În timp ce pămîntul se-nvîrtea

Venea din oraș, cam plictisită, cînd s-au întîlnit în tramvai. Au coborît și-au mers împreună o parte din drumul spre casă, vorbind aiurea.

Îl privea din cînd în cînd cu coada ochiului. De aproape patru ani, de cînd terminaseră școala, se mai întîlniseră de cîteva ori, tot întîmplător, prin stații, prin cartier, fiecare într-un alt drum. Fuseseră prieteni în școală. Prietenie din aceea de copii care învață ce să facă cu cuvintele și sentimentele, cu tot. Nu fusese foarte îndrăgostită de el, părea el destul pentru amîndoi ca să i se mai pară și treaba ei, dar îl plăcuse mereu și, mai ales, îi plăcea siguranța în care se simțea în preajma lui. Știa că poate să facă și să spună ce vrea, să ceară orice și oricînd, să vină, să plece… el era acolo pentru toate. Și-i era prea bine și suficient așa, ca să se mai gîndească vreodată altfel la el.

… Și-acum îl privea pe furiș, nedumerită, simțindu-se pentru prima oară altfel, o stare care făcea ca băiatul atît de cunoscut de lîngă ea să-i pară brusc străin.

Vorbele parcă-i ieșeau și ele altfel decît de obicei, imagini vechi cu dorințe noi pe care încerca, supărată aproape, să le nege, se-mpleteau în mod ciudat în seara de toamnă care se lăsa, frumoasă și imperturbabilă.

Se chinuia aproape să regăsească siguranța de odinioară, în el, în ea, în jur, în orice, și nu era nicăieri. Nici măcar în banca aceea din curtea creșei, pe care o știa atît de bine, și unde îi duseseră pașii. Unde se așezaseră să mai vorbească puțin.

Dar nu mai vorbea nici unul dintre ei, doar luna răsărise necruțătoare și lumina și ea curioasă pămîntul.

… Și, într-o liniște care dura deja de-un timp imemorabil, i-a simțit mîna cuprinzîndu-i umărul și chipul aplecîndu-i-se spre al ei. Știa ce-nseamnă, știa ce voia el, știa ce voia ea, voia și ea din tot sufletul ei acel sărut… Și-a ridicat ochii și i-a-nfipt în ai lui, căutînd cu mirare un ultim cine știe ce bizar răspuns… Lungi și interminabile clipe, pînă cînd, dintr-un reflex vechi și uitat, venit spontan și împotriva a tot ce trăia în acel moment, l-a-mpins ușor în spate, dorindu-și cu o disperare parcă știută finală acel sărut în ciuda respingerii. Ar fi vrut atît de mult ca el să o facă împotriva voinței ei, alt sentiment nou și cu care nu se prea descurca…

… Însă, simultan cu gestul ei, i-a văzut brațele căzînd pe lîngă corp cu vechea renunțare totală la orice și-a cuprins-o o furie aproape de neînghițit. Îi veniseră brusc în minte grămezi de întîmplări uitate în care delicatețea aceea a lui, aceeași mereu, pe care nu avea cum să o-nțeleagă încă – și pe care o definise-atîta timp cu totul altfel – o enervase la fel de tare, și, plină de un fel de ciudă, și-a tras o linie.

Poate altă dată… i-a spus tot ea, într-un final, ca să dea o formă tăcerii.

Nici tu nu știi… a fost răspunsul lui, tot lung, tot defensiv.

Și încă cîteva cuvinte apoi, banale, despre liceu.

Niciodată, noi nu putem fi niciodată o pereche… țipau gîndurile ei, supărate, în timp ce pleca.

Și n-au fost. Aveau optsprezece ani amîndoi și, fără să știe nici unul, nu aveau să se mai vadă nici măcar întîmplător.

… Cîteva zeci de ani.

Iar pe îmbrățișarea aceea restantă i-a dăruit-o soarta după acei zeci de ani, pe o stradă oarecare, într-o întîlnire tot întîmplătoare oarecare, după cîteva cuvinte schimbate politicos. S-a trezit strînsă puternic în brațe într-un sentiment absolut de recunoaștere că toate sînt la locul lor, că nu-i nevoie de nimic în plus și-n minus nicăieri, că așa e viața. O siguranță veche că totul e bine, a fost și va fi. Oricum va fi.

A stat cuminte-cuminte de data asta, nemișcată chiar, pînă s-a terminat. A vrut să zică ceva, bineînțeles, dar, pentru prima oară în poveste, a reușit să tacă la timp. Un alt la-revedere apoi, probabil definitiv și absolut neimportant. Și un regret imens, un singur regret în toate, acela de a nu ști dacă, cum și cînd i-ar putea mulțumi și-n ce cuvinte.

Pentru tot, dintotdeauna.

21 de gânduri despre „În timp ce pămîntul se-nvîrtea

Adăugă-le pe ale tale

  1. …badea-n brate ma stringea.
    De m-ar fi strins si mai mult
    Mama, ce mi-ar fi placut!
    Asa e si-am mai spus-o. Daca nu fortezi nota, esti luat de fraier. Daca fortezi, esti luat de bruta. Concluzia la care am ajuns, dupa indelungate cercetari, e ca mai bine sa ma creada bruta, decit riscul de-a fi luat de fraier 😉 Losing self respect is not an option for me 😆

    Apreciat de 1 persoană

    1. Evident ca e mai mult, mult mai mult, dar nici importanta legaturii trupesti nu poate fi minimalizata. Ca daca ar fi, nu i-am mai da atita importanta si ne-am pune-o din mers, fara retineri, ezitari, perceptii si prejudecati. Cam ca nordicii 😉

      Apreciază

    2. N-am fost în Nord niciodată. N-am cunoscut nordici, nordice, nimic. Prietenele mele de azi au ajuns pînă-n Olanda, cel mai departe.
      Singurul loc din care-i cunosc sînt Peer Gynt și Nora – Casa cu păpuși. Mi i-am imaginat mereu înalți, slabi, blonzi cu ochii albaștri și triști și neapărat foarte frumoși…
      Prin ultimii ani am văzut cîteva filme norvegiene, făcute de regizori autohtoni… Maxim cinci că mi-a fost de-ajuns, nu le mai știu numele. Căci m-au impresionat cam prin sensul descris de tine, de-aia mi-am și adus aminte.

      Apreciat de 1 persoană

    3. Nu stiam acest aspect al junglei. 😆
      Dar hai sa te initiez intr-ale sexului, ca deja nu se mai poate. 😛
      Sexul este o necesitate, fie ca-ti convine au ba. Lipsa sexului te poate conduce spre spitalul 9, daca esti ceva mai colerica si in „Bumbac si Deflorare” am dat exemplul care mi-a marcat studentia 😆
      Inca din vremuri imemorabile ( 😆 ) oamenii, minati de acel spirit de posesiune, au atasat sexul, in mod inseparabil, anumitor sentimente, imprimindu-i stigmatul imoralitatii pentru a putea fi hulit de morali autodeclarati. Dar decizia le viza doar pe oame, ca pentru ei continua sa fie la liber, ca vorba-ceea, legea nu se aplica si celor ce-o impun 😉
      Si pentru ca pacatul (femeiesc) sa poata fi luat la pietre, biserica, ce-a plina de barbosi onanisti, bulangi si pedofili, a introdus in cartile „sfinte”,restrictii de fut, doamnelor, ca orice razvratita sa poata fi casapita in numele Barosanului.
      E, cam asta e vrajeala cu sex-ul la care nordicii n-au pus botul, intrucit Odin era, probabil, hermafrodit si le-a dat liber si vikingelor, intelegindu-le necesitatile, nu doar vikingilor si dorintei lor de babardeala barbara 😆

      Apreciază

    4. Înțeleg, la vikingi e un fel de „Freelove” a lui Depeche.
      … Separat de părerea bisericilor lumii, dacă sexul rămîne inseparabil atașat acelor sentimente de care spui și tu, nu e nici o problemă și nu-i nevoie de spitale. Doar cînd e separat intervin spitale, morgi, poliție și orice mai e nevoie.

      Apreciază

    5. Well, nu sunt convins ca e asa cum spui. Majoritatea femeilor de astazi sunt lipsite de reticente si inhibitii. Iar cele care par a fi inca stapinite de acele idei preconcepute, doar par a fi. Incet, dar sigur, sexul a devenit ceea ce este, nu ceea ce vor unii sa fie. Femeia actuala e mult mai emancipata si mai independenta decit cele de acum citeva zeci de ani. Niciun a propos, ti-o jur 😆

      Apreciază

    6. Banal are și o conotație de ieftin, neimportant, devalorizat, lipsit de originalitate. Ori eu nu cred că ăsta-i cel mai inspirat mod de a caracteriza o legătură trupească dintre doi oameni. Care-i ceva foarte intim, foarte frumos și foarte profund. Devine banală când noi devenim rutinați și ajungem s-o facem ca niște roboți. Sau ca animalele. Da, și eu cred că pe doi oameni îi poate lega și altceva în afara sexului, dar nu cred că sexul ar trebui privit ca o banalitate, la fel cum nu cred că acel altceva (care-i leagă pe oameni) este banal. Da, facem dragoste în fiecare zi, săptămână, lună etc, în funcție de vârstă. 🙂 Chestiunea e așa: un om obișnuit se trezește, se uită la orizont și spune: e un alt răsărit de Soare. O banalitate, l-am văzut deja de atâtea ori până acum, știu deja ce este, i-am pus eticheta potrivită, l-am băgat în sertarul lui și am plecat mai departe. Un pictor se trezește, se uită la orizont, observă frumusețea acelui răsărit unic de Soare și creează un tablou minunat. E o diferență de perspectivă.

      Pentru mine sexualitatea nu este ceva banal.

      Apreciat de 1 persoană

    7. Corect. Doar că relația descrisă de tine e unilaterală. Avem un om obișnuit și un pictor în fața aceluiași punct de referință, static, banal dar/și indispensabil.
      Ca să fie perfect, ar trebui schimbat elementul doi în așa fel încît să aibă și el perspective. Și, atunci cînd perspectivele s-ar potrivi, ar fi alt… răsărit de soare zilnic.
      Cînd și dacă ar ajunge și el în sertar… nu știu 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: