„Mîine nu era a noastră” sau mămicile perfecte

Că mi-am adus aminte…

Știu parcul ăsta, al Copiilor, de nouăsprezece ani, ca-n palmă.

Aveam, la fiecare dintre cei doi copii, găștile noastre în parc, ani de zile.

Dar uneori nu era nimeni cunoscut, se mai întîmpla și-așa. Și, cum al doilea copil al meu este extrem de sociabil, am socializat și eu, prietenoasă din fire, destul. Cînd s-a putut.

Iar odată m-au lăsat nervii. Am nimerit între vreo trei mămici bine-bine, de-alea gătite scump, cu tot cu prunci la patru ace. Am avut de la-nceput un feeling dubios.

Erau mămicile perfecte din articolul Annei Georgescu, că de aici și amintirea mea…. Eh, și-n timp ce pruncii se jucau de-a bușilea prin încă nisipul mult regretat din parc, noi vorbeam. Ele, mai mult. De la alimentație și altele, rapid la vaccinuri.

Eu, cu vaccinurile, am povestea mea personală. Nu-s împotrivă, Doamne ferește, că-s mămică normală, care-am avut tuse măgarească și pojar cînd eram mică. Dar ambii mei copii au avut la un vaccin anume niște reacții atît de urîte încît să mă sperie și să nu-mi placă, deși nu aș îndrăzni să le refuz.

Or ele, mămicile mele de ocazie, etalau cu mare măiestrie, ceea ce m-a determinat să înțeleg și studiul din spatele problemei, toate vaccinurile făcute de ele propriilor copii. Cînd spun „toate”, înseamnă tot ce se putea face acum vreo nouă ani, tot ce era pe piață, iar la vaccinurile românești aveau alternativa lor străină, cumpărată cu bani grei, cu milioanele de-atunci…

… Eram deja chircită-n treningul meu zilnic de parc, cînd au ajuns privirile lor și la mine, doritoare de informații și confirmări… Nu eram încă atît de seacă în răspunsuri cum pot fi azi cînd nu mă interesează un subiect, eram încă o mămică, chiar dacă la al doilea copil, timorată uneori de sfera informațională care mă cuprindea din toate părțile. Dar tot n-am putut să le fac pe plac, imposibil să aprob de politețe o asemenea sclifoseală, imposibil și să le spun gîndurile mele, n-aveam nici o șansă de feed-back…

Așa că le-am zis simplu că copiii mei au făcut doar vaccinurile obligatorii, cele oferite de stat. „Ca pe-o altă planetă/imensă, străină și grea” m-au privit, nevorbite între ele, trebuie să le fi oripilat tare mult ideea asta năstrușnică, dar și eu am simțit o mare ușurare, și-așa cei mici începuseră să se-nvrăjbească, la cîțiva anișori nici o prietenie nu prea trece de juma de oră, ori chiar n-aveam chef și de cine știe ce trend în împărțeala lucrurilor și altele…

… Cît despre împărțitul lucrurilor, unde și aici am tot oscilat pînă m-am prins care-i treaba, o propoziție care-a rămas celebră într-un cerc restrîns pînă azi. Fii-mea și un băiețel, crescuți împreună la bloc și-n parc ani de zile, se băteau într-o zi pe-o lopețică, nici nu mai știu a cui era, și băiețelul, cu lacrimi de crocodil, urlă la un moment dat la noi toți, cu o disperare maximă, în rîsul nostru adult absolut: „dar mîine nu era a noastră”!

25 de gânduri despre „„Mîine nu era a noastră” sau mămicile perfecte

  1. Ce e normalitatea si cine-o hotaraste? Ca daca e sa-i asculti pe anormali vei vedea ca normalitatea nu e cea pe care o decretezi tu. 😉
    Normalitatea, moralitatea, manierele, moda si multe alte notiuni sunt relative si subiective, in acelasi timp, asa ca, e anormal sa te consideri normal, tot asa cum e o prostie sa te consideri destept sau imoral sa te consideri moral 😆

    Apreciat de 2 persoane

    1. Ai dreptate, în principiu. Nu ești singurul cu care am dispute pe tema normalității și, de cîte ori pot, ocolesc cuvîntul. Dar niște norme comune de bază imposibil să nu existe, altfel nu mai avem cum să fim ființe sociale.
      Conform mie, deci, cel puțin, chestia cu vaccinatul maxim e la fel de… anormală precum cea cu refuzul total de orice vaccin.

      Apreciază

    2. Perfect. Deci, parerea ta e ca vaccinarea-n exces este inutila sau periculoasa, ca n-ai mentionat. 😛 Spunind asta, se cheama ca te bazezi pe analiza unora sau pe ceva statistici sau pe constatari personale, ca doar „nu e buna ca nu-i buna” sau „ca asa vrea muschii mei”, nu cred ca te poate onora. 😉 Ce zici?
      Si ca sa nu crezi ca ma sustrag unei pareri personale, parerea mea e ca vaccinarile sunt binevenite atunci cind sunt necesare, cind se impun. Ca sunt doua, noua sau nouazeci si noua, mi-e egal, atita timp cit pot preintimpina o molima sau mai stiu eu ce bolesnita data dracului 😆

      Apreciază

    3. Credeam ca am spus, vaccinarea extremă mi se pare de fițe și atît, repet, cucoanele alea luaseră cel mai scump vaccin din toate, inclusiv din alea gratuite, că ai voie să alegi, și erau și foarte mîndre de asta, so…

      Apreciat de 1 persoană

  2. Te rog setează mai puține imbricări de mesaje ca să putem citi și noi. La setări – La disscusion – nested levels (scuze pt greșeli)
    Am făcut toate vaccinările copiilor acum peste 40 de ani. Erau mult mai puține. .
    Doar că în ultimii ani am realizat că am fost o victimă a vaccinărilor de acum aprox 60 de ani. Am fost trimisă în 3 tabere gratuie a 3 luni la mare (nicio fericire, erau tabere pentru copii bolnavi ) și de câte ori se făcea un vaccin în clasă eu trebuia să spun că mie nu trebuie să îmi facă. Eram proastă și eram mândră că mie nu-mi fac vaccin.
    Pe de altă parte declar că nu am fost la doctor din 1999. Organismul meu rezistă 😀

    Apreciat de 1 persoană

    1. Am gasit chestia cu „imbricare”, era la „10 nivele” si am setat la „2”, sa-mi spui daca asta voiai, ca nu ma pricep deloc 🙂
      Nu inteleg cu vaccinurile, adica erau si pe… vremea noastra? Eu habar nu am si nici nu mai am pe cine sa intreb daca si ce am facut…

      Apreciat de 1 persoană

    2. Se pare că funcționează schimbarea.
      Erau, erau. După regulile de azi nici nu știu cum am/ați scăpat. 😀
      Sunt sigură că erau vaccinuri bune. românești, potrivite nouă. De la institutul Cantacuzino, cred. Nu importate, nu că aș avea ceva cu importul de medicamente în caz de nevoie. Știu prea puține ca să mă pronunț.
      PS Aș vrea să comentez și despre mămicile stresate, dar mi-e jenă.

      Apreciat de 1 persoană

    3. Cred ca-i mai bine cu 2, am incercat si cu 4 si m-am uitat si eu la comm, intr-adevar se vad lungite, o litera pe rind, dar credeam ca numai eu le vad asa… Voi sa-mi spuneti.
      Te rog sa spui libera orice despre orice, daca simti nevoia, toti mai gresim, poate si eu, desi nu renunt usor la opiniile mele :))

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.