți.

Această dorință a mea, de cîteva cutii desfăcute, să zicem, într-un colț (unele colete sînt cu verificare) a cîte 30 bucăți în cutie în mijlocul camerei mele nu am cum să o transpun în imagine, am încercat să o descriu doar în cuvinte.

Această ciocolată… Îi mai place cuiva așa, ca mie…?