Rutină

Întîi fb. Acolo cunosc cei mai mulți oameni, dar vorbesc practic cu cei mai puțini. Văd rapid ce mai face pisoiul lui X, cîteva cafeluțe cu steluțe, glumele obișnuite, citatele și motivaționalele pe care nu le mai duc niciodată pînă la capăt, apoi pozele egocentriste. Sînt cîțiva oameni care chiar au ceva de spus ei înșiși, dar n-am mereu norocul ăsta matinal.

Apoi, wordpress. Acolo-i altceva, deși mai sînt pe alocuri și politețuri glamurate și una-două-trei greșeli gramaticale, dar poți conversa. Și cam de fiecare dată își revine și stima mea de sine, gîndindu-mă a infinita oară că, totuși, nu nevoia mea de comunicare e patologică, ci lipsa coechipierilor.

De insta uit în general. Doar așa, să văd ce poze-au mai pus copilu’ și amicii lui sau dacă am chef să mă enervez de dimineață și n-am alte motive la îndemînă, cel descris e garantat. Știu, conflictul dintre generații, dar nu l-am inventat eu.

Arunc un ochi și pe mail, doar ca să mă mai dezabonez de obicei de la chestii neinteresante sau să mai semnez în neștire petiții, sperînd că poate au un sens în alte colțuri ale lumii. Cu skip la „donate”, dac-aș avea zece lei în plus într-o zi ar trebui, în mai toate sistemele, să dau încă cinci ca să se ducă ăia zece, asta e.

Pe reddit mi-l las mereu spre final. Acolo totul e impersonal, dar măcar interesant, mai greu cu umpluturile iar fake-news-urile sînt excluse. Firesc, au moderatori. Și-mi zic a cîta oară-n minte că, pînă la urmă, omului tot îi trebuie ceva ghidaj, cumva, oricum, altfel devine sat fără cîini pe pămînt, libertatea absolută e un mit inutil.

Și, la sfîrșit de tot, mesajele, de orice fel. Singura plăcere sinceră, cînd vorbești cu celălalt direct. Mesaje, adică cuvinte, nu cîntecele, inimioare, pupicei și alte aberații redirecționate, pe care le ignor constant și cu desăvîrșire.

You Tube are regim special, e pentru drumuri. Nimic altceva nu te duce prin București mai ușor spre orice destinație dorită sau nevoită.

Toate cele descrise în timp ce cafeaua reală, de dorit fără incidente, se face singură și numărul de pisici momentane își termină micul dejun și le împrăștii prin casă.

Apoi, pînă începe viața zilei cu pricina, devin stăpîna absolută a unui timp definit, același în fiecare anotimp. Doar gîndurile-s altele mereu.

Cît încă… nu știu.

(foto – bookaholic.ro)

31 de comentarii

  1. Uau ce hărnicuță ești în zor de zi. Eu mă îmbrac cu ochii nchisi, cred că așa mă spăl și pe fata. 🤪😜
    Îmi fac pachetul și am zbughit-o. Ajung la serviciu. Cineva a pus de cafea și mănânc in viteza un sandwich și așteptand cafeaua. Un ochi e pe ceva aplicații, un ochi pe laptop, la wp. Mi se întâmplă să nu înțeleg ce citesc. Uneori o dau cu bățul in balta…

    Apreciat de 1 persoană

  2. Cam la fel se imparte si putinul meu timp liber. Dintre aplicatiile de social media am doar FB si chiar si cu ei ma cam lupt… In ultima vreme au schimbat algoritmul, ma inghesuie cu filmulete despre ce cred ei ca ma intereseaza pe mine. Cateodata o nimeresc, reusesc sa ma prinda, ma uit la vreo prostie de-a lor, ceea ce genereaza un sir nesfarsit de alte filmulete asemanatoare. Si nu stiu cum sa opresc chestia asta, cum sa blochez algoritmul pentru a salva timp… Timp pentru vreun articol serios, pentru pisicutele prietenilor, poze cu plajele lumii, cu prima zi de scoala a copiilor si cate altele…

    Apreciat de 1 persoană

    • Păi depinde de la cine e filmulețul. Dacă e de la vreun amic, unfollow o perioadă pînă se liniștește algoritmul. Dacă e de la vreo pagină, aidoma – unfollow. Dacă e o postare sponsorizată, are niște opțiuni în dreapta sus, ca orice postare, și trebuie bifat „nu mă interesează”, nu mai știu exact cum scrie. Și așa la toate… Succes :))

      Apreciat de 1 persoană

    • Merci de sfaturi, o sa studiez mai in detaliu. Oricum, nu ma intereseaza ce crede algoritmul despre mine… De fapt, varianta in care el e obiectiv si eu nu ma cam sperie… mai bine nu ma gandesc la asta.

