Bunicii mele

Pe tine te-am iubit puțin mai tîrziu, dar cît pentru tot timpul posibil la un loc.

Nu chiar de la primele mele vacanțe, pentru că mă puneai să fac treabă, în loc să stau numai prin sat și pe dealuri, trebuia să fac și curat prin casă și prin curte…

Am măturat curtea mare și curtea mică, pentru că venea cineva, sau pentru noi, c-așa-i frumos, pînă cînd a ajuns tot pămînt și buruieni.

Și buruienile le-am tot plivit pentru pui, găini și ce mai erau an de an, pe care după aia le mîncam, pînă cînd n-au mai fost nici păsări, nici voi, am rămas doar eu.

Am frecat, spălat și șters paharele din vitrina din holul mare de atîtea ori, că azi n-a mai rămas nimic din ele, nici măcar holul… Am schimbat atîtea hîrtii în atîtea sertare, știi, hîrtiile alea albe de le-aduceam din București și mai furam din ele să mai scriu și eu cînd m-apuca, în timp ce lumea punea ziare… și nici sertarele nu mai sînt.

S-au dus, și paharele, și dulapul, și sertarele, nu de cît le-am curățat eu, ci de vreme, că așa se duc toate lucrurile la un moment dat. Se termină cu ele. Și cu oamenii se termină, dar ei, unii dintre ei, cum ai fost tu, bunica mea, îți rămîn și după sfîrșit.

Banii pe care mi-i dădeai în plus, pe lîngă cei pe care mi-i dădeați împreună, de fiecare dată înainte să plec cu cursa aceea de dimineața, de la ora patru jumate, cînd era frig afară în orice anotimp și abia se crăpa de ziuă.

Preotul din sat pe care bunicul îl dădea afară pe o poartă și tu-i făceai semn să intre pe cealaltă, pe furiș, să-și facă și el treaba.

Pisicile pe care le mîngîiai pe-ascuns cu mine și mă lăsai să le iau în camera mea, știai și te făceai că nu, pentru că aveai un suflet bun, tare bun.

Vreo vecină sau femeie din sat, le ascultai mereu, le ajutai mereu cum puteai.

„Să nu știe tata”, tata, adică bunicul, era parola pentru toate astea, numai că tata știa tot și s-a făcut o viață că nu știe, am aflat mult, mult mai tîrziu…

Pe tine am învațat crescînd să te iubesc. Dar cel mai mult și pentru veci te-am iubit atunci cînd am fost și eu femeie și-am ajuns și mamă. Atunci am văzut altfel toată lumea din jur, toată viața mea, a ta, a noastră.

Primeai orice, dădeai orice, iertai orice, treceai peste orice. Erai mereu acolo, știi, prezența aceea nevăzută căreia numai cînd n-o mai ai îi simți aripile îngerești, umărul pe care poți să-ți plîngi toate spusele și nespusele.

Pentru ca eu să exist, a trebuit să se facă cum că tu erai foarte tînără și orfană, de război, și încă ne-bunicul meu să te zărească și să-și spună că ești tot ce-i trebuie, apoi să te ia din satul tău și să te ducă în al lui, departe. Unde să te lase într-o curte, cu încă ne-străbunica mea, altă minune de femeie, și să plece la rîndul lui la alt război, din care nu aveai de unde să știi dacă se va mai întoarce… S-a întors și restul e istorie adevărată, pentru că, uite, eu exist acum.

Ai fost și-ați fost bunicii din cea mai frumoasă poveste din lume, pentru că-i a mea. Nu sînt ca voi, nu simt că am chiar smerenia ta și chiar mîndria bunicului meu în fața vieții și a morții, dar atît mi-aș dori, să las cumva, cîndva nepoților mei încă nenăscuți o infimă picătură din același sentiment de absolut pe care îl trăiesc eu știind că voi ați fost.

19 gânduri despre „Bunicii mele

  1. Doamne, ce minunăţie de text! Ai răscolit amintiri care stau lipite de sufletul meu. Mulţumesc Cerului, le am încă pe ambele bunici. Dar amintirile cu cea de la ţară în putere, dându-mi bani pe lângă cei daţi la comun, cu ea venind de la câmp, cu ea spunând „las, nu trăbă să ştie el toate ielea” îmi sunt aer curat şi haină de ploaie prin viaţă. Acum e tot mai mică, nu mai poate, eu sunt egoistă, mă tot rog la timp, dar cred că aşa e în firea noastră, să fim egoişti în faţa timpului.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Frumos omagiu adus bunicilor tăi. Nu am talentul tău, dar îmi permiți să subscriu?
    O iubesc pe bunica ta. Dar și pe a mea. La oraș fiind, aveam cu totul alte sarcini. Aranjam zilnic ciucurii covoarelor, ciuguleam scamele, frecam în chiuvetă, cu peria, batistele fierte, mestecam vara câte o jumătate de oră salata de vinete ca să fie spumoasă, băteam primăvara, cu telul, spuma de căpșuni sau de zmeură. Plus că fugeam să-i iau câteva țigări Carpați de la tutungerie (nu erau un pericol pe atunci) sau antinevralgice de la farmacie. In bucătărie nu aveam voie să pun mâna, așa că m-am măritat fără să știu să gătesc. Distracțiile ei târzii erau jocul de remmy cu niște vecini și dezlegarea rebusurilor, unde era mare specialistă. De la ea am învățat să cos, să cârpesc ciorapi pe pahar sau pe bec, să tricotez ori să croșetez. Dar da. La povestea cu pisica ne asemănăm. Și cu banii dați lunar, la pensie. 😦
    Veșnică să le fie amintirea.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Vă răspund amîndurora, Potecuță și Albinuță, că prea semănăm. Bunicile noastre adică, dar și noi, că le-am avut și le iubim încă.
    Și, citind ce spuneți și voi, și Ina, mă gîndeam că, poate, de fapt, e o epocă anume-n toate astea… Un stil de viață, caractere anume… Fără să fiu foarte nostalgică după, căci, dacă n-am avea tehnologia de azi, n-am putea schimba aceste amintiri și păreri, a fost un fel de-a fi al oamenilor pe care, cu mintea de acum, nu l-aș mai vrea înapoi, dar și fără de care nu aș fi ce și cum sînt azi.
    Și, vorba voastră, am fost norocoase că le-am avut. Aveam și am încă prietene care nu au „țară” și bunici…
    Să le fie amintirea veșnică. Căci dorul nostru e.

    Apreciază

    1. A fost o vreme când Potecuța mă declara Bunicuță. Vremea a trecut, eu am avut cam doi ani pauză de blog și relația nu a continuat. Ne-am schimbat și nu mai semănăm. Știi că eu sunt cea care dă cu bățul în baltă, nu? Demonstrez chiar acum. Îmi asum.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.