
A fost o cursă lungă, lungă, pe care-o alergam în prostie, sperând și resemnându-mă, fără să am habar de traseu, ori măcar de linia de sosire. Mai târziu, aproape de final, fără să știu că eram atât de aproape, am aflat. Aflasem, așadar, unde se sfârșea cursa.
Am început să număr secundele invers. Alerg gâfâind, încordată, pe ultima sută de metri. Parcă mă prăbușesc, așa mi se pare mereu, și totuși nu cad. Mai e puțin, puțin de tot.
Voi reuși să simt clipa divină când panglica albă, în văzul a mii de spectatori care nu par să mă-nțeleagă, voi reuși să simt panglica liniei de sosire rupându-se de pieptul meu?
Apoi, golită de forțe și vise, amânând bucuria, să mă prăbușesc, obosită, învingătoare? Și totuși, ca o ultimă zbatere, aș fi în stare, sunt convinsă c-aș fi, să ridic o dată brațele spre cer. Iar în primele poze pe care mi le-ar face fotoreporterii, înainte de-o cumplită sfâșiere a simțurilor, în ochii mei ar licări lumina triumfului.
Mai e puțin… Nu mai văd în jurul meu. Oare ceilalți mai aleargă? Dar dac-am rămas numai eu, dacă ceilalți au abandonat, dacă spectatorii au plecat de mult, atunci de ce mai fug ca o nebună? Spre ce?
Aș vrea să mă opresc. Nu pot. Și deodată simt că nu trebuie să pot. Simt că n-alerg de una singură, că tribunele nu sunt goale. Și mi-e ciudă atunci pe toți alergătorii din spatele meu, pentru că știu că toți gândesc la fel ca mine. Și eu, când eram în poziția a cincea, a patra, a treia, a doua, gândeam la fel.
Și mă tem de ei, mă tem de disperarea ultimei sute de metri. E una anume.
Să fiu pe locul doi… Adică să știi că mereu în fața ta e cineva. Nu, n-o să mă mai gândesc la așa ceva, îmi pierd concentrarea.
Încă puțin… Dar, dacă n-aș fi fost a doua, nu puteam fi prima. Nu se poate câștiga o cursă decât trecând prin locul doi.
Un alergător de cursă lungă știe întotdeauna că nu poate fi în fruntea celorlalți de la început până la sfârșit.
Dar locul doi mai e și siguranța că ceilalți mai sunt în cursă, atâta timp cât vezi pe cineva în fața ta. Căci pierzi secunde uitându-te în spate.
Dacă n-ar fi locurile doi și trei si restul, n-ar mai fi nici cursa…
… Crainicul a-nceput să numere invers. Îi aud ca prin vis vocea. Încerc s-o-nlătur, mă tulbură. Aud tot mai distinct răsuflări și pași în urma mea. Aș vrea, vreau frenetic să privesc în spate. Îmi adun toate forțele… N-o fac. Nu pot. Poate că mi-e teamă.
Ultimii metri. Cel din spatele meu se-apropie tot mai mult. Îl simt, îi simt disperarea. Simt nebunia ultimului atac. Panglica e-aproape, tot mai aproape, albă, perfect întinsă, dincolo de ea – mulțimea așteptând să năvălească, blitz-urile lor pregătite… Pentru mine, oare?… mai apuc să gândesc și, deodată, nu mai simt nimic.
Apropo de articol, știi care-i culmea vitezei? Să fugi de una singură și să ajungi pe locul 2. 😀
ApreciazăApreciază
Dap, știu, era un cîntec la cenaclu :)))
Uite ce simplu merge totul la mine, pe telefon. La tine, o să-ți răspund mîine, de pe pc, că mi-a fost lene azi :))
Nb 🙂
ApreciazăApreciază
Importantă este cursa în sine. Dacă participi, înseamnă că ai dorit sau a trebuit să fii acolo. Desigur, de aici fiecare vede lucrurile diferit: unii luptă pentru a ajunge primii, alții se bucură de moment și nu-și propun decât să rămână în cursă. O duminică minunată!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 așa e. E un text vechi, din liceu, cînd făceam alergări de rezistență și am fost și la un maraton sau două.
Mă gîndeam cum viața e tot o cursă de-asta, depinde la ce ești mai tare, viteză sau rezistență…
Duminică frumoasă și ție ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ei, eu știu că poţi alerga fără să te uiţi în urmă și tu poţi face asta. Depinde cât de mult îţi dorești să ajungi la finish. Și contează ce reprezintă acel final.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce se mai potrivește, metaforic vorbind, un gînd de-acum 30 de ani cu SB… Nu numai cu el, dar acum, concret, și cu 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu am remarcat potrivirea, dar n-am vrut s-o spun de-a dreptul.🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ești pe blogul meu, spune de-a dreptul orice. Doar și tu ești o alergătoare de rezistență 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu, nu spun până nu se termină SB. Știi de ce.😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M-ai făcut să mă uit la ce articol comentăm… :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu este din concurs, dar mai știi?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană