Caii mei verzi

Caii mei de pe pereți
S-au plictisit
Să pască vise verzi.

Cică să-i duc într-un hambar
Să roadă,
Cu dinții lor necăutați de dar,
Pereți de lemn măcar.

Mă cert cu ei
Rînjesc la mine,
Sînt mulți, abia îi țin în frîu,
Decît așa desfrîu
Mai bine-i urc la margine de gînd
Și le dau liber
Rînd, pe rînd, pe rînd.

Și îi socot,
Cu visurile lor,
Cu tot,
Cocori în zbor…

( foto – tomato.to)

16 comentarii

  1. Ei, da, asta mi-a placut. Nu neaparat caii si verdeata peretilor, dar metaforele au fost inspirate si jocul de cuvinte reusit. Chiar si rima, ocazionala, mi-a fost pe plac. Iar poezia are cursivitate si sens. Dar ce m-a uns la inima, e ca am perceput-o ca pe o justificare a precedentei, care din cite am inteles, a fost excellenta 😆 😆 😆

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.