      Apreciat de 1 persoană

  3. Dupa cate am (tot) remarcat, atunci cand participantii la traficul virtual (de vorbe) au nevoia (reala sau imaginara) de a-si justifica prezenta in acel spatiu virtual, de obicei „dau vina” pe nevoia de comunicare. Totusi comunicarea nu este o nevoie (un scop in sine), ci doar un mijloc pentru satisfacerea unor nevoi si/sau atingerea unor scopuri. Cel mai probabil este ca, la modul cel mai general cu putinta, manifestarea in spatiile virtuale anonime sa fie determinata de nevoia slujirii si sporirii importantei de sine, ceea ce cred ca, aprioric, nu-i nici de bine, nici de rau… nici macar la nivel de intentie… Binele si/sau raul asociate implicarii in socializarea virtuala se nasc numai ulterior ca efecte secundare ale interactiunilor dintre vorbitori in functie de dinamica sporirii sau diminuarii importantei de sine a participantilor la trafic.

    Apreciat de 1 persoană

    • @Issabela Cotelin – A mea, a ta, a altora… Majoritatea… Intr-o egalitate si-o armonie anonima deplina? Issabela Costelin, vax-albina, dl.Goe… cu nume si prenume , ori doar cu pronume, renume sau pseunonim, nickname sau porecla, absolut tot aceea… Anonimi sadea… unii mai faimosi, altii mai gomosi… altii mai putin. Oricum nicio notorietate nu extrage pe nimeni din anonimat… Cred. 🙂

      Da, spatiul virtual nu devine anonim prin simplul fapt de a-i gazdui pe anonimi si desigur ca nu poate fi asa in mod (likeralmente) personal… Totusi, desi gazduieste unele manifestari publice ale unor (in majoritate) anonimi, el insusi „in persoana”, nu-i deloc mai breaz: HUVACA (Hiperspatiul Universal si Virtual al Anonimatului Clanestin si Amator) ca sa fim putin exhaustivi. 🙂

      Apreciază

    • @Arca lui Goe, că acuma îmi dau seama că vorbesc cu doi Goe, spațiul virtual, bietul, ca și cel real, nu are cum să aibă atributele astea de anonim sau nominal, el e doar public și atît. Noi, ăștia de-l populăm, sîntem ce și cum, exhaustiv vorbind 🙂

      Apreciază

  4. Îmi place mult rutina ta, îmi place cum sunt alese, în ordinea importanţei, toate cele accesate. Când sunt acasă, cafeaua o beau într-o linişte perfectă. Nu vreau să butonez nimic, nu vreau să aud nimic. La muncă e altceva, o mai însoţesc cu un status mai interesant citit pe la alţii.

    Apreciat de 2 persoane

  5. Bună, Issa!
    Pe fb stau puțin de tot. Vorba ta, prea multe inimioare şi mâțe în călduri. Pe IG, tot puțin, deşi pozele sunt faine. Dar pe lângă poze apar tot felul de indivizi libidinoşi. Foarte interesant, toți sunt văduvi şi au cel puțin un copil de crescut! A, şi mai au şi câte 2- 3 profile!
    Cu wordpress-ul mă delectez, e mai normal, dar şi pe aici circulă fantome!
    Restul, doar în scop personal!
    Mi-a plăcut să ştiu ce faci dimineața!

    Apreciat de 1 persoană

    • Bună, eco 🙂 de fapt, mă gîndeam că-n toți anii tineri am urît rutinele de orice fel iar acum am ajuns să le apreciez, îmi dau confortul psihic că totul e ok dacă începe la fel, deși zilele au și neprevăzut; important e ca mîine dimineață să pot face același lucru 🙂
      Dar n-am mai spus și asta, sigur cine simte la fel subînțelege 🙂

      Apreciat de 2 persoane

  6. Da, dar pe mine ma cunoaste (si) conu’ Zaharia, de la unspce februarie… 🙂 poti sa-l intrebi…

    Intrucat nu mai prididesc sa-mi sporesc importanta de sine sau de mine (ca anonim, dar n-are a face) vin cu un citat din Eminescu (marele Eminescu, care n-a reusit sa ajunga si el anonim, anonimatul ca si neanonimatul fiind o chestie de destin nu de asumare) care zice la un moment dat: „Totu-i praf. Lumea-i cum este si ca dansa suntem noi. „… Intrucat relatia de asemanare este tranzitiva, simetrica si comutativa, asta in semna ca si lumea este cum suntem noi, buaoara spatiul virtual precum cei ce-l populeaza. Dar intrucat nu voi sa fiu banat prematur pe blogul tau nu pot sa nu recunosc ca Galileo ca da, e cam nenatural sa asignezi atributul anonimitatii unui spatiu si deci ca aveti dreptate. 🙂 si in acelasi timp sa ma mir (nu stiu ca cine) de unde am inceput si unde am ajuns cu joaca noastra intermediata de dorinta de comunicare.

    Apreciază

    • Pai nu, mi-am facut un cont din niste litere alandala, ca greu gasesti nume neluate, si apoi te inscrii tu in ce comunitati vrei. Sint si la canalul romanesc, si pe la aww, normal day in russia si inca citeva. Dar stirile romanesti de pe reddit fac, crede-ma. Un singur fake-news n-am vazut de aproape doi ani.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.