Gaudeamus Igitur

Nu știu ce-i trece ei prin cap acum. Ce visează, ce așteaptă, ce-o să fie. Sau nu știu tot și așa trebuie să fie, ea e ea și eu sînt eu și azi nu-i timp și loc de cînd aveam aceeași vîrstă. O să mă gîndesc mîine la asta…

Arhivă personală

Azi mi se-nvălmășesc în minte numai amintiri cu ea. Așa de-amestecate, unele, că trebuie să țip la ele, să se-așeze.

Cînd era mică. A fost un copil destul de cuminte și ascultător, eu citeam cărți de creșterea copilului și eram cam speriată, ea, liniștită, creștea oricum. Cum remarcase și taică-su, „citești ziaru-n timp ce plînge”… Un singur cusur avea: fuga. Tare mult îi plăcea să fugă, oriunde, oricînd îi venea. Și-așa am fugit după ea pe străzi după străzi, prin tot parcul, de la un capăt la altul și înapoi, prin alte orașe, pe cîmpuri, peste tot. Și erau și singurele momente în care, cînd reușeam s-o prind, își primea controversata palmă la fund, pornită din epuizarea mea fizică totală, de obicei. Dar a trecut.

Ziua cînd a mers prima oară singură pe-afară, și-apoi toate celelalte de după. Cîteva săptămîni mi-a luat să percep că nu mai e mînuța ei în mîna mea, că mîna mea e goală (nu mult, ce-i drept, că a urmat o altă mînuță), că vorbesc singură pe stradă. Mi-am dat seama după privirile cîtorva trecători și m-am repliat rapid. M-am obișnuit și cu asta.

Arhivă personală

Perioada aceea a negației absolute, apriorice, a tot. Vreun an, doi, în care mă gîndeam zilnic că parcă eu n-am fost așa supărată pe lume cînd aveam anii ei. Așa cred, nu mai am pe cine să-ntreb… Se trezea zicînd „nu”, mai spunea cîțiva, cu orice ocazie, și ieșea din casă trîntind ușa cu un ultim „nu”, pînă venea. Iar eu zîmbeam, închideam ușa încet după ea și plîngeam… Și, cum a venit, s-a dus și asta.

Anii de liceu, în care ai încredere totală în copilul tău dar n-ai în ce o înconjoară… Au trecut și ei cu mult bine, cu ajutorul parcă al întregului univers, ca să-i fie cum și i-a dorit.

Arhivă personală

Și-acum… mă uit la ei, la clasa lor, la curtea liceului, la grupurile formate între ei și mă gîndesc că eu am aflat deja că de azi încolo viața îi va despărți, împărți, reîmpărți în cele patru zări, în ciuda a orice. De azi încolo încep să afle și ei.

Nu știe, nu știu, nu știm ce urmează. Știm doar că s-a terminat pentru totdeauna cu un ritm și cu unele obiceiuri anume și că încep altele.

Arhivă personală

27 de comentarii

  1. Cind imi aduc aminte de gaudeamusurile mele, m-apuca regretele. Nu in legatura cu scoala, ca mie scoala mi-a placut cam cit scarlatina, ci in legatura cu activitatea extrascolara din timpul scolilor. Ca daca fiu-meu, studentul, mi-ar fi facut mie ce le-am facut eu alor mei, cred ca mi-as fi dat demisia din pozitia de tata, obtinuta cu sudoare si efort. 😆
    De fapt gaudeamusul lui fiu-meu a fos singurul, ca p-al meu il serbasem prin discotecile Litoralului si sincer, nu l-as schimba cu al lui, care a fost ca ciorba fara ardei iute. Si fara tuica. 😉 De, alte timpuri, alti subiecti, alte paranghelii.
    Dar revenind la postul de fata, felicitari fetei tale si tie, c-ai sustinut-o!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Oare îți amintești reacțiile mamei tale la absolvire? Vezi că roata se întoarce.
    Fiecare vrea să depășească trecutul creând noi amintiri.
    Îți doresc ca fata ta să aprecieze tot ce ai făcut. A mea, aproape a uitat. Exagerez.
    ”Bucurați-vă, așadar”

    Apreciat de 1 persoană

    • Adevărat. Doar că nu știu dacă din indiferență sau din decență. Înclin spre a doua variantă. Singurul gest ”drăgăstos” al tatălui meu era acela de a ne bate/înfoia pernele înainte de culcare. 😦

      Apreciat de 1 persoană

    • Timpuri, moduri de exprimare. Și eu m-am tot gîndit la asta, văzîndu-i pe cei mici și tot din jurul lor.
      Cred că teama comunistă de a nu vorbi, de a nu spune ce simți și ce gîndești s-a impregnat în toată viața noastră de atunci.

      Apreciat de 1 persoană

  3. Bună dimineața ! 🙂
    S-a încheiat o ETAPĂ a VIEȚII ! 🙂
    Urmează ALTA 🙂
    apoi ALTA:) 🙂
    și- apoi ALTA 🙂 🙂 🙂
    și în FINAL se face BILANȚUL ! 🙂
    La MINE,
    PRIMA etapă s-a încheiat în 1965 🙂
    a DOUA etapă în 1969 🙂 🙂
    http://aliosapopovici.wordpress.com/2013/09/23/
    a TREIA etapă în 1972 🙂 🙂 🙂
    http://aliosapopovici.wordpress.com/2012/08/27/
    a PATRA etapă în 1987 🙂 🙂 🙂 🙂
    http://aliosapopovici.wordpress.com/2012/08/14/
    iar ANUL acesta, în luna AUGUST,
    cu ajutorul Sfintei TREIMI

    voi ANIVERSA un VEAC de la ÎNCHEIEREA etapei a DOUA !!! 🙂 🙂 🙂
    http://absolventi1969.wordpress.com/
    Doar GÂNDURI de bine și sănătate și
    FELICITĂRI pentru ” Gaudeamus igitur” !!! 🙂 🙂 🙂
    Alioșa ! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.