Că nu e om să nu fi luat o vitamină
Măcar o dată, doar o dată-n viața lui…
Am crescut cu vitamina C și cu povești despre ea, cum că ne face zei din zmei. Nu știu de alte vitamine din copilărie, nu-mi aduc aminte decât de ceaiul cu lămâie și miere când tușeam și, la nevoie, de vitamina C, gustul acela dulce-acrișor, o bomboană mai ciudată.
În timp am aflat că-s mai multe vitamine. Am descoperit treptat, în cadrul unei culturi generale inerente, că sunt 13 și că sunt de două feluri: liposolubile (A, D, E și K) și hidrosolubile (grupul B-urilor și vedeta, vitamina C).
Și am mai aflat că, atunci când nu ni le mai putem însuși din originea lor vegetală sau animală, le găsim acum în tot felul de variante sintetice.
Dar nu suntem la vreun curs de la Facultatea de Farmacie, ci pe un blog, așa că o să vă spun povestea vitaminei mele: vitamina B-complex.
B de la Bella, o prescurtare frecventă a numelui meu când eram mică; complex – de la complexitatea firii mele. Așa mi-am personalizat-o eu, vitamina mea, după prima întâlnire, legând astfel o prietenie funcțională cu ea.
Cum a fost…? Eram epuizată după o sesiune grea, căci îmi găsisem și un serviciu cu program redus, de unde, pentru examene, puteam să-mi iau doar concediu fără plată. Iar puținii bani pe care îi aveam îi dădeam pe chirie, cursuri xeroxate, pe cafea ca să stau trează și pe iaurturi și covrigi.
Până într-o zi, când am ațipit în metrou și m-am trezit după stația dorită. Dar nu asta a fost o problemă, ci faptul că mi-am dat seama că nu-s în regulă.
Că eram obosită, știam. Dar, parcă dintr-o dată, începuseră să mă doară toate.
Parcă amețeam. Parcă nu mai vedeam nici bine, deși purtam deja ochelari. Parcă eram mai albă, parcă aveam cearcăne, unghiile mi se tot rupeau, capul mă durea de câte ori mă gândeam la el. Tot răceam în mijlocul verii, poate și plămânii mei aveau ceva ascuns; oasele, mușchii, nici nu-mi dădeam seama – poate aveam și reumatism. Începusem să mă gândesc că am din toate câte-un pic, prea semănau cu multe dintre simptomele pe care le mai citeam prin diverse reviste, între două drumuri.
Și-atunci mi-am zis că-i timpul unui medic, să-i dau lui responsabilitatea diagnosticului până să-mi imaginez că am toate bolile din lume…
M-a ascultat cu multă răbdare, era doamna care mă știa de mică și la care mai aveam încă fișă, certându-mă că n-am mai dat de mult pe-acolo, periodicitatea unei vizite la doctor nu s-a inventat degeaba, mi-a spus. Nu cred că e ceva grav, să lucrăm întâi puțin cu imunitatea. În clipa aceea orice m-ar fi făcut să mă simt mai bine m-ar fi convins.
Și mi-a scris pe o rețetă, povestindu-mi și-n cuvinte, cum că să iau, pentru început și după părerea ei, B-complex. Și mai vedem.
Jumătate dezamăgită că n-am nimic serios și jumătate mulțumită că aș putea scăpa așa ieftin, la propriu și la figurat, neavând oricum de ales, am ascultat-o.
Și astfel, după o lună de B-complex, o capsulă cu concentrație mare pe zi, eram ca înainte, ca întotdeauna.
De-atunci, când intuiesc o nouă epuizare fizică sau psihică, numai după ce îmi întreb medicul de familie, căci nu am, ca-n filmele americane, dulăpiorul plin cu medicamente și nici nu cred orice reclamă, iau vitamina mea, așa îi spun deja lui B-complex.
Și, de când știu și de Farmacia La Preț Mic, o farmacie on-line cu vitamine ieftine, comand numai de la ei, cu încredere în preț, timp și curier.
