Timp și contratimp

Se prea combină totul și se prea repetă. E ca o roată care se-nvîrte – sus și jos, mereu.
Ce nu pot eu avea e senzația de mijloc. Am fost obosită de moarte, am fost pasivă. Am fost fericită. Acum sînt derutată. Iarăși.

Am trăit povești frumoase și povești imbecile.
Am crezut că mie nu mi se pot întîmpla lucruri care mi s-au întîmplat deja.

Am și pierdut. Nu umilitor, dar trist.
O tristețe neagră a rămas în mine în urma lui Codruț. Am reușit să găsesc o limită onorabilă la care să mă opresc, am reușit să înțeleg că pierdusem atunci, demult, și nu abia acum, cum mă încăpățînam să cred, și am suferit. Am suferit însă nu cu orgoliul, ca de obicei, ci chiar cu sufletul.

Codruț a fost pentru mine o experiență unică. Și o durere mare.
Era la început un vis care mă speria, mă închistasem în dragostea cu Radu, îmi făcusem o carapace din cea mai falsă veșnicie, iar Codruț, îndrăgostindu-se de mine atît de puternic, atît de brusc, îmi dărîma eșafodajul. Cît de îndrăgostit a fost, cît de în palma mea se depusese, abia tîrziu aveam să înțeleg, cunoscîndu-l și altfel, amant la cerere – și atît. L-am gonit cu disperare și cu grabă și a fost nevoie de cuvinte grele, cuvinte care nu se uită, ca să scap de el, atunci, prima dată.

Toamna din unele cuvinte e dulceagă, amăruie, galbenă, frunză resemnată. În vorbele mele era doar ger dinspre poli.
A plecat, în cele din urmă. Cu sufletul între picioare.

Dar clipe ale noastre, pe care foarte tîrziu le-am simțit comune, și nu doar ale lui sau ale mele, au rămas pe undeva prin mine. S-au adunat, s-au comparat, s-au sedimentat – n-am de unde să știu tot ce-au făcut acolo, nici măcar unde au fost nu știu – și-au ieșit.

Pe rînd, pînă cînd m-am simțit pregătită să-l întîlnesc din nou. Dar altfel. Să-i dau tot ce merită. Pentru că merita. Și l-am căutat. Cu sufletul deschis m-am dus la el, pe cîmp de maci mergeam în zori de zi, și m-am trezit că-i seară, că m-am cufundat în bălării și mi s-a făcut frică de noaptea care venea. M-am întors.

Așa s-a terminat a doua și ultima oară. Degeaba-mi scormonesc mintea, nu-i găsesc reproșuri.
Nimic din ce știam n-am regăsit în el. Era altcineva. Sau poate altcineva fusese doar în acele zile de sînziene, cînd i se deschiseseră cerurile și mă văzuse pe mine…

Nu-l doresc și nu l-am dorit niciodată, dar aveam nevoie de felul lui de-a fi, de sufletul lui lîngă al meu aveam nevoie. De tăria lui, chiar dacă nebunia și-o pierduse.
De tot ce era el aș fi putut avea nevoie pentru mult, mult timp.

N-a fost nici el.

(fragment; foto – http://www.paradisverde.ro)

23 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Ana May spune:

    Ce frumos ai povestit ceva dureros!Dacă ai reușit să „creionezi” întâmplarea, înseamnă că durerea nu mai este acută. Va veni și cel care te merită, te prețuiește și te vrea cu adevărat… 😘

    Apreciat de 1 persoană

    1. E creionată de mult, s-ar fi și șters dacă n-o transcriam electronic… 🙂
      Mulțumesc frumos!

      Apreciază

    2. Ana May spune:

      Cu drag! 🤗

      Apreciat de 1 persoană

  2. ina02s spune:

    Frumos scrisa tristetea.”Toamna din unele cuvinte e dulceagă, amăruie, galbenă, frunză resemnată ” Numai bine!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Un pupic de primăvară și ție, mulțumesc frumos 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  3. papagigli spune:

    Eu, pe Codrut, nu-l cunosc si nici punctul lui de vedere, asa ca nu pot comenta un lucru pe care-l stiu partial. 😉
    Dar pentru a ma referi totusi la cele scrise, as spune ca nefiind femeie, mi-e greu sa inteleg treaba cu intoarcerea de amorul artei si mai ales faptul c-o merita, in acceptiunea ta.
    In alta ordine de idei, iar a plouat si nu in suflet, ci pe-afara. 😆

    Apreciază

    1. Cînd întîlnesc un comentariu ca al tău, mă gîndesc că e posibil să fi gîndit eu toată viața greșit. Ori bărbații sînt atît de simpli încît chiar nu face să scrii despre ei.
      Dar nerelevante ambele, e bine că plouă, crește iarba 🙂

      Apreciază

    2. papagigli spune:

      Simpli, poate, dar profunzi in simplitatea lor. 😆 Ca vorba lui Lesnea: „Barbatul e-n toate, e-n cele ce sunt si-n cele ce miine vor zimbi impacate” 😆

      Apreciază

    3. :)))) drăguță creștere de stimă de sine!

      Apreciază

    4. papagigli spune:

      Daca noi nu ne-om stima, atunci cine? 😆

      Apreciază

  4. Amalia spune:

    Cât de frumos scris, Issabela!
    Chiar dacă povestea este trăită demult, eu îți simt tristețea și acum, între rânduri. Este emoționant!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc frumos 🙂
      E și scrisă tot demult, între 14-25 ani îmi scriam tot, apoi m-am oprit, pînă acum cîteva luni 🙂 Asta înseamnă „fragment”, că-i dintr-o carte pe care aș vrea s-o public într-o zi, o împletire de jurnale vechi cu unele reîntîlniri peste decenii 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    2. Amalia spune:

      Jurnalul conține părți din sufletul autorului, şi de aceea îmi place mult acest gen de scriere. Prefer să descopăr comportamente, fapte, atitudini, de obicei ascunse celor din jur, prefer adevărul ficțiunii.
      Eu sper din toată inima să reuşeşti ce-ți propui, şi sigur eu voi fi unul dintre cititorii tăi. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    3. Acum și eu da 🙂
      Mulțumesc din suflet pentru impresii și mai ales pentru susținere, contează mult 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    4. Amalia spune:

      Cu drag!

      Apreciat de 1 persoană

  5. Plecând poate a învățat o lecție sau poate schimbarea era la tine. Câteodată e greu să ne înțelegem pe noi însăne, pe bărbați și mai greu. Frumoasă și tristă amintire !

    Apreciat de 1 persoană

    1. Eu clar am invatat ca nu te-ntorci pe-un drum batut o data 🙂

      Apreciază

    2. Sunt convinsă. Noi, săgetătorii, nu facem asta niciodată. Obișnuiesc să spun că nu există cale de întoarcere.

      Apreciat de 1 persoană

    3. Fii-mea-i sagetator… Si chiar am remarcat ca nu se uita peste umar! Taurii au o problema cu loialitatea, pina pricep ca nu-i pt toata lumea.

      Apreciat de 1 persoană

    4. Nu zic că-i bine ca noi, dar cel puţin ne ferește de niște dezamăgiri.

      Apreciat de 1 persoană

    5. Fiind cu ochii pe-a mea, va doresc din tot sufletul sa fie asa 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.