Coletul

Stăteam. Nu făceam chiar nimic cînd am auzit soneria. M-am repezit spre ușă. Am deschis.

Nimeni. Nici un zgomot pe scară. Cînd am vrut să închid, m-am împiedicat de-un pachet. Nu prea mare, nici prea mic. Cred că fusese alb. Acum era prăfuit și murdar.

Ciudată chestie, mi-am zis. Avea pe el semnul fragil – un pahar desenat. L-am ridicat și am simțit ceva straniu, ca o ultimă zbatere, în mine. Nerăbdătoare, m-am dus în sufragerie. L-am mai privit o dată, circumspectă, înainte de-a-l desface.

Într-un colț, jos, tipărit, mic, scria made in my mind. Dedesubt, o semnătură. Am recunoscut-o. Curioasă, l-am cercetat mai departe. Pe partea de deasupra avea ștampilele tuturor oficiilor poștale din lume. Pe toate scria data, locul și return.

Bine, dar de ce la mine…? Nu m-am mirat mult timp. La expeditor era adresa mea. În grabă, uitasem să scriu ceva și la destinatar

Mai rămînea să văd ce e înăuntru.

Am deschis, cu puțină teamă, cutia, după ce-am tăiat sforile care înconjurau pachetul. Ca niște gratii maleabile, mi-a trecut fugar prin gînd…

În fața mea, măreț, luminos, aproape-adevărat, a apărut un vis. Și doar o clipă am avut timp să mi se pară așa. Încă era cald și, chiar dac-avea aripile rupte, nu părea zdrobit; dar eu am înțeles că e mort.

… Uitasem de el, uitasem cînd l-am fabricat. Era primul pe care-l primeam înapoi. Acum știu ce-am greșit. I-am dat drumul prea repede în lume, tînăr și necopt.

Stau și mă gîndesc: să judec întîmplarea ca pe o înfrîngere sau doar un accident? Accident pornit de la o neatenție stupidă, pentru că în perioada aceea, îmi amintesc, aveam multe pe rampa de lansare, majoritatea rodate în zboruri scurte, prețurile pe piața mondială erau ridicate, cereri și oferte – imense, fabricanți – o mulțime. Și m-am grăbit.

… De fapt, îmi amintesc din ce în ce mai mult, vrusesem să-l păstrez pentru mine. L-am sustras controalelor și, oarecum ilegal, l-am înregistrat pe numele meu. Mai făcusem și altădată așa, cu alte vise. Le dădeam apoi drumul mai pe furiș și toate și-au găsit o finalizare rezonabilă…

Dar de moartea acestuia mă găsesc vinovată și asta nu mă lasă rece. Îmi trebuie doar o programare cu taxă de urgență la orice birou al Realității Imediate, e unul peste drum, sper să rezolv în cîteva ședințe.

25 de gânduri despre „Coletul

  1. Initial, fiind infometat dupa o piscina prelungita si inaintea unui gratar baban, citisem „cotletul”, ceea ce, sincer, stirnise in mine un interes major. 😉 Mai apoi am crezut ca ai gasit si tu, in fata usii, o cutie cu un copchil, ca asa da bine-n filme si interesul mi-a scazut in intensitate. Dupa care am intrat intr-o ceata totala pina sa ma dumiresc unde bateai.
    Iar acum pot spune ca eu nu mi-am relizat niciun vis intrucit visez cam tot ce e irealizabil. 😆 De exemplu, mai acum citiva anisori visam sa cumpar clubul Dinamo. Ei bine, nici nu l-am cumparat, nici n-o sa-l cumpar, dar nici nu ma mai framinta. 😆
    Am mai visat, acum fo … multi ani, sa ma „aleg”, contra cost, senator, dar cind mi-am vazut posibilii colegi, mi s-a taiat visul de la radacina iar pofta s-a stins cu aceeasi repeziciune cu care ma-nvaluise.
    E, si tot asa 😆

    Apreciat de 1 persoană

    1. Nu m-am trezit bine, dar de la prima vedere pot să-ți răspund că n-aș putea scrie un text cu o denumire atît de non-literară, „Cotletul”, nici dacă m-ar alege gratis ministra învățămîntului!
      Neața :))

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.