Ideal pierdut în noaptea… sau prietenia asexuată dintre cele două sexe

Relevant titlul, nu?, dar hai să spun, dac-am început.

Naivă, principială și idealistă toată viața mea, am vrut mereu, în căutarea tatălui pierdut, un prieten bărbat, acea prietenie protectoare absolută, fără implicații amoroase.

Nu reiau bîjbîilelile adolescenței și ale primei maturități, am mai povestit fragmente prin articole. O să vorbesc azi despre celelalte, cele de-acum, despre oameni de aceeași vîrstă cu mine care, tot după mintea mea, ar fi trebuit să aibă ceva înțelepciune. Și ioc.

P-ăștia nu i-am căutat eu, s-a nimerit, sînt oameni pe care îi cunosc de-o viață sau aș fi putut, foști colegi de clasă, de bloc, de cartier. O bucurie a regăsirii sub furcile caudine ale unui trecut mai mult sau mai puțin comun, în care vrei să spui atîtea, cine-ai fost, cine erai, dacă ești cine-ai fi vrut, un drum liber spre intimitate și împărțiri de experiențe…

… Cu finaluri dezastruoase. Unul m-a dat gratis pe-o Barabă divorțată ce se plîngea că-i trebuie musai bărbat și de care individul însuși povestea ce perversă e; în ochii altuia nici nu pot să mă uit, că știu din terțe părți că nevasta-l minte și oricum interpretează greșit lucruri explicite; altu’ a ales, pentru liniștea casei probabil, părerea nevestei, păcalită de sclipiciurile facebook-ului, în defavoarea gîndirii proprii, adevărul oricum e relativ, ducă-se naibii; altu’, prea politic, prea în partea opusă totuși, deja începuseră să moară alte conversații; încă unu, duplicitar, adică-i pupi pe toți egal, deși știi bine că nu merită toți, l-am „ajutat” eu să „aleagă” mai repede; cîțiva încă în ceață, dar nu mai contează, nu e ceața mea, că nu mă mai implic, mi-a trecut idealul din acest pdv ca o boală grea. Noroc că mai am și altele. Idealuri, nu boli.

Ce-am vrut eu, știu exact. Dar… ce vor bărbații care se prefac adepții prieteniei deschise și totale, dar de fapt doar își umplu golurile, frustrările sau plictiselile proprii…?

În rest, toți tăticii din cartier sînt amicii mei, cu toți soții prietenelor mă înțeleg perfect și rîdem pîn-la lacrimi de toate sau dezbatem probleme serioase, mergem împreună oriunde. Și printre foștii colegi de care vorbeam am cîțiva amici frumoși tare, la care țin mult, îi respect și le simt respectul. Și vorbim despre cîte-n cer și pe pămînt.

Dar nu intimități. Că nu a mers la mine niciodată sau că nu merge în general, asta nu mai știu.

(foto – cuvintecelebre.ro)

21 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

    1. Si ce? E un raspuns la un text al unei prietene de pe fb, care zice ca merge. Si eu – ca nu 🙂

      Apreciază

    2. papagigli spune:

      Pai eu asteptam sa dau de idealul nocturn. Adica idealul pierdut in noapte zici c-ar fi prietenia platonico-virtuala dintre sexe? Sau cum? Ca daca e, eu ma declar a fi un ideal nocturn inca nepierdut. 😆

      Apreciază

    3. Scuze dacă te-a derutat cuvîntul „noapte”, probabil conducîndu-te axiomatic la inversul teoriei susținute de mine :))) Oricum la vîrsta noastră prietenia aia platonică se consumă ziua, că noaptea stai cuminte acasă.
      Sau nu pricep eu, că azi nu mi-a sunat ceasul :))

      Apreciază

    4. papagigli spune:

      Nu stiu, zau, ce ceasuri iti suna tie si cind, dar stiu ca in cazul de fata se aplica modelul economic „cerere si oferta” Relatia asta n-a dat gres niciodata si cu siguranta nu va da gres nici in situatia nocturna de care discutam. 😆

      Apreciază

    5. Pragmatism masculin 🙂

      Apreciază

    6. papagigli spune:

      Te-ai fi asteptat la un altfel de pragmatism din partea unui mascul? 😛
      Spune-mi si ma operez, o dau dracu de masculinitate! 😆

      Apreciază

    7. :)))) nuuu, o să devin mumia aia ecologică ce n-are așteptări de la nimic în viață, pentru zenul personal!

      Apreciază

    8. papagigli spune:

      Nu te impacienta, soro! Feminitatea pentru mine e ca animalul de companie. Ma-nebunesc dupa ea, da’ sa-o vad la altii. 😉
      Oops! Nu la altii, la altele 😆

      Apreciază

    9. Incurabil :))))

      Apreciază

  1. Amalia spune:

    Observ de aici că ai mulți amici și ești sociabilă. Dar, de ce îți mai trebuie încă unul special, când ne ai pe noi? 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Nu-mi mai trebuie, că n-are cum să fie :)) Acum știu. Ce căutam eu mereu era sentimentul acela părintesc de prietenie și protecție părintească pe care să le simți, numai cine n-a avut tată știe ce înseamnă lipsa asta și cît durează ea. Și, dacă vorbesc acum, e pentru că și eu am aflat tot vorbind cu alții și citind, nu știi niciodată pe cine ajută un gînd spus al tău.
      Majoritatea avem rămășițe nerezolvate din copilărie care se răsfrîng asupra întregii noatre vieți, de multe ori fără să știm, cel puțin pînă cînd le conștientizăm 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    2. Amalia spune:

      Adevărat, indiferent cât de maturi emoțional și fizic suntem, carențele copilăriei nu ne părăsesc.

      Apreciat de 1 persoană

    3. Și chiar vă am, să știi că am găsit cîteva suflete foarte frumoase aici 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    4. Amalia spune:

      🥂

      Apreciat de 1 persoană

  2. Poteci de dor spune:

    Cred că tocmai asta e „problema”, căutăm uneori ceea ce e imposibil de oferit, în cazul de faţă idealul tatălui. Poate dacă ai fi căutat doar un prieten, ar fi fost mai uşor de găsit, cum ai şi spus că s-au găsit exemple.

    Apreciat de 1 persoană

    1. E mai lung și mai complicat, unii, de exemplu, îți ghicesc vulnerabilitațile și profită maxim de ele pe cont propriu, nu comun. Etc. Dar, cum zici tu, asta era „problema”, abia acum, după atîția zeci de ani, văd așa lucrurile și e și trist și bine 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  3. Aldus spune:

    E clar că unii iubiți pot să-ți fie prieteni. Întrebarea, adevărata întrebare (Take this, Shakespeare!) este dacă există prietenie autentică (cu o persoană de sex opus) care să excludă amorul.

    E interesant, știi? Că mă gândesc la un prieten bărbat, deci de același sex cu mine, față de care nu simt vreo atracție erotică, eu nefiind pe invers, și cu care pot discuta intimități. Am zis intimități, nu vulgarități. Deci da, cu persoane de același sex se poate. Dar cu persoane de sex opus? Hmm…

    Apreciat de 1 persoană

    1. Shakespeare, întrebarea am pus-o înaintea ta (cel puțin acum, aici, așa) și am și răspuns: nu 🙂
      Și de intimități, parcă, am specificat…

      Apreciază

    2. Aldus spune:

      Dar cu prietene poți discuta intimități? Și dacă da, de ce cu bărbați-prieteni nu? Că dacă cu femei da dar cu bărbați nu, atunci pe undeva-mi dă cu virgulă. Înseamnă că nu mai e prietenie adevărată. Că prietenia adevărată n-ar trebui să țină cont de diverse opreliști ca sexul, nu? 🙂 Dacă-i prietenie păi e prietenie, ar trebui să nu-ți impună limite de subiecte abordabile, indiferent că partenerul tău de dialog e animal, femeie sau bărbat, cât timp ți-e prieten! 🙂

      În fine, încă nu m-am edificat, e doar o întrebare. O să mă gândesc la ea pe viitor.

      Apreciază

    3. Gîndește-te. Eu mi-am încheiat cercetările în domeniu, verdict clar, fără drept de apel, cu… executare. Să-mi spui dacă și cînd ai noutăți 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.