Articol scris pentru #Superblog 2019
Foto – farmacialapretmic.ro
mult succes! cate probe mai sunt? 🙂 cat de frumos le adaptezi si imi imaginez ca nu e usor! cu drag,
ApreciazăApreciat de 2 persoane
31. Adică sînt la proba 11 din 31, vreau să zic.
Nici gînd să fie ușor, pe la construcții am crezut că ramîn cu s(e)chele :))))
Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
wow! 🙂 iti doresc multa inspiratie, imaginatie si rabdare! iti tin pumnii stransi!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tnx again 🙂
Să… plouă cu răbdare, mare nevoie am 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pe mine mă fascinau pastilele alea efervescente-n copilărie. Recunosc, nu prea iau vitamine 😳
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici eu, dar, dincolo de text, e pe bune, am luat B-complex și Magne-B6 de cîteva ori. Numa’ la recomandare, și ăstora mici la fel. Nu așa, să fie :))
În schimb, am o problemă cu vitamina D, dar nu puteam povesti :)))
La fii-mea, mare trend cu D-ul, sa ia copilul zilnic pîn-la 7 ani. Și-a luat, acu-i studentă și-i ok.
La fiu-miu, se schimbase trendul, că nu, chiar făcea rău după unii, nu mai știu detalii. Asa că primii 4 ani i-am dat, apoi pe sărite. Era picătura aia de Vigantol pe zi, unii părinți le dădeau niște pastiluțe infime cu o concentrație mult mai mare, eu am rămas cu picătura, că așa-mi zisese doctorița lor. Doar că siropelul nu prea se mai găsea ca înainte, așa că ultimii 3 ani l-a luat pe sărite serios :))
Netul era pe la începuturile lui în forma de azi și încă nu distingeam știrile, ba-mi părea rău că nu-i dau constant, ba-mi părea rău că i-am dat…
Nu mai știu azi ce modă e la bebeluși cu D3-ul, dar știu că ambii sînt mari acum și ok și nu văd diferența din acest pdv…
ApreciazăApreciază
Nu ştiu nici eu ce modă e. Ştiu o glumă care zice că „am căutat pe net ce boală am după simptome. Şi mi-am dat seama că am murit de câteva zile” 😀
Deci după unii mai bine să nu ştim ce-i mai bine 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ce glumă reală, de-aia nu mai caut eu de ani în domeniu nimic :))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Vitamine și inspiratie până la „finish” și premiere. 🌟🌟🌟
ApreciazăApreciat de 1 persoană
N-ar fi rău, mulțumesc frumos! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu am cam neglijat vitaminele, crezând că nu am nevoie de ele, dar a trebuit să trag consecințele ca să înțeleg că nu este așa.
Baftă!❤🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Baftă și ție!
Mi-aduc aminte iar de vitamina C, cum zicea doctorița să le iau ăstora mici în diverse faze, și pune-te pe căutat ursuleți și dinozauri și toate bazaconiile… și mai luam și eu cîte una :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cand eram mica, mama imi dadea fel si fel de vitamine ca poate m-oi ingrasa si eu la un moment dat, dar nu toate imi placeau…le sfaramam si le aruncam la pasarele….insa preferata mea era vitamina C, acrisoara…efervescenta…. Acum le cam neglijez. In schimb fac mult sport 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) sper să fi avut mîncare pe măsură păsărelele alea, mi le pot imagina…!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am zâmbit citind comentariile. Pe vremea mea era moda uleiului de peste. Le știi?? Capsule roșii. Mi le dădea mama și eu le spărgeam cu drag pe alee, cu piciorul.
Altfel iar ai scris frumos. Mi a plăcut și identificarea cu Bella, dar mai ales cu complex.
Pupici și bafta!!! ♥️😚
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să fie…!
Și eu am zîmbit la al tău, nu le știu sau le-am uitat :)))
Dar cu uleiul ăla, acum vreo doi ani mi-a trebuit pt cel mic, am găsit greu o sticluță infimă, i-am dat vreo două zile, era chiar ulei, lichid, cf instrucțiunilor, și am renunțat, nu-l voia neam. A stat în frigider ceva timp degeaba, apoi m-am enervat și-am zis ori îl arunc, ori îl pun în tigaie, la cît am dat pe el și cît l-am căutat!
L-am pus în tigaie, o dată, ce-i drept și, iată, sînt bine toți :))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană