Relevant titlul, nu?, dar hai să spun, dac-am început.

Naivă, principială și idealistă toată viața mea, am vrut mereu, în căutarea tatălui pierdut, un prieten bărbat, acea prietenie protectoare absolută, fără implicații amoroase.

Nu reiau bîjbîilelile adolescenței și ale primei maturități, am mai povestit fragmente prin articole. O să vorbesc azi despre celelalte, cele de-acum, despre oameni de aceeași vîrstă cu mine care, tot după mintea mea, ar fi trebuit să aibă ceva înțelepciune. Și ioc.

P-ăștia nu i-am căutat eu, s-a nimerit, sînt oameni pe care îi cunosc de-o viață sau aș fi putut, foști colegi de clasă, de bloc, de cartier. O bucurie a regăsirii sub furcile caudine ale unui trecut mai mult sau mai puțin comun, în care vrei să spui atîtea, cine-ai fost, cine erai, dacă ești cine-ai fi vrut, un drum liber spre intimitate și împărțiri de experiențe…

… Cu finaluri dezastruoase. Unul m-a dat gratis pe-o Barabă divorțată ce se plîngea că-i trebuie musai bărbat și de care individul însuși povestea ce perversă e; în ochii altuia nici nu pot să mă uit, că știu din terțe părți că nevasta-l minte și oricum interpretează greșit lucruri explicite; altu’ a ales, pentru liniștea casei probabil, părerea nevestei, păcalită de sclipiciurile facebook-ului, în defavoarea gîndirii proprii, adevărul oricum e relativ, ducă-se naibii; altu’, prea politic, prea în partea opusă totuși, deja începuseră să moară alte conversații; încă unu, duplicitar, adică-i pupi pe toți egal, deși știi bine că nu merită toți, l-am „ajutat” eu să „aleagă” mai repede; cîțiva încă în ceață, dar nu mai contează, nu e ceața mea, că nu mă mai implic, mi-a trecut idealul din acest pdv ca o boală grea. Noroc că mai am și altele. Idealuri, nu boli.

Ce-am vrut eu, știu exact. Dar… ce vor bărbații care se prefac adepții prieteniei deschise și totale, dar de fapt doar își umplu golurile, frustrările sau plictiselile proprii…?

În rest, toți tăticii din cartier sînt amicii mei, cu toți soții prietenelor mă înțeleg perfect și rîdem pîn-la lacrimi de toate sau dezbatem probleme serioase, mergem împreună oriunde. Și printre foștii colegi de care vorbeam am cîțiva amici frumoși tare, la care țin mult, îi respect și le simt respectul. Și vorbim despre cîte-n cer și pe pămînt.

Dar nu intimități. Că nu a mers la mine niciodată sau că nu merge în general, asta nu mai știu.

(foto – cuvintecelebre.ro)