Uneori mai e și-așa. Văd la Mega un… pateu, nu știu cum să-i zic, nou, la juma de volum dar la fel ca alea cu mere și dovleac. Care-s 2.99. Îl iau, mă duc la casă, era 6 lei că era la kil, îi zic că nu-l vreau și îmi cade din mînă frumusețe de cafea fierbinte, abia luată și ea.
Cheamă casiera și pe ăla cu cardul, că am refuzat un produs, și pe o altă femeie cu mopul, coada mormăie, eu tac chitic, iau restul și ies. Pun afară ce mai rămăsese din cafea pe o chestie si vine o rafală de vînt și-mi ia paharul cu totul.

Cafeaua… are și ea istoria ei. O luasem cu 5 min mai devreme dintr-un magazin care tocmai se închidea și unde întrebasem cît costă o pagina color printată, care era 3 lei, față de 1.50, cît e la colțul blocului meu (aveam multe, pentru o temă de școală), și-atunci i-am zis să-mi dea măcar o cafea. Pe care mi-a dat-o bombănind, cu cheile în mînă…

Concluzionînd, am rămas aseară doar cu cei doi covrigi, de care uitasem și pe care i-am regăsit acum în rucsac. Buni de drum în zi de sărbătoare.