O Linie dreaptă, bine definită,
Văzu-ntr-o zi un Cerculeț
Și, calculîndu-i gradul de ispită,
Îi zise algoritmul cel isteț:

– Vino în raza mea de acțiune,
Să-ți demonstrez amorul integral
Sau, cum de obicei se spune,
Facem un curs opțional!

Cu pașii încă segmentați,
Naivul Cerculeț pe linie păși
Dar fură cam necalculați,
Că sferic în curînd se rotunji.

Luînd un marker, Linia decise:
Eu tai Triunghiul și rămîn la bază,
De unghiurile compromise
Pe mine nu mă mai interesează.

Se duse Sfera la Trapez,
Plîngîndu-se de raza prea extinsă.
– Și ce să-ți fac, căci eu creez
Doar perimetre, nu o arie pretinsă.

Se duse Sfera și la Piramidă
Să i se plîngă recte din aulă.
– Și ce sînt eu, mama Omidă,
Zise și dînsa, n-am nici o formulă.

Și trista Sferă cu conturul deformat
Căzu atunci în Con de umbră
Și-n nouă luni trasă un Cuboid curat
Într-o profană Geometrie sumbră.

… Iar Linia, văzîndu-l că-i perfect,
Îl vru în manual la formele rămase
Și strînse ipoteze și ceru expert,
Pe schema vechii indolențe crase.

– Tîrziu ca rezolvarea să o schimb,
Concise Sfera, vom fi paraleli;
Deși eu sînt în spațiu și tu-n timp,
În Matematică nu îți permiți greșeli.

(foto – daniilgaucan.wordpress.com)