Radiografia unui sfîrșit

Și iată chipul unui alt sfîrșit,
Ca ziua de afară în care se întîmplă.

Nimic în juru-ți neobișnuit,
Pisica ți se mîngîie la fel de tîmplă.

Un soare care iese lent și mare,
Aceleași frunze în castanul ruginit,

Un gînd căzut din mers pe o cărare,
Un guguștiuc pe blocul răsărit

Din parcul unde ieri stăteai senin
Pe lemnul băncii devenite mit

În timp ce restul lumii e același plin
De glasul vrăbiuțelor din nou trezit.

Și înțelegi plat și subit
Că guguștiucii vor cînta și ei la fel

Ca-n parcul vechi și îndrăgit
Și de pe-un bloc nou și tembel.

15 gânduri despre „Radiografia unui sfîrșit

  1. Dar parcă plinul de glasul vrăbiuțelor nu-i niciodată prea plin şi prea mult. De fapt e unul din plinurile plăcute care hrănesc sufletul. Frumoase versuri, dar şi pisica ce se scarpină „la fel de tâmpă” (astfel am citit inițial 🙈😂). Zile binecuvântate!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.