În ziua cînd…

În ziua cînd ne-am regăsit
A fost potop de neoprit.

Crispate fulgere greblau
Cerul de care se-agățau.

Trăsneau locul unde cădeau
Și noaptea-n care se lăsau.

Dansau în aer stropi ca-n horă
Și ceasu-ncremenise-n oră.

Cînd tunete acopereau cuvinte,
Vorbeam în gîndul ce nu minte.

… Într-un tîrziu, cînd totul s-a sfîrșit,
Pămîntu-n două iar s-a împărțit.

10 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Poteci de dor spune:

    A plouat tare azi, aici. Versurile astea au venit ca o completare frumoasă.

    Apreciat de 2 persoane

    1. La mine a plouat demult. Dar, clar, mai plouă din cînd în cînd, sîntem o țară cu climat temperat 🙂

      Apreciază

  2. Nautilus spune:

    Mai curge poate un râu peren. Și apa lui tot din ploi vine; nu?

    Foarte frumoasă poezie. Scuzați-mi comentariul.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Din contra, mulțumesc pentru el, pentru comentariu. Și, mai ales, pentru idee.

    Apreciază

  4. Se-ntâmplă ades în sufletele noastre să fie potop. Dar apa este folositoare și acolo, curăță tot ce-i impur.

    Apreciat de 1 persoană

    1. 🙂 întotdeauna.

      Apreciat de 1 persoană

    1. Îți sună bine…
      Și-un like pentru intuiție masculină 🙂

      Apreciază

    2. papagigli spune:

      Eram convins ca nu te voi dezamagi in privinta intuitiei 😉

      Apreciază

    3. :)))))))) s-a nimerit!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.