Și iată chipul unui alt sfîrșit,
Ca ziua de afară în care se întîmplă.

Nimic în juru-ți neobișnuit,
Pisica ți se mîngîie la fel de tîmplă.

Un soare care iese lent și mare,
Aceleași frunze în castanul ruginit,

Un gînd căzut din mers pe o cărare,
Un guguștiuc pe blocul răsărit

Din parcul unde ieri stăteai senin
Pe lemnul băncii devenite mit

În timp ce restul lumii e același plin
De glasul vrăbiuțelor din nou trezit.

Și înțelegi plat și subit
Că guguștiucii vor cînta și ei la fel

Ca-n parcul vechi și îndrăgit
Și de pe-un bloc nou și tembel.