Pentru cine-n faptul serii
Clopotele bat
La biserica cea veche
Dintr-o margine de sat?
Și plânsul lor sună-n auzul sătenilor ciudat.
Se-adună-n grupuri și discută,
Femei, bătrâni și tineri
Și-și spun nedumerirea lor acută:
Cine-a murit,
Cine-a putut muri
În zi de sărbătoare, în sfânta zi de vineri?
Și clopotele-n miez de vară plâng cernit.
Copii se joacă liberi în țărână,
Mirați că mamele-au uitat de ei,
Aceleași vorbe, zvonuri, glasuri,
Până-n momentu-n care o bătrână
Tresare scuturată de-un fior
Și spune celorlalți:
Cunosc această partitură,
O tânguire-a păsării în zbor,
Așa bat clopotele doar atunci
Când moare-n sat un om străin de sat,
Dar asta, oameni buni,
De zeci de ani nu s-a mai întâmplat!
Și și-au adus aminte-atunci în cor
Cum că de două zile-n satul lor
Sosise o străină,
Copilă brună, palidă, sfioasă,
Cu flori de-argint în păr
Și-mbrăcăminte albă toată,
Cusută-n fire de mătasă.
Nu le-a cerut nimic,
Ei n-au adăpostit-o,
Nici n-au gonit-o.
În timp ce clopotele morții bat,
Cei vii s-au liniștit. Misteru-i dezlegat.
Au fost de-acord s-o-ngroape,
Căci unde s-o trimită, spre ce zare,
Era atât de stranie și de frumoasă
C-au hotărât pe loc fecioarele neștiutoare
S-o-mpodobească în mireasă.
Moartă stătea străina în sicriu
Și genele umbroase, îmbrățișând priviri apuse,
Gura învinsă, oprind cuvintele nespuse
Trădau în neclintirea-i un geamăt încă viu.
Pe păr, pe mâini și pe picioarele
Străinei care s-ar fi sinucis
Copiii presărau în taină
Flori ninse de cais.
Pe când afară, în neștire,
Bat clopote pentru mireasa fără mire.
Altă poezie veche. Foto – m.trilulilu.ro
Foarte frumoase creatii ai tu suflet frumos. Se simte ca pui suflet in tot ce faci.Te urmaresc cu multa placere chiar daca nu las semne.Sunt cu ochii pe tine fiindca scrii foarte bine.Cu mult drag iti doresc o zi superba.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos ❤
Nu-s musai semnele, le simt, vă simt, mă simt bine cu voi toți. Nici eu nu las mereu, dar n-aș "urmări" pe nimeni fără un punct comun măcar și sînt sigură că nici pe mine nu m-ar "urmări" cineva aiurea 🙂
Zi frumoasă și ție 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Superba!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Elena ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Triste rânduri, dar și sufletiste!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și imaginație 🙂
ApreciazăApreciază
foarte, foarte…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
mulțumesc, mulțumesc 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tulburător! Şi extrem de frumos!
Issa… scoate la lumină tot ce ai, ne îmbogăţim citind!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa, încet, timp s-avem 🙂
Mulțumesc ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoasă și foarte tristă! Nu te-am întrebat, de ce ai mai mult sau mai puţin izul de tristețe în scrierile tale? Asta când nu este pamfletar. 🙂🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu mă-ntreb de mult… Pentru că despre fericire eu nu pot să scriu, pot de frumusețe, bunătate, orice, dar nu fericire. Fericirea îmi pare ceva prea personal și ne-subiect de nimic 🙂 Tristețile, în schimb, sînt multe și generale. Ceva pe-aici… 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Iar pentru obiectivitate există… reporterii :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Reporterii nu prea sunt obiectivi. Depinde cine îi plătește.😃😃
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-a trecut ușor prin cap că „mireasa fără mire” pare visul/ idealul neîmplinit pe care îl tot ignorăm până se transformă în aburi imateriali și apoi tot noi îi zâmbim și dăm vina pe soartă!
Issa, așa am simțit eu mesajul!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
… Ai dreptate, cu ochii de acum e un eufemism clar 🙂
Mulțumesc pentru interpretare ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce poezie frumoasă, Issa! Și-atât de tristă! 😪
Biată mireasă, fără mire…
😥
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trebuie să vorbească și de ele cineva… 🙂
Mulțumesc frumos, Aura!
ApreciazăApreciat de 1 persoană