Despre intuiție

Dacă ne-am lua după Google și Facebook, tăticul Einstein ar fi, practic, autor de citate…

… Omul bun și frumos e bun și frumos oricînd, chiar și cînd, de exemplu, e morocănos sau cînd aveți controverse, iese întotdeauna ceva din ele. Oricum, continuă.

Mi-e drag tare de oamenii simpli, calzi, comunicativi și veseli. Dar, na, uneori parcă nici eu n-am chef să vorbesc despre orice. Iar unii rîd atît de-ntruna, că e clar că nu-i rîsul lor.

Mi-e drag și de oamenii aparent reci. Un om tăcut nu-i obligatoriu unul care n-are ce discuta cu tine sau nu meriți atenția lui. Așa e el, mai introvertit, mai selectiv… și numai cine-a spart astfel de ghețari știe cît de bine e de multe ori în spatele unei aparențe care nu e mască.

Dar cum știi cînd omul e bun și frumos sau nu, oricum ar părea el la prima vedere…?

După cum te simți în preajma lui.

Sînt unii de se uită așa urît la tine, că-ți cad lucruri din mînă sau te-mpiedici de orice. Și sînt unii de se uită așa urît la tine că-ncepi să rîzi cu lacrimi, întrebîndu-te, tare sau în gînd, ce-ai mai făcut.

Uneori abia schițezi un zîmbet la o glumă foarte reușită a cuiva, alteori rîzi pînă și cînd ți-aduci aminte de un banc răsuflat al altcuiva.

Uneori te simți stingher într-o mare de cunoscuți, alteori – acasă lîngă un străin.

Cît te chinui uneori să-ntreții o conversație cu cineva și cum curge de la sine, alteori, cu altcineva!

Uneori cauți trei ore o formulă de salut potrivită și, cînd găsești, parcă tot nu sună cum trebuie, alteori nici nu-ți dai seama cînd sau dacă l-ai salutat pe celălalt, deja vorbiți de-ale voastre.

Omul bun și frumos, dacă nu te uiți tu-n ochii lui, ți-i caută el pe-ai tăi. Îl știți p-ăla cu căutătura numai într-o parte sau pe deasupra ta…? Run, Forest, run. Dar, dacă te-a privit, rămîi.

Adică intuiția. Un as din mînecă dat de univers pe mîna căruia nu pierzi niciodată nici un joc.

Sigur, toate astea în măsura în care fiecare credem despre noi înșine că sîntem același om bun și frumos. Căci n-am văzut încă pe nimeni să zică despre el însuși contrariul și nu știu dacă Einstein a zis ceva și despre asta…

(foto – psihologiadeazi.ro)

34 de comentarii

  1. Eu recunosc, am o „problemă”. Nu ştiu dacă e intuiţie sau ce e, dar pentru mine contează într-o proporţie foarte mare acea primă privire. Mi se întâmplă ca aia să decidă aproape în totalitate relaţia cu persoana din faţa mea. Am păţit să mă lipesc în secunda doi de acel om şi să rămână aşa, să vorbim de-ale noastre imediat şi timpul nu mi-a demonstrat că m-am înşelat.
    Şi am păţit ca dacă acea primă privire să fie ca o barieră, să nu mai pot trece nicicum peste, să rămână o relaţie cu multe politeţuri şi atât. Nu aş crede că e vorba de acea primă impresie care nu ar trebui să conteze, e vorba fix de ce sau cum simt atunci când întâlnesc o persoană prima dată.

    Apreciat de 1 persoană

    • La exact aceeași senzație m-am referit și eu, potecuță, și de cîte ori am trecit peste, indiferent de motive, am luat plasă. E, după mine, greșit să o ignori, zicînd că orice.
      Bine, cînd n-ai de ales, cu vreun șef momentan sau orice, mai vezi la fața locului :))) că trebuie să ne-ncadrăm și-n societate, dar măcar ne ferim pe noi înșine de ce nu ne trebuie.

      Apreciază

    • Am păţit asta cu o persoană care cumva s-ar presupune că ar trebui să îmi fie apropiată. Nu pot. Prima dată când ne-am întâlnit şi am făcut cunoştinţă a îngheţat sângele în mine când m-a privit. Şi de atunci ne-am văzut de zeci de ori. Nu pot trece peste, orice ar zice, orice-ar face. Şi nu e o persoană rea, cel puţin nu cu mine. Dar eu nu mai pot face niciun pas spre ea.
      Mă întreb, nu cumva impresia aia prima mă împiedică? Şi nu ar trebui să trec peste? Nu ştiu. Eu nu mai pot.

      Apreciat de 1 persoană

    • Că te împiedică, e clar. Dar că ar trebui sau nu să treci peste… nu pot eu să-ți răspund… Uneori îți e confirmată prima impresie peste zeci de ani, alteori de alții, alteori niciodată. Dar, dacă e foarte important cu tine, vorbește cu cineva despre, asta știu sigur cît de mult înseamnă 🙂

      Apreciază

  2. O fi avut Enstein capul plin de circumvolutiuni, dar eu nu prea agreez intuitia. Poate si pentru ca-mi lipseste, dar in mod sigur pentru ca iti poate crea imagini false. Religia ar fi unul din exemple, ea fiind absolut intuitiva, la origini. 😉 Un alt exemplu, ca tot suntem dupa alegeri, sunt alegerile 😆 unde intuitia a dat gres de cele mai multe ori. 😉

    Apreciază

  3. Eu de obicei mă feresc să-l contrazic pe Einstein. 🙂

    Deseori nu-i atât o chestie de om bun/om rău cât una de simpatii/antipatii. Nu neapărat că omul ăla ar fi rău la modul general, ci poate nu-i compatibil cu tine. Dar întotdeauna e o chestie de intuiție.

    Apreciază

    • Aldusescule ai dat in mintea lui Einstein. 😆
      Nu-nteleg cum de nu te feresti sa ma contrazici si pe mine. 😆
      Compatibilitatea nu e apanajul intuitiei, ci o constatare bazata pe analiza, deci, gindire. 😛

      Apreciază

    • Voiam să-i răspund și eu, mai delicat puțin 🙂 că, (și) după mine, intuiția e una și afinitățile – alta. Nu cred că-s bazate atît pe gîndire, cît pe chimie și ele. Dar, cînd simți inexplicabil că omul e rău, dacă ai ocazia afli în timp că nu te-ai înșelat. În schimb poți avea cea mai firească relație de respect reciproc cu cineva cu care nu ești compatibil, chiar vă puteți completa într-un proiect oarecare momentan, funcție de context.

      Apreciază

    • Orice informatie receptionata de senzorii nostri e analizata, tot asa si compatibilitatea sau, cum spui tu, chimia. 😉 Cum poti afirma ca esti compatibila cu o persoana pe care n-o cunosti si cu care n-ai intrat in contact? 😉

      Apreciază

    • Esti rastalmacitoare. 😆 Cine-a spus ca te-ar interesa? Te-ntreb cum te poti considera compatibila cu cineva pe care nu-l cunosti 😛

      Apreciază

    • N-ați cunoscut niciodată persoane în preajma cărora să vă simțiți inconfortabil, fără ca ele să fie, obiectiv vorbind (și din prisma relațiilor cu alte persoane), rele? Adică, nu intuiția că tipul e dubios (sau tipa), ci intuiția că între voi n-o să poată merge nimic, niciodată? Că n-o să vă înțelegeți bine, că relațiile de job o să fie o continuă încleștare șamd.

      Apreciază

    • Înțeleg ce vrei tu. E complicat, trebuie să derulez mult(e) înapoi. Dar, din moment ce, la prima gîndire, am scris cum am scris (intuitiv…?), probabil că nu sau nu prea, altfel mi-ar fi rămas.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.