Scurtă analiză pe text a iubirii

„Greu este amorul, grea este iubirea/dar mai grea ca toate este despărțirea”…

Maneaua asta, că nu știu cum să-i zic și nu-i găsesc sursa pe google, mi-a rămas în minte din adolescență, cînd o comentam, supărată, ceva de genul că, dacă a fost o iubire frumoasă, și despărțirea trebuie să fie frumoasă, pe măsură, de comun acord, de ce să fie grea…

Acum, lăsînd naivitatea vîrstei la o parte, m-aș lua-ntîi de „ca”-ul ăla. Dar poate că pe vremea aia era corect să pui „ca” în loc de „decît” la comparativele de inferioritate și de superioritate. Habar n-am, așa cum n-am habar acum de ce toate jurnalele mele vechi sînt, pînă în clasa a zecea, pline de „vroiam”, în ciuda genialelor mele comentarii literare, copiate de o generală și-un liceu, și a olimpiadelor de română. Sau poate „ca”-ul e dovada apartenenței la vreo manea prematură, cum spuneam, ăia nu prea țin cont de gramatică.

Apoi, observ azi și repetiția. „Greu”, totu-i greu, negru, gri, inutil, cine de ce-ar vrea ceva greu în viață, cred că acum treizeci de ani nu exista noțiunea iubirii ăleia de semeni care te face să zbori pe pămînt, pînă la zborul final în universalitatea aia, zice-se, cu rost.

Ca să nu mai zic că nu face distincție între amor și iubire, virgula le dă un raport de egalitate inechitabil.

Și „dar”. Conjuncție coordonatoare adversativă. Adică „greu” versus „greu”…? Trebuia să fie „iar”, trebuia să fie o continuare firească a ideii, o concluzie, o logică, un silogism eventual…

Deși, în paranteză și-n mare secret spus, iubirea e orice, numai logică nu.

(foto – http://www.mujerhoy.com)

33 de gânduri despre „Scurtă analiză pe text a iubirii

  1. Poate n-o sa-ti vina sa crezi, dar in privinta iubirii suntem pe aceeasi frecventa. E irationala, atunci cind e sincera. Numai ca tema asta e prea usoara pentru niste experti ca noi 😆
    Intrebarea ar fi, poti iubi (ma refer la acelasi tip de iubire), doi barbati in acelasi timp si cu aceeasi intensitate? Adicatelea, casatorita fiind ai un amant. Si ce-i de condamnat, iubirea fata se amant (care-i involuntara, deci irationala, dupa cum spuneam) sau sexul cu sotul care devine un gest calculat? E, acum sa te aud! 😉

    Apreciat de 1 persoană

    1. O să te dezamăgesc… Una dintre ele nu-i iubire, ci responsabilitate, iar faptul că simți o responsabilitate implică maturitatea emoțională.
      Și încă: orice amant(ă) devenit(ă) consortul celui/celei ce i-a fost amant(ă), în cazurile rare cînd ajung acolo, va ști mereu subconștient de unde a plecat 🙂 E nașpa, crede-mă, oricum s-ar termina.

      Apreciază

    2. Nu ma dezamagesti … aproape deloc 😆 La „naspa” n-ajunsesem, dar e de discutat. Nu cred insa ca pot adera la acea maturitate emotionala. Sexul fara sentiment l-as numi, in cazul de fata, virtutea inertiei. 😉 Si asta doar la femei, ca la barbati sexul e posibil indiferent daca sentimentul exista au ba. 😉 Mai mult, nici societatea nu-i condamna asa cum condamna o femeie care executa acelasi fut imprastiat. 😆

      Apreciază

    3. Din păcate. Dar, în ochii unei femei inteligente minim, sînt condamnați aprioric, ceea ce, pentru un bărbat care se respectă cît de cît, contează.
      Restu-s pleavă, și unii, și altele.

      Apreciază

    4. Nu sunt, tu, pleava. Sunt oameni cu alte vederi. 😉
      Dar la chestia cu minima inteligenta te contrazic. Nu ajunsesem, impreuna, la concluzia ca dragostea-i oarba si lipsita de logica? Eu am intilnit femei inteligente care treceau cu vederea ceea ce parea inacceptabil.
      Iar respectul de sine al barbatului consta, mai ales la tinerete, in numarul de liniute trase pe peretii de linga pat 😆

      Apreciază

  2. Nu știți citi un citat cu greutate. Să vă explic. Iubirea e grea pentru că în urma ei pe pat vor dormi, ședea sau avea alte îndeletniciri două persoane în loc de una, iar forța gravitațională își va face simțită prezența de două ori mai intens. În cazul despărțirii, ea începe, de supărare, să bage în ea ca scroafa, fapt care o face să câștige în greutate, deși nimeni nu-i va spune asta, toți îi vor spune c-a slăbit, cu excepția autorului citatului. În sfârșit, să nu pierdem din vedere cazul în care după o noapte de amor tipa rămâne grea. Iată!

