Sînt,
în singurătatea mea,
și fericită,
și nefericită,
căci aș fi vorbit
cu toți oamenii Pămîntului
despre orice.

Dar oamenii Pămîntului
nu vor să schimbe idei cu mine,
ci altele,
de neschimbat
în rău sau în bine.

Și-atunci
… m-apropii de pietre și tac,
cum zicea un poet
mare și iubit
care
nici el n-a reușit.

Doar că el a reușit
să vorbească cu sine
mult mai frumos decît mine.