Stăteam. Nu făceam chiar nimic cînd am auzit soneria. M-am repezit spre ușă. Am deschis.
Nimeni. Nici un zgomot pe scară. Cînd am vrut să închid, m-am împiedicat de-un pachet. Nu prea mare, nici prea mic. Cred că fusese alb. Acum era prăfuit și murdar.
Ciudată chestie, mi-am zis. Avea pe el semnul fragil – un pahar desenat. L-am ridicat și am simțit ceva straniu, ca o ultimă zbatere, în mine. Nerăbdătoare, m-am dus în sufragerie. L-am mai privit o dată, circumspectă, înainte de-a-l desface.
Într-un colț, jos, tipărit, mic, scria made in my mind. Dedesubt, o semnătură. Am recunoscut-o. Curioasă, l-am cercetat mai departe. Pe partea de deasupra avea ștampilele tuturor oficiilor poștale din lume. Pe toate scria data, locul și return.
Bine, dar de ce la mine…? Nu m-am mirat mult timp. La expeditor era adresa mea. În grabă, uitasem să scriu ceva și la destinatar…
Mai rămînea să văd ce e înăuntru.
Am deschis, cu puțină teamă, cutia, după ce-am tăiat sforile care înconjurau pachetul. Ca niște gratii maleabile, mi-a trecut fugar prin gînd…
În fața mea, măreț, luminos, aproape-adevărat, a apărut un vis. Și doar o clipă am avut timp să mi se pară așa. Încă era cald și, chiar dac-avea aripile rupte, nu părea zdrobit; dar eu am înțeles că e mort.
… Uitasem de el, uitasem cînd l-am fabricat. Era primul pe care-l primeam înapoi. Acum știu ce-am greșit. I-am dat drumul prea repede în lume, tînăr și necopt.
Stau și mă gîndesc: să judec întîmplarea ca pe o înfrîngere sau doar un accident? Accident pornit de la o neatenție stupidă, pentru că în perioada aceea, îmi amintesc, aveam multe pe rampa de lansare, majoritatea rodate în zboruri scurte, prețurile pe piața mondială erau ridicate, cereri și oferte – imense, fabricanți – o mulțime. Și m-am grăbit.
… De fapt, îmi amintesc din ce în ce mai mult, vrusesem să-l păstrez pentru mine. L-am sustras controalelor și, oarecum ilegal, l-am înregistrat pe numele meu. Mai făcusem și altădată așa, cu alte vise. Le dădeam apoi drumul mai pe furiș și toate și-au găsit o finalizare rezonabilă…
Dar de moartea acestuia mă găsesc vinovată și asta nu mă lasă rece. Îmi trebuie doar o programare cu taxă de urgență la orice birou al Realității Imediate, e unul peste drum, sper să rezolv în cîteva ședințe.
Cu tehnica de azi cred că poți să-l resuscitezi. Acum… contează și cât timp a fost în moarte clinică: la ce-ar mai folosi un vis cu creeru’ terci?!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
… Mda, nu știu, poate pentru piese de schimb…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sper sa ti se returneze doar acest vis neimplinit, insuficient maturizat. Oare are sanse sa fie revigorat!?
Succes!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu, dar în timp am aflat că important e să existe, orice vis. La foc continuu 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Biet vis rătăcitor. S-a întors, într-un târziu acasă, dar înfrânt.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😦 se mai întîmplă…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Initial, fiind infometat dupa o piscina prelungita si inaintea unui gratar baban, citisem „cotletul”, ceea ce, sincer, stirnise in mine un interes major. 😉 Mai apoi am crezut ca ai gasit si tu, in fata usii, o cutie cu un copchil, ca asa da bine-n filme si interesul mi-a scazut in intensitate. Dupa care am intrat intr-o ceata totala pina sa ma dumiresc unde bateai.
Iar acum pot spune ca eu nu mi-am relizat niciun vis intrucit visez cam tot ce e irealizabil. 😆 De exemplu, mai acum citiva anisori visam sa cumpar clubul Dinamo. Ei bine, nici nu l-am cumparat, nici n-o sa-l cumpar, dar nici nu ma mai framinta. 😆
Am mai visat, acum fo … multi ani, sa ma „aleg”, contra cost, senator, dar cind mi-am vazut posibilii colegi, mi s-a taiat visul de la radacina iar pofta s-a stins cu aceeasi repeziciune cu care ma-nvaluise.
E, si tot asa 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu m-am trezit bine, dar de la prima vedere pot să-ți răspund că n-aș putea scrie un text cu o denumire atît de non-literară, „Cotletul”, nici dacă m-ar alege gratis ministra învățămîntului!
Neața :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce-i rau cu „cotletul”? Ce mi-e mesageria, ce mi-e carmangeria? 😆
ApreciazăApreciază
Nu știu, o fi bun, dar nu sună așa, romantic, cum să zic :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici colet nu-mi suna romantic. Daca-ti doreai romantism si nu doreai sa renunti la colet, puteai intitula postul, Colette 😆
ApreciazăApreciază
„Pachetul” ce-are?!?
ApreciazăApreciază
„Întoarcerea visului pierdut”, na.
ApreciazăApreciază
Ei, da! Ma duce putin cu gindul la … Rembrandt, dar are o alta incarcatura emotionala in comparatie cu insipidul „colet” 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Intoarcerea visului ratacitor” 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trebuie să fie și altele, vechi și noi. Poate le-ai depozitat undeva și așteaptă să le ștergi de praf sau poate le-ai trimis și au ajuns cu bine la destinație. Chiar și la noi, cei care te urmărim.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
O să mai caut prin draft-urile sufletului…
Mulțumesc frumos! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Returnat, dorit, tanar, necopt, mort, cu parere de rau… Ce destin au si visele. Mi-a placutttt. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoasă radiografie, așa-l văd și eu mai bine…!
Te pup cu drag, zi bună!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uff. Tu ai facut-o asa frumoasa. Noi te citim, meritele-s ale tale. Cu drag, 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤ ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oare el ar mai vrea să fie readus la viaţă? S-ar acomoda pe lângă celelalte?
Foarte fain textul, m-a pus pe gânduri, mă întreb pe unde colindă ale mele…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
🙂 nu știu ce gîndesc visele, o iau din loc rapid cînd sînt gata. Le e frică de filosofi, că le-nchid în vreo cușcă, să le disece :))
Dacă afli ceva, dă de știre 🙂 ❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Well, fără echivoc s-a întors cu și pentru un motiv. Ai putea să îl creezi din nou, într-o versiune mai bună. Ce zici?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Well, la reciclare nu m-am gîndit… 🙂
ApreciazăApreciază