    Lăsând gluma la o parte, am câteva obiecții la comentariu. În primul rând, nu văd de ce virgula ar pune semnul egal, cum zici tu, între iubire și amor. Cred că ăsta e doar un mod de a citi. Ce, nu poți zice: nașpa felul întâi, nașpa felul doi (că Georgeta nu știe găti), da’ parcă și mai nașpa e să umbli nemâncat? Secundo, la chestia cu „dar” nu este vorba de greu versus greu, ci de cuplu versus singurătate. Un fel de „greu cu tine dar mai greu fără tine”. Greu în cuplu dar și mai greu singur.

    De fapt, sensul citatului este următorul: greu cu Georgeta, că făcea mâncare nașpa, da’ și mai greu după ce a plecat, că acum îmi fac singur. Greu cu cineva, că mă scotea din carapacea mea, dar și mai greu cu mine însumi toată ziua. Mă rog, o posibilă interpretare.

    Apropo de care: 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Adică „greu este amorul…” e un fel de „rău cu rău, dar mai rău fără rău”…? Deci am greșit categoria, nu-i manea, e proverb.
      Ok, dar aia cu „rămîne grea”, scuze, se vede interpretarea masculină, că nu rămîne grea peste noapte, ci în timp. Ceea ce înseamnă că cel puțin vreo 3 săptămîni nu va ști nimic și că cel puțin 9 luni vor fi împreună, el cu Georgeta. Apropo, el ce nume are?

      Apreciază

    2. Prima parte-i la mișto.

      Nu știu dacă-s manele, că n-ascult, dar ideea comentariului meu este că uneori chiar și versurile tembele pot exprima anumite adevăruri sau lecții de viață, dacă te apleci suficient de atent asupra lor. Că mie asta mi s-a părut că vrei să critici în primul rând: mesajul. La partea literară – adică forma în care sunt exprimate – nu mă bag, ca ar trebui să învăț mai întâi ce sunt conjuncțiile coordonatoare adversative. 🙂

      Apreciază

    3. … credeam că finalul anihilează critica aparentă; n-o să mă dau în vînt vreodată după asemenea exprimări sau să-mi tocesc genunchii după profunzimea lor, dar nici nu rîd cu falsă superioritate. Pur și simplu încerc să-mi iau din orice ce-mi trebuie, cu cîtă obiectivitate pot 🙂

      Apreciază

  3. Draga mea,
    cred că versurile pe care le postezi fac parte din amintirile noastre. Sentimentele sunt de-atunci, interpretarea e recentă.
    Fără a dori publicitate, pun un link cu poze vechi. Nu știu de ce le zici protomanele, dar eu nu sunt de specialitate. Click pe imagini pentru a le mări. Așa eram, așa gândeam.
    https://zorele.wordpress.com/2010/12/09/din-caietul-cu-amintiri/
    PS grijă la lotus zis și aldus. Analizează și exagerează. Sorry.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ti-am raspuns la tine, dar am uitat sa spun ca poezioarele „comentate” de mine sint scrise chiar de mine in oracolele altora, desi sint sigura ca nu doar eu le scriam atunci 🙂
      Sintem noi, sint si eu in ele si nu voi nega asta niciodata, chiar daca azi par sa ma amuze atita. E doar ca sa trec peste nostalgie mai usor 🙂
      P.S. In limitele decentei, ma descurc cu oricine, intotdeauna, sper sa nu iasa nimeni vreodata din acest cadru 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  4. hai să adaug și să pun scuzele mele pentru că am încercat să dau calificative. Am greșit. Recunosc. Nu vreau să redeschisd subiectul, dar îmi pare rău că am făcut aprecieri eronate.
    Vrei o confidență? Zici:
    ”orice amant(ă) devenit(ă) consortul celui/celei ce i-a fost amant(ă), în cazurile rare cînd ajung acolo, va ști mereu subconștient de unde a plecat 🙂 E nașpa, crede-mă, oricum s-ar termina.”
    Sper sincer ca să fie adevărat. Ar fi, cumva, o consolare

    Apreciat de 1 persoană

    1. După mine, ar fi cel puțin trei suflete neîntregi, de fapt 😦
      Nu-ti face griji, te rog, cu calificativele, n-am interpretat nimic asa. Ideea e ca, daca pun un subiect pe tapet, astept orice fel de interpretari, uneori chiar imi doresc altele, e discutie libera, nu discurs cu aplauze 🙂 Oricind poti sa spui ce vrei, ideal ce simti 🙂
      Cu mult drag 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    2. 😦 nu stiu sa-ti raspund, nici la „de ce”-urile mele n-am raspuns la toate. Doar ca am observat ca, oricit s-ar spune ca noi alegem in viata, uneori jucam si pe alte miini. Impacarea cu noi insine e cheia, in rest e treaba celorlalti.
      Fericirea-i utopie, binele e real. Numai bine iti doresc 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.