Liderii și „lanternele”

Era una dintre pasiunile adolescenței mele să prind pe stadion vreun derby dintre vreun lider și-o „lanternă”.

Învățam, pe neștiute, mult din meciurile acelea.

Vedeam lîncezeala cu care jucau de obicei primii clasați. Mă rog, dacă era Steaua îi ziceam „degajare” în loc de „lîncezeală”.

Toate meciurile începeau cam așa, invariabil. Cu pase moi între deja campionii care parcă dormeau pe teren. Cu disperarea și agitația celor de pe ultimul loc, în funcție de ce scor aveau nevoie ca să rămînă-n liga-ntîi (divizia A…).

Pe la mijloc se echilibra mai mereu. Primii se mai trezeau, ultimii nu mai sperau.

Apoi, inevitabil, disperările ultimului sfert de oră, în ovațiile sau/și huiduielile galeriilor.

De destule ori se întîmplau și minuni. Minunile iau mereu numele care ne trebuie nouă. La ei, la „lanterne”, se defineau prin golurile din ultimele minute.

Alteori, picau în B. Un tur și-un retur, cîțiva ani, o viață. Cu demnitate sau înjurînd și scuipînd pe teren.

Nici campionii oricărui moment n-au avut vreodată contract pe veci cu primul loc.

C-așa-i în sport, ca-n viață, tipare peste tot, doar că-n sport, spre deosebire de viață, orice fault e sancționat pe loc iar fair-play-ul e legiferat pînă devine trăsătură de caracter. Cel puțin a liderilor adevărați, care nu joacă nici măcar un amical cu îngîmfarea campionilor momentului. Sau a unei „lanterne” veritabile, care și-a asumat greșelile unui campionat și, din ele, o viziune nouă asupra următorului.

(foto Gabi Balint – eusunt12.ro)

36 de comentarii

  1. Determinare, zgirci! Meciurile erau aranjate si atunci cind nu erau aranjate. 😉 De fapt aranjamentele incepeau inainte sa-nceapa campionatul, cind toate talentele lanternelor erau aspirate de cele doua premiante securisto-ceausiste. Un Rapid si-o U.Craiva au fost singurele care-au mai scos capul, da-n rest, era o totala vasalitate, ordonata de la centru.

    Apreciază

  2. Mi-ai adus aminte de un meci Steaua Olimpia (cred) in care Marcel Raducanu dribla toata lumea inclusiv colegii! Steaua a pierdut. Acasa! Meciuri trucate!
    Nici in viata nu-i altfel toti purtam o masca a ceea ce dorim sau ar trebui sa fim!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Sunt nulă la fotbal. Am aflat chestii noi.
    Tot ce îmi amintesc e că mâncam ca studentă la cantina Dinamo și, apoi, ca salariată civilă în Institutul ce cercetări al armatei plăteam 5 lei pe lună pentru Steaua. Să le fie de bine.

    Apreciat de 1 persoană

    • Vrei să-ți mai spun? Mi-am rugat viitorul fost soț să mergem la un meci. Pentru experiență. Prin 71. Nu am priceput nimic. Nu știam că se schimbă porțile. Nu distingeam tricourile. Nu cunoșteam niciun jucător. Am încercat să mănânc semințe de floare (pentru prima dată în viața mea) și să ascult la un tranzistor din apropiere unde erau explicate fazele. Am ratat tot, dar am înțeles de ce părinții mei nu se uitau la meciuri. Semăn cu ei. Sorry

      Apreciat de 1 persoană

    • :)))) genial! :)))
      Să-ți spun și eu un secret, exact ca tine atunci mă uit eu azi la orice partidă, nimic nu îmi mai spune absolut nimic…!
      Și, de fapt, la orice sport, nu-mi place nici unul și țin din principiu cu naționalele sau cu românii, citindu-le scorurile prin presă!
      … Cum ne schimbăm cîteodată…! Nu de porți sau de tricouri :))

      Apreciat de 2 persoane

    • Mie îmi place tenisul. Și fotbalul îmi place, dar la ce jucăm noi nu m-aș uita. Mă mai uit la campionatele mondiale și europene, ălea care se țin din 4 în 4 ani. La tenis, m-am uitat la câteva partide de-ale Simonei Halep. Îmi place fata.

      Apreciază

    • Și pe tenis l-am adorat. Am jucat vreo trei ani, long time ago, îmi cumpărasem o rachetă Pluto și-apoi una, Neptun, le țin încă minte, și nu mai era nimeni ca mine 🙂
      Dar acum nici măcar la tenis nu mă mai uit, nici măcar întîmplător. Cu Simona n-am cum să nu țin, axiomatic, bravo ei, nu reușesc mulți într-o viață ce a reușit ea 🙂

      Apreciază

    • Chestia e că la nivelul la care e ea se și joacă bine, nu te uiți doar ca să ții cu a noastră ci și vezi un tenis de calitate. Adică e plăcut de privit. Bine, eu nu am televizor, adică cablu, pe care l-am reziliat cu ani buni în urmă, că-l plăteam efectiv degeaba. Dar m-am uitat la unele meciuri după ce s-au jucat. Și nu mi-a părut rău (indiferent de rezultat). La fotbal, e cu dus și întors: echipele de vârf joacă fain, dar dacă au adversari slabi se menajează, se odihnesc, joacă strategic. În plus, te poți uita două ore la un meci fără să vezi gol. La tenis ai satisfacția punctelor câștigate (de o parte și de alta). Nu te uiți, ca la fotbal, în gol, adică fără să vezi golul. 😀

      Apreciază

    • Faptul că tenisul nu are o durată fixă de timp îl face iarăși ceva mai incitant decât fotbalul. Aparent, mintea omului preferă surprizele în locul rutinei. 🙂

      Fotbalul ar fi super dacă ar dura mai puțin și ar fi mai sportiv. Astăzi totul e o super-afacere. În tenis mai vezi chestii faine. Bine, eu nu mă uit, m-am uitat la câteva partide de-ale Simonei, și nici mare microbist nu sunt. Dar așa, din fotoliul meu de spectator scump la vedere, cam asta cred. 🙂

      Apreciază

  4. Interesant din microbisti ne transformam in ”pasiv microbisti”. Nici nu mai tinem cu nimeni… 😛
    ”Lanternele” isi asuma esecul si greselile unui campionat, iar campionii nu devin inganfati… Faultul si fairplayul – lectii de viata. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.