Stăteam. Nu făceam chiar nimic cînd am auzit soneria. M-am repezit spre ușă. Am deschis.

Nimeni. Nici un zgomot pe scară. Cînd am vrut să închid, m-am împiedicat de-un pachet. Nu prea mare, nici prea mic. Cred că fusese alb. Acum era prăfuit și murdar.

Ciudată chestie, mi-am zis. Avea pe el semnul fragil – un pahar desenat. L-am ridicat și am simțit ceva straniu, ca o ultimă zbatere, în mine. Nerăbdătoare, m-am dus în sufragerie. L-am mai privit o dată, circumspectă, înainte de-a-l desface.

Într-un colț, jos, tipărit, mic, scria made in my mind. Dedesubt, o semnătură. Am recunoscut-o. Curioasă, l-am cercetat mai departe. Pe partea de deasupra avea ștampilele tuturor oficiilor poștale din lume. Pe toate scria data, locul și return.

Bine, dar de ce la mine…? Nu m-am mirat mult timp. La expeditor era adresa mea. În grabă, uitasem să scriu ceva și la destinatar

Mai rămînea să văd ce e înăuntru.

Am deschis, cu puțină teamă, cutia, după ce-am tăiat sforile care înconjurau pachetul. Ca niște gratii maleabile, mi-a trecut fugar prin gînd…

În fața mea, măreț, luminos, aproape-adevărat, a apărut un vis. Și doar o clipă am avut timp să mi se pară așa. Încă era cald și, chiar dac-avea aripile rupte, nu părea zdrobit; dar eu am înțeles că e mort.

… Uitasem de el, uitasem cînd l-am fabricat. Era primul pe care-l primeam înapoi. Acum știu ce-am greșit. I-am dat drumul prea repede în lume, tînăr și necopt.

Stau și mă gîndesc: să judec întîmplarea ca pe o înfrîngere sau doar un accident? Accident pornit de la o neatenție stupidă, pentru că în perioada aceea, îmi amintesc, aveam multe pe rampa de lansare, majoritatea rodate în zboruri scurte, prețurile pe piața mondială erau ridicate, cereri și oferte – imense, fabricanți – o mulțime. Și m-am grăbit.

… De fapt, îmi amintesc din ce în ce mai mult, vrusesem să-l păstrez pentru mine. L-am sustras controalelor și, oarecum ilegal, l-am înregistrat pe numele meu. Mai făcusem și altădată așa, cu alte vise. Le dădeam apoi drumul mai pe furiș și toate și-au găsit o finalizare rezonabilă…

Dar de moartea acestuia mă găsesc vinovată și asta nu mă lasă rece. Îmi trebuie doar o programare cu taxă de urgență la orice birou al Realității Imediate, e unul peste drum, sper să rezolv în cîteva ședințe.