Caii mei de pe pereți
S-au plictisit
Să pască vise verzi.

Cică să-i duc într-un hambar
Să roadă,
Cu dinții lor necăutați de dar,
Pereți de lemn măcar.

Mă cert cu ei
Rînjesc la mine,
Sînt mulți, abia îi țin în frîu,
Decît așa desfrîu
Mai bine-i urc la margine de gînd
Și le dau liber
Rînd, pe rînd, pe rînd.

Și îi socot,
Cu visurile lor,
Cu tot,
Cocori în zbor…

( foto – tomato